Acasa | Familie | Tot ce trebuie să știm despre Sindromul copilului zgâlțâit

Tot ce trebuie să știm despre Sindromul copilului zgâlțâit

 SHARE  

Adaugat in 17 ianuarie 2014

Tot ce trebuie să știm despre Sindromul copilului zgâlțâit

Îngrijirea bebelușului. Foto: sxc.hu

Să ai grijă de un bebeluș, fie că ești mamă, tată, bunic(ă) sau bonă, este una dintre cele mai provocatoare experiențe, care stârnește în adâncurile tale un iureș de emoții și trăiri: bucurie, uimire, încântare, dar și teamă, frustrare sau neputință.

Acest tip de solicitare declanșează uneori reacții comportamentale mai mult sau mai puțin controlate.

Despre o asemenea reacție și consecințele ei foarte grave, denumite generic Sindromul copilului zgâlțâit (SCZ), ne vorbește Dr. Tatiana Ciomârtan, medic primar pediatru, coordonator al Proiectului pentru siguranța copilului în cadrul Institutului pentru Ocrotirea Mamei și Copilului “A. Rusescu”.

Doamnă doctor, explicați-ne, vă rog, ce este este, de fapt, Sindromul copilului zgâlțâit?

Nu este o boală în sine. Noi folosim doi termeni în medicină, unul este sindrom, celălalt este boală. Sindromul este o constelație de semne și simptome, care se încadrează într-un anumit tipar.

În cazul Sindromului copilului zgâlțâit (SCZ), cunoscut în limba engleză cu termenul de Shaken Baby Syndrome, vorbim despre o serie de leziuni la nivelul creierului, coastelor, al retinei și la nivelul membrelor, ca urmare a zgâlțâirii violente a copilului.

De cele mai multe ori, această manifestare apare atunci când copilul plânge, iar adultul depășit de situație, îl ia de subsuori și-l zgâlțâie cu putere, în încercarea de a-l face să nu mai plângă, fără a fi neapărat un act răuvoitor.

Datele arată că atât femeile, cât și bărbații de toate vârstele și toate nivelurile economice și educaționale sunt capabili să zgâlțâie un copil ca urmare a frustrării pe care o simt atunci când un copil nu se oprește din plâns. Ceea ce vreau să subliniez este că SCZ poate apărea în orice grup economic, orice strat social și orice țară din lume.

Cum apar aceste leziuni? De ce sunt consecințele zgâlțâirii atât de grave?

Copilul mic are niște particularități anatomice și de funcționare a creierului, care îl predispun la leziuni. În primul rând, capul său este destul de greu, el având cam 25% din totalul greutății corporale.

În al doilea rând, mușchii gâtului sunt nedezvoltați și nu pot limita mișcările capului în timpul mișcărilor bruște. Astfel, atunci când trunchiul unui copil se mișcă înainte și înapoi, tot capul este în mișcare de accelerare-decelerare, efectul fiind asemănător impactului pe care-l suferă un adult în timpul unui accident de mașină. Da, atât de grav este!

În al treilea rând, spațiul dintre cutia craniană și creier este mai mare decât la un adult, lucru care permite creierului copilului să se deplaseze pe distanțe mai mari și să sufere o accelerație mai mare înainte de a întâmpina rezistența.

Apoi, să nu uităm, creierul copilului este foarte sensibil, pentru că nu este complet dezvoltat, iar vasele cerebrale sunt fragile și nu sunt ancorate în siguranță. Tocmai de aceea, zgâlțâirea, fie ea și de doar câteva secunde, conduce la producerea leziunilor la nivelul creierului. Mai exact, pe suprafața emisferelor cerebrale niște vene care drenează sângele de la creier.

Venele aduc din țesutul nervos produșii de metabolism și-i duc către ficat și rinichi, pentru a-i elimina. Dacă aceste vene se rup, se produc niște bălți de sânge pe suprafața emisferelor, pe car le numim hematoame. Ele pot fi subdurale sau epidurale.

Deoarece creează presiune asupra țesutului cerebral, comprimându-l, acestea pot cauza pierderea stării de conștiență, intrare în comă, mișcări anormale ale globilor oculari, convulsii. Dacă se produce hematom epidural la nivelul coloanei cervicale, adică în afara meningelui, copilul poate chiar să facă stop respirator sau cardiac.

De ce? Pentru că în zona de la baza creierului mare se află bulbul, în care se găsesc centrii nervoși cardiaci și respiratori. Ei, în această situație, există două variante: ori își revine spontan, ori nu-și mai revine deloc. Da, există și deznodământ fatal. Un procent de 25-30% dintre cei afectați de SCZ mor.

Există și alte tipuri de leziuni, destul de grave, dar care nu pun în pericol viața. Este vorba de hemoragiile retiniene. Globul ocular este ca o biluță care stă înt-o cavitate osoasă – orbita. Atunci când capul se zgâlțâie, se mișcă și globul ocular în interiorul orbitei și are aceeași mișcare “de bici” care apare și la nivelul cutiei craniene.

Din nou, pentru că există un spațiu mai mare în interiorul orbitei decât la adult, accelerația din momentul în care ochiul se lovește de peretele orbitei este mult mai mare. Leziunile apărute în urma acestui impact pot determina hemoragii pe suprafața retinei sau în jurul nervului optic, afectând în mod ireparabil vederea.

Vorbim de orbire care ține de sursa achiziției informației – retina și de orbire care ține de calea transmiterii informației de la ochi la creier – nervul optic. Iar dacă și creierul e afectat de hemoragie, lucrurile devin și mai complicate.

Mulți copii orbesc și se pune întrebarea oare ce s-o fi întâmplat? De unde au apărut aceste leziuni hemoragice? Și, atenție, aceste probleme sunt detectate la copii care nu au boli de sânge, asociate cu tulburări de coagulare și risc de hemoragie. Nu, este vorba de copii perfect sănătoși anterior, care nu aveau niciun fel de problemă de coagulare.

Am înțeles de ce suferă creierul și ochii, Dumneavoastră însă menționați că Sindromul copilului zgâlțâit cuprinde și leziuni la nivelul coastelor și membrelor…


Într-adevăr, se întâlnesc fracturi costale, dacă în timpul zgâlțâirii s-a exercitat o presiune prea mare pe torace. Acestea pot pune probleme pentru că dedesupt sunt plămânii, pe care îi pot perfora. Uneori, copilul zgâlțâit este apucat de o mână sau de-un picior, în aceste situații rezultând fracturi pe osul respectiv.

Fracturile de os la copiii mici nu sunt ca la adult, cu fractură deschisă. La vârste fragede, periostul, membrana conjunctivă, fibroasă care acoperă osul, nu se rupe. Astfel, apar așa-ziele fracturi în lemn verde.

Practic, osul nu se rupe de tot, chiar dacă în interior, miezul este rupt. Asta pentru că exteriorul rămâne integru, ceea ce face ca uneori fractura să fie greu de observat. Durerile în schimb sunt îngrozitoare, în special atunci când zona este mobilizată.

Care este segmentul de vârstă cel mai afectat de acest tip de tratament?

În general, victimele SCZ au vârsta mai mică de 12 luni, cei mai mulți fiind mai mici de 6 luni. Totuși, cazuri fatale de SCZ s-au înregistrat și la copii de 5-6 ani. Se mai știe că majoritatea copiilor afectați de SCZ sunt sugari de sex masculin și că gemenii se confruntă cu un risc mai mare de a fi zgâlțâiți comparativ cu copiii unici.

De regulă, riscul scade după vârsta doi ani. E mai greu de imobilizat și zgâlțâit un copil atât de mare. În plus, de la această vârstă nu mai există crize de plâns, copilul fiind capabil să comunice și altfel atunci când are un disconfort.

Despre ce incidență vorbim?


Sunt între 1400 și 3000 de cazuri anual în lume, însă sunt estimări care urcă această cifră până la 10000. De fapt, numai în Statele Unite ar exista cel puțin 1400 de cazuri noi de SCZ în fiecare an.

Se știe cam câte astfel de cazuri există în România?

Din păcate, nu. Nu se știe, pentru că nu s-au făcut studii. În Statele Unite sunt bani foarte serioși alocați pentru în această direcție. După ce au descoperit care este incidența, au făcut programe de informare, iar după ce le-au derulat au verificat cum e evoluat incidența. Vreau să vă spun că a scăzut foarte mult. Cu până la 50%, în diferite state ale SUA.

Apropo, în această țară cauzarea SCZ e pedepsită de lege, iar făptuitorii ajung să facă închisoare, asta chiar dacă, așa cum am mai spus, poate fi vorba de abuz neintenționat. Consecințele zgâlțâirii sunt foarte grave. Așa cum spuneam, în urma producerii leziunilor care definesc SCZ, mortalitatea este de 25-30%, iar cei care supraviețuiesc acestora, rămân cu sechele.

Ce fel de sechele?

Vorbim, în primul rând, de sechele neurologice, în sensul că acești copii pot avea paralizii și să rămână în scaunul cu rotile sau pot avea retard mental sever și să nu se mai dezvolte din punct de vedere intelectual.

De asemenea, ei pot avea tulburări de comportament sau convulsii. De ce? Pentru că hemoragiile care se produc pe suprafața emisferelor cerebrale afectează și funcțiile motorii, adică mișcarea mâinilor și picioarelor, dar și intelectul, respectiv capacitatea de a învăța, memoria, atenția etc. Și acestea nu se mai pot repara!

Aceste leziuni sunt permanente. Odată produse, ele nu se mai pot vindeca. Atenție, sechelele sunt mai mari sau mai mici, în funcție de gravitatea hemoragiilor, dar nici un copil care a suferit în urma zgâlțâirii nu mai este un copil normal! Ceea ce este cu adevărat foarte grav.

Mai mult, statisticile care au fost făcute în Occident, unde au fost resurse alocate pentru studierea acestui sindrom, au arătat că pentru fiecare caz diagnosticat există 150 de alte cazuri necunoscute, evident de gravitate mai ușoară decât cel care a fost diagnosticat.

Cum ne dăm seama că un copil este atins de SCZ? Care sunt semnele imediate?

Dacă zgâlțâirea a provocat leziuni, atunci copilul nu va prezenta răspuns la stimuli, va avea mișcări oculare anormale (rotatorii), va respira cu dificultate, se va învineți. De asemenea, el își poate pierde starea de conștiență sau poate avea convulsii. Agitația, tulburările de somn inexplicabile, incapacitatea inexplicabilă de a se alimenta, plânsul neconsolat, slab sunt alte simptome ale SCZ.

Ce investigații se impun atunci când există suspiciuni că un copil a fost zgâlțâit? Se poate stabili și data la care a fost abuzat copilul?

Da, se poate stabili data aproximativă, pentru că hematoamele au o evoluție, ca orice vânătaie. Pentru depistarea eventualelor leziuni se face CT (computer tomograf) și IRM (imagistică cu rezonanță magnetică), iar la oftalmolog se face examenul fundului de ochi.

Subliniați la un moment dat că zgâlțâirea nu este întotdeauna un act răuvoitor, vă rog să ne lămuriți dacă jocurile care implică o anumită zdruncinare, cum sunt cele de-a avionul, aruncatul în sus sau alergatul cu bebe pe umerii noștri pot implica riscuri din acest punct de vedere.

Acestea nu au efect negativ asupra copilului, atât timp cât nu există mișcarea aceasta brutală de accelerare-decelerare. În timpul aruncării și prinderii copilului, puteți observa că nu se mișcă capul (Dr. Tatiana Ciomârtan face o demonstrație cu o păpușă simulator de mărime naturală, primită ca material didactic în cadrul Proiectului pentru Siguranța Copilului, derulat cu sprijinul Academiei Americane de Pediatrie).

Nici joaca de-avionul nu presupune vreun pericol din acest punct de vedere, deoarece copilul stă într-o poziție oarecum fixă pe brațul adultului, în care axul coloanei vertebrale rămâne nemodificat, iar mișcarea de accelerare-decelerare este lină.

Până și clasicul românesc adormit pe picioare, oricât de viguros ar fi, nu are cum să ducă la asemenea efecte. Într-adevăr, uneori mișcările de legănare sunt destul de rapide și copilul poate ameți. Cu toate acestea, nu există risc de leziuni, deoarece, din nou, axul coloanei rămâne fixat, iar capul i se mișcă puțin față de trunchi.

Asta nu înseamnă că nu trebuie să fim prudenți și mai ponderați atunci când manevrăm un copil mic. Mișcările line, blânde, sunt întotdeauna de preferat.

Vorbind de prevenție, ce anume se poate face în această direcție?

Programe de informare! Lumea trebuie să știe care sunt consecințele zgâlțâirii. Doctorii trebuie să fie și ei informați, pentru a putea transmite mai departe. La IOMC desfășurăm, din 2007, un program de informare cu ajutorul Fundației “Lift the Children”, în cadrul căruia personalul Fundației Inocenți instruiește mamele internate cu copiii.

Pe 28 noiembrie am organizat încă un curs dedicat medicilor și asistentelor, în care am subliniat nevoia de instruire a mamelor nou-născuților cu privirea la SCZ înainte de externarea din maternitate. Studiile au arătat că programele educaționale coordonate la nivelul spitalelor sunt foarte eficiente, reducând incidența SCZ și încurajând părinții să-i învețe și pe alții.

Este foarte important de subliniat faptul că plânsul copilului este normal și firesc și că un copil nu plânge pentru că o urăște pe persoana care-l îngrijește sau ca să o supere. De ce plânge un copil? Pentru că-i e foame, îi e sete, îi e frig, e prea mult zmogot în jur, pentru că vorbește doctorița Ciomârtan sau e prea puțin zgomot în jur etc. Este suprastimulat sau plictisit.

În general, pregătindu-se de venirea copilului, părinții nu mai știu cum să-i facă spațiul mai frumos și de multe ori îl încarcă foarte tare – e o stimulare senzorială exagerată pentru un copil care de felul lui e mai molcom, altfel spus un stres.

Se poate întâmpla și invers, așa cum pățesc eu. Atunci când văd alb în fața ochilor, e un stres pentru mine. Tocmai de aceea, de peste 20 de ani, nu mai port uniforme albe. Prin urmare, și lipsa de stimulare face rău. Sunt unii copii cu pielea mai sensibilă, care și la cel mai mic pișu, plâng până sunt schimbați. Copilul poate să aibă o iritație pe piele sau poate fi bolnav.

Să nu uităm că el/ea plânge și atunci când este bolnav/ă, dar și atunci când pur și simplu vrea în brațe, pentru nevoia de afecțiune. Este esențial să se înțeleagă că plânsul este un fenomen normal, firesc. Treaba copilului este să ne anunțe că are un disconfort, iar treaba noastră este să facem față acestui plâns și să-l descoperim și să-l îndepărtăm.

Ce metode de liniștire a copilului sugerați?

Putem încerca și liniștirea prin stimulare auditivă. Îi putem pune muzică liniștitoare în surdină. Luatul în brațe, cântatul și legănatul ușor sunt alte metode care funcționează. Uneori, soluția poate fi o băiță caldă. Alteori, plimbatul în aer liber.

Apoi, țin să subliniez că e foate important ca persoana care are grijă de copil să aibă grijă de ea însăși. Pentru că, dacă are grijă de sine, și copilul va fi bine îngrijit. Dacă se neglijează pe sine, nu câștigă nimeni din treaba asta, cu atât mai puțin copilul, care ar putea deveni ținta frustrărilor acumulate.

Nu este absolut nicio problemă dacă mama care alăptează se mulge și pune laptele într-un recipent în frigider și lipsește pe perioada unei mese de-acasă, ca să se ducă la shopping, dacă are chef de shopping, sau să facă orice altceva, care-i face ei plăcere. Nu este obligatoriu să stea sechestrată în casă, zi de zi, cu copilul. Are voie și nevoie să iasă și asta n-o face mai puțin mamă. Deci, nu trebuie neglijat acest aspect.

În încheiere, leziunile din SCZ pot duce la deces sau sechele grave. Vestea bună este că el poate fi prevenit: informarea tuturor celor care au în grijă copii mici este esențială!

.



Autor: Totul despre mame
 


 SHARE :  Trimite pe mail

11383 citiri

1 comentarii

Participa la discutie. Citeste comentariile cititorilor si exprima-ti si tu parerea!
Adauga comentariu
Nume
Email
Website
Subiect
Comentariu
2000 caractere ramase
 
  Trimite

Good to know

Plângi în fața copilului sau te ascunzi în baie? Să ascunzi emoțiile negative de copil sau să le exprimi? Studiile spun că există o cale de mijloc

Plângi în fața copilului sau te ascunzi în baie? Să ascunzi emoțiile negative de copil sau să le exprimi? Studiile spun că există o cale de mijloc

Mulți părinți nu vor să devina emoționali în fața copiilor. Este bine sa procedezi asa sau ar trebui sa ii spui copilului ca ti-e frica de paianjeni sau ca esti furios din cauza jobului? În timp ce tema este complexă, din studii reies câteva răspunsuri clare, conform theconversation .

Good to know

Prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție

Prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție

Căpitanul Andreea Oana Ardeleanu a executat astazi, de la ora 10.00, zborul de evaluare pentru obținerea calificării de instructor de zbor pe aeronava IAR 99 devenind, astfel, prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție.

Familie

„Tatăl meu a avut două familii. M-am născut când tatăl meu era încă în divorț de prima sa soție”

„Tatăl meu a avut două familii. M-am născut când tatăl meu era încă în divorț de prima sa soție”

În curând, se împlinesc 14 ani de când tatăl meu a murit. S-a întâmplat brusc și, oarecum, neașteptat. Nu mai era chiar tânăr și nici cu sănătatea nu stătea prea bine. Era însă, în ciuda problemelor de sănătate, într-o formă foarte bună. S-a dus așa cum și-a dorit: ”mâncat bine, dormit bine, dimineața sculat mort”.

Relatii

 Oamenii au parte de mai puțin sex decat crezi

Oamenii au parte de mai puțin sex decat crezi

Noi considerăm că tinerii au parte de mai mult sex decât au în realitate, iar bărbații au viziune distorsionata asupra vieții sexuale a femeilor tinere, conform unui nou studiu.

Familie

Generația lui ''am fost bătut când eram mic și uite că n-am nimic

Generația lui ''am fost bătut când eram mic și uite că n-am nimic

Au trecut câteva zile de când niște femei au plecat pe lumea cealaltă lăsându-și copiii pe mâna cine știe cui pe lumea asta. Am urmărit cât am putut cazul Nicoletei Botan. Am dat drumul chiar și la televizor, cu ocazia asta. M-am uitat la știri! M-am uitat câteva zile.

Good to know

Există femei care nu-și doresc copii. Și dacă nici nu-i fac, e foarte bine

Există femei care nu-și doresc copii. Și dacă nici nu-i fac, e foarte bine

Există femei care nu-și doresc copii, dar nu au curajul să admită și să spună. Prietena mea o recunoaște: nu-i plac copiii, nu o emoționează obrăjorii bucălați și nici nu simte că viața ei e incompletă fără o pereche de mânuțe încolăcite în jurul gâtului.

Relatii

Poti avea o viata sexuala si daca ai copii

Poti avea o viata sexuala si daca ai copii

Cand sunteti doar voi doi, sexul se poate întâmpla oricând, oriunde, dar pe masura ce familia începe să crească, momentele de intimitate pot deveni o amintire.