Acasa | Smart Story | Ce se ascunde in spatele unui spectacol de balet perfect

FOTOGALERIE

Ce se ascunde in spatele unui spectacol de balet perfect

 SHARE  

Adaugat in 4 decembrie 2013

Ce se ascunde in spatele unui spectacol de balet perfect

Repetitii pentru "La Sylphide". Foto: SmartWoman.ro

De data aceasta, nu intram in cladire prin usile mari, frumoase, larg deschise inaintea fiecarui spectacol, ci pe usa din spate, cea pentru personal, mai putin impunatoare insa la fel de greu de deschis ca si celelalte.

Este miercuri, ora 11:30, iar Capitala se afla sub cod galben de ninsoare. In Bucuresti ninge cu fulgi mari, spulberati de vant, iar noi ne-am grabit pentru a ajunge la Opera Nationala Bucuresti unde am fost invitate la o repetitie pentru baletul "La Sylphide", unul dintre cele mai vechi balete din lume. Se lucreaza de zor premiera programata pe 7 decembrie.

Nu este pentru prima oara cand vizitam "maruntaiele" Operei, insa banuiesc ca e nevoie sa bantui de ceva timp cladirea ca sa inveti sa navighezi prin labirintul de culoare si ateliere in care o mica armata de oameni lucreaza impreuna pentru ca o idee pusa pe portativ sa devina un spectacol.

In cladire se aud insistent bormasini, semn ca Opera se pregateste de o fata noua, mult asteptata si necesara.

Intr-un colt gasim croitoria pentru balerine, unde o doamna care lucreaza cu spor la masina de cusut ne lasa sa aruncam un ochi la costumele agatate la inaltime, insa cu conditia sa nu le fotografiem.

Mai aproape de scena dam peste atelierul pentru decorurile din material pe care le vedem la spectacole. De data aceasta, peretii sunt captusiti pana in tavan cu baloturi de materiale de toate culorile si texturile. Ne strecuram pe scena pentru a vedea cum e sa stai de cealalta parte a baricadei si atingem decorurile care, din sala, par intotdeauna mai solide si mai voluminoase decat sunt in realitate. E un "trompe-l'œil", o farsa cu bune intentii, creata de maini indemanatice pentru a reda o lume in doar cativa metri patrati.

Ajungem intr-un final in sala unde dansatorii se pregatesc pentru repetitia "La Sylphide". Ne asezam pe trepte si incercam sa trecem, pe cat se poate, neobservate, lucru greu de facut cand esti cu un aparat de fotografiat in mana. Frumoasa sala a Operei Nationale Bucuresti, cu perdelele grele din catifea grena si cu blazonul care troneaza deasupra scenei, contrasteaza dur cu sala de repetitii de la etajul 3.

Prafuita, cu geamuri mari prin care simti cum patrunde un curent rece de afara - cineva chiar ne-a avertizat amical ca, daca vom continua sa stam langa geam, nu o sa ne mai simtim spatele a doua zi -  aminteste de o sala de sport de liceu. Asta daca, printr-un efort de vointa, ignori peretele imbracat in oglinzi, barele asezate de o parte si de alta a salii, podeaua cu diagonalele trasate, impartita in careuri si in cercuri concetrice, pianul dintr-un colt si mobilitatea incredibila a celor care ocupa sala.

.

Pe margine, balerinele isi maseaza labele picioarelor si gambele. Intinse pe izoprene sau sprijinite de postamentul scenei, isi pregatesc pentru o noua zi de munca muschii amortiti probabil de orele petrecute in repetitii in ziua anterioara. Alti membri ai corpului de balet asteapta lipiti de caloriferele de pe margine sau isi repeta miscarile tinandu-se de bara. Peste tot vezi genti sport, rucsacuri si pulovare agatate iar jambierele sunt la ele acasa.

.

In centrul zonei de repetitii se afla Johan Kobborg, coregraful baletului "La Sylphide", care da indicatii si arata. Se retrage pe o banca pusa strategic in fata scenei si ii urmareste pe dansatori. Din cand in cand, calm, ii mai opreste pentru a le explica, uneori si prin puterea exemplului, ce asteapta de la ei. 

Am in minte versiunea in mare, stiu ce vreau sa obtin de la ea, insa putem ajunge la acel rezultat in nenumarate feluri diferite. Pentru ca sunt inca dansator nu le pot cere balerinilor lucruri precum "tine degetul asta asa, nu altfel, pentru ca e viziunea mea".

Nu ma deranjeaza sa schimbe cate ceva, atata timp cat nu se distanteaza prea mult de tabloul general. Asa ca stiu cum vreau sa fiu miscat si unde vreau sa simt energia si, evident, din punct de vedere tehnic stiu ce vreau de la ei, dar acela este doar punctul de pornire.

Johan Kobborg a fost prim-solist al Baletului Regal Danez si al Baletului Regal din Londra. In ultimii ani s-a remarcat si in calitate de coregraf, lucrarile sale fiind prezentate de companii de balet de renume. La sfarsitul stagiunii 2012-2013, Johan Kobborg a parasit baletul londonez, impreuna cu partenera sa de dans dar si de viata, Alina Cojocaru, pentru a se dedica coregrafiei, alegand sa continue activitatea de balerin ca liber-profesionist.

In 2005 a pus in scena spectacolul lui August Bournonville, "La Sylphide" ("Silfida"), pentru Baletul londonez iar apoi pentru Teatrul Bolshoi. In 2009, spectacolul sau de la Teatrul Bolshoi a primit Premiul Masca de Aur la Moscova pentru cel mai bun spectacol al anului. Acum, "La Sylphide", unul dintre cele mai vechi balete romantice din lume, perla a baletului danez, va fi prezentat si pe scena din Bucuresti.

.

Miscarile curg pe acordurile pianului din colt; dupa fiecare intrerupere, fragmentul se reia iar miscarea e repetata atat cat este nevoie pentru a fi pe masura asteptarilor. Repetitia de miercuri a decurs insa lin, fara prea multe opriri. Johan Kobborg ne-a povestit ulterior ca, pentru el, este cea mai buna repetitie de pana acum - a fost acel ceva de care avea nevoie ca sa stie ca nu are de ce sa isi faca griji.

Uitandu-te prin sala, esti suprins de diversitatea corpului de balet. Balerinii asiatici (fete si baieti), fiind mai distincti, iti atrag imediat atentia. Insa daca petreci mai mult timp printre dansatori, auzi cate un accent pur englezesc, ori fraze spuse intr-o franceza care parca suna prea bine sa fi fost invatata in afara Hexagonului.

Nu lipsesc nici copiii - cativa baieti si fete, elevi ai Liceului de Coregrafie "Floria Capsali", care vor urca si ei la sfarsitul primei saptamani din decembrie pe scena ONB. Isi fac incalzirea, pe margine, cu o seriozitate neasteptata pentru varsta lor.

.

Exista un oarecare nivel de fascinatie cand vine vorba de ce se ascunde in spatele unui spectacol de balet perfect. Ca spectator, asezat confortabil in scaunele tapitate de la opera, ramai cu impresia ca balerinilor le este usor sa danseze. Asta pentru ca, desi danseaza cu o precizie de necrezut iar fiecare miscare e perfecta, o fac cu atata usurinta si naturalete incat pare simplu. Iti si imaginezi ca dimineata, inainte de prima gura de cafea, fac cateva piruete si plieuri, doar asa, ca sa dezmorteasca.

In realitate, un spectacol, indiferent ca dureaza 90 de minute ori 120 de minute, e rezultatul unor luni bune de repetitii zilnice, care se aseaza pe ani de experienta in studiouri de dans si sali de balet.

Aici, in sala de exercitii, lumina nu mai este ideala, nu mai ai costumele superbe care se potrivesc de minune, nu exista machiajele si coafurile atent lucrate. Pe scena salii de la etajul 3 am vazut dansatori imbracati in haine comode, care isi urmeaza rutina. Nu mai este spectacol, lipseste cursivitatea, insa afli ceva ce, ca spectator dornic sa fie vrajit de povestea spusa pe scena, pierzi, si anume ca baletul este un studiu de rabdare si perseverenta, dar si un exemplu de putere de munca.

.

Pentru o buna bucata a repetitiei, pe scena nu danseaza decat acei cativa artisti care se pregatesc pentru rolurile principale ale productiei. In general, un coregraf alege mai multi dansatori pentru acelasi rol, acestia pregatindu-se cot la cot pentru marele spectacol - vor afla daca urca pe scena pentru premiera de abia in ultimul moment, nu cu mult timp inaintea publicului.

Poate de aceea pentru noi, nefamiliarizati cu procedura, a fost putin greu la inceput sa ne dam seama cine este cine, desi ne facusem temele. Stiam deja care sunt personajele si despre ce este vorba in "La Sylphide".

Dintr-odata, ca la un semnal, dansatori care pana mai inainte pareau sa fie si ei simpli spectatori se ridica in viteza si se alatura colegilor care au lucrat din plin pana atunci. Suntem printre ultimele persoane care au mai ramas pe margine. Se aseaza in formatie perfecta ca si incep sa danseze. La un moment dat, Johan Kobborg se ridica in picioare pe banca pentru o imagine de ansamblu.

.

Nu trebuie sa te pricepi la balet ca sa observi ca, desi pe margine fiecare pare sa fie in lumea sa, odata ce si-au ocupat locurile pe scena salii de repetitii, se misca precum un singur organism. Unitatea o ghicesti in postura dansatorilor, in pozitia piciorului sau in inclinatia capului, in miscarile armonioase, in salturile perfecte, in care se desprind de podea si aterizeaza la loc la unison.

Am regasit in repetia pentru "La Sylphide" ceva din tablorile lui Degas sau din arhivele foto ale marilor companii de balet ale lumii, semn ca in pofida trecerii a mai mult de un secol, baletul, ca forma de arta, a reusit partial sa reziste schimbarilor. Asteptarile aparent fara sfarsit, pe marginea salii de dans, miscarile de incalzire si cele de dans, reluate parca la nesfarsit, toate tin de o rutina, aceeasi de sute de ani.

.

Dupa doua ore si jumatate, timp in care corpul de balet nu a avut timp sa se concentreze decat pe prima parte a operei, Johan Kobborg s-a declarat satisfacut iar dansatorii s-au retras din sala. Temporar doar. In fiecare zi, inclusiv in weekenduri, sunt cate doua reprize de repetitii. In sfarsit, am putut sa-l abordam pentru a discuta pe larg ce aduce nou si distinct unei coregrafii creata in 1836 si pusa in scena in fiecare an de atunci.

In cazul acestui balet m-am dus inapoi la libretul original pe care l-a scris Bournonville, iar cand l-am citit m-am gandit ca este ceva ciudat, pentru ca nu era baletul pe care il stiam. Unele pasaje mi s-au parut foarte bune, consolidand povestea si nuantand relatiile dintre diverse personaje.

As fi vrut foarte mult sa reintroduc aceste scene, dar, evident, nu mai era muzica pentru ele. Insa apoi i-am telefonat unui istoric danez specializat in muzica si, printr-un noroc ciudat, mi-a zis ca a gasit muzica pentru acele pasaje in urma cu doi ani.

Asa ca m-am intalnit cu el si mi-a adus niste fotocopii pe care le-a gasit in Libraria Regala Daneza iar acolo era partitura pentru respectivele scene. Iar aceasta avea chiar si scrisul lui
Bournonville care specifica "Acum personajul asta intra in scena si intreaba ...".

Asa ca elementele noi ale acestei productii sunt, de fapt, elemente originale, in interpretarea mea.

Johan Kobborg sta relaxat in scaunul sau din foaierul Operei Nationale. Fiecare avem cate o cafea in fata iar discutia oscileaza intre amanunte tehnice de balet, detalii istorice si mici glume. Coregraf si dansator apreciat in intreaga lume, cu 25 de ani de experienta in spate, danezul este deosebit de modest si cu simtul umorului. Ne vorbeste despre ideile sale si de unde isi ia inspiratia:

Jumatate dintre ele vin din trecut pentru ca, asa cum este normal in viata, lucrurile se schimba de-a lungul anilor. Uneori, deoarece oamenii vor sa schimbe, alteori schimbarea vine in mod natural. Asa ca, atunci cand lucrezi cu ceva vechi poate sa iasa destul de diferit, fara sa-ti dai prea mult silinta sa il modifici.

Elemente noi vin chiar si din faptul ca stiu atat de bine acest balet incat, indiferent cat de buna este o piesa, simt ca unele pasaje pot fi imbunatatite sau ca nu merg chiar cum ar trebui. Asa ca am incercat sa modific fara a distruge, am incercat sa scot in evidenta anumite bucati, astfel incat sa aiba mai multa logica pentru mine.

Orice opera de balet are straturi multiple, nu exista doar bine si rau sau vesel si trist, asa ca permite diverse interpretari. Daca urmaresti piesa, ti se poate parea ca ai vazut ceva in relatia dintre doua personaje, in timp ce, daca o priveste altcineva nu vede asta, vede ceva complet diferit.

Lucrez cu balerinii astfel incat si ei sa poata avea propria interpretare, sa nu fiu doar eu care le spune "fa aia si ailalta". Este un dialog. Cand se ridica cortina, eu nu voi fi pe scena. Coregrafia trebuie sa functioneze pentru ei.

Dupa premiera de la Opera Nationala Bucuresti, Johan Kobborg se va indrepta catre Rusia, o tara draga inimii lui pentru ca are "probabil cel mai mare balet cu care poti lucra vreodata". De altfel, unul dintre spectacolele sale puse in scena cu Teatrul Balshoi a fost televizat la nivel mondial in septembrie 2012. Insa pana la urmatorul proiect, se concentreaza pe cel actual.

Kobborg ne-a explicat de ce spectacolul "La Sylphide", emotionanta poveste de dragoste ce are in centru un tanar scotian indragostit de o Silfida, care reprezinta un vis de neatins, este atat de important pentru el, dar si pentru ceilalti coregrafi si balerini danezi:

Este cea mai buna dintre operele de balet ale lui Bournonville. Asa ca este comoara baletului danez. Si este o opera care se pune in scena in fiecare an in Danemarca, inca de cand a fost creata. Asa ca orice dansator care intra la scoala de balet sau in corpul de balet al Operei creste cu aceasta piesa. Inca de copil visezi ca, intr-o zi, sa fii distribuit in "La Sylphide".

Tocmai de aceea, de fiecare data cand cineva vrea in repertoriul sau sa aibe "La Sylphide", este un lucru normal sa ii ceara unui coregraf danez sa-l puna in scena.

Cand am avut acest rol la 20 de ani, l-am facut intr-un fel. Si de la 20 de ani am avut spectacolul acesta in fiecare an. In primul rand, nu as putea sa ies pe scena si sa fac de fiecare data fix acelasi lucru. Ar fi atat de plictisitor incat as renunta sa mai fiu balerin.

Asadar trebuie sa gasesc metode diferite de a face asta. In acelasi timp, ma schimb ca om, ca persoana, evoluez in functie de experientele prin care trec. Ma schimb si, poate fara sa realizez, schimb si felul in care interpretez.

Unora le va placea mai mult cum abordam la 20 de ani, altora cum abordam la 30 de ani. Nu exista bine si rau atata timp cat pastrezi stilul si ceea ce credem noi ca a vrut Bournonville de la aceasta opera. Pentru ca, in final, sunt doar speculatii [n.r. cu privire la ce si-ar fi dorit Bournonville]. 

Noua varianta a baletului "La Sylphide", in coregrafia lui Auguste Buornonville reinterpretata de catre Johan Kobborg, va fi prezentata publicului roman in premiera pe data de 7 decembrie. Scenografia baletului, inspirata din peisajele Scotiei, ii apartine artistei de origine rusa Natalia Stewart. Invitati speciali pentru premiera de sambata sunt Alina Cojocaru (desemnata Balerina Deceniului la Moscova, in 2010), in rolul Silfidei, si Steven McRae, in rolul lui James. A doua reprezentatie a spectacolului va avea loc duminica, 8 decembrie, de la ora 19.00, avandu-i in rolurile principale pe prim-solisti ai Operei Nationale Bucuresti. Care anume, asta vom afla dupa ridicarea cortinei.

Galerie imagini

 
 
 
 


Autor: Corina Ionel, Alexandra Crisu
 


 SHARE :  Trimite pe mail

7302 citiri

1 comentarii

Participa la discutie. Citeste comentariile cititorilor si exprima-ti si tu parerea!
Adauga comentariu
Nume
Email
Website
Subiect
Comentariu
2000 caractere ramase
 
  Trimite

Articolul tau

Ou sont les neiges d'antan?

Ou sont les neiges d'antan?

A nins mult in cartier, am stat mult in casa si am ascultat radioul. Cu ochii pe geam, mi-am adus aminte de niste dupa-amiezi de iarna din copilaria mea mica la Magura, cand stateam in bluza si strampi si sosete de lana in pat la bunica in camera.

Carte si Film

7 filme de animatie asteptate in 2017

7 filme de animatie asteptate in 2017

Despicable me 3 - Steve Carell si Kristen Wiig isi reiau rolurile in cea de-a treia parte a filmului, în regia lui Pierre Coffin și Kyle Balda și co-regizat de Eric Guillon, in care Balthazar Bratt, un copil celebru din 1980, nascoceste un sistem de dominație mondială.

Articolul tau

Aventuri cu maşini şi bătăi în SUA

Aventuri cu maşini şi bătăi în SUA

Chiar dacă-mi făcusem ceva filme de groază în minte înainte a veni în Florida (rezultat, desigur, al filmelor şi documentarelor în care cineva te împuşcă în cap când mergi după pâine), am descoperit repede că mă simt mult mai în siguranţă decât mă aşteptam; ba chiar, în mod ciudat, chiar mai în siguranţă decât în Iaşi. Dar asta până nu demult, când cinci indivizi.... Dar mai bine să încep cu începutul.

Relatii

Poti avea o viata sexuala si daca ai copii

Poti avea o viata sexuala si daca ai copii

Cand sunteti doar voi doi, sexul se poate întâmpla oricând, oriunde, dar pe masura ce familia începe să crească, momentele de intimitate pot deveni o amintire.

Familie

Fii un tată, nu un portofel!

Fii un tată, nu un portofel!

Ce copil nu se bucură atunci când tata cheltuie bani în neștire pentru dorințele lui? Dar oare are nevoie copilul de toate acele daruri? Psihologii spun: fii un părinte, nu un portofel.

Calatorii

Călătorește mai mult în 2017. Cum să-ți planifici vacanța la care visezi

Călătorește mai mult în 2017. Cum să-ți planifici vacanța la care visezi

Pe lista ta de New Years Resolutions sigur se află sa călătorești mai mult. Gândul la destinații exotive ți-a rămas întipărit în minte încă de vara aceasta, când nu ai putut să rămâi rece la avalanșa de poze din destinații exotice de pe Facebook și Instagram.

Articolul tau

Zece minciuni despre sex din filme (sau nouă minciuni și un mare adevăr)

Zece minciuni despre sex din filme (sau nouă minciuni și un mare adevăr)

Filmele, minunatele filme, fără de care n-am putea trăi, ne plac cu atât mai mult cu cât sunt mai apropiate de realitate, dar și cu cât mai mult se îndepărtează de ea.

Articolul tau

O altfel de despărțire

O altfel de despărțire

Gata, a venit momentul. Casa e goală, hainele și cărțile ei nu mai sunt la locul lor. Dezordinea, cândva exasperantă, a lucrurilor acum este înlocuită cu rafturi goale.

Articolul tau

Ma intorc acasa

Ma intorc acasa

Au trecut anii, multi petrecuti in multe tari, care mai de care mai dezvoltate si mai mandre. Intr-o zi insa am simtit ca s-a facut vremea sa ma intorc acasa.

Opinii

Of, Parentingul

Of, Parentingul

Tot aud de câteva primăveri despre modern parenting . Adică cum vine asta? E vorba de părinții moderni?

Articolul tau

Mi-am pierdut încrederea în superba mea soție

Mi-am pierdut încrederea în superba mea soție

M-am trezit devreme în acea dimineață rece de ianuarie. Trebuia să ajung la înmormântarea mătușii mele.