Acasa | Articolul tau | Uneori tot posibilul nu este de ajuns

Uneori tot posibilul nu este de ajuns

 SHARE  

Adaugat in 6 februarie 2014

Uneori tot posibilul nu este de ajuns

Uneori tot posibilul nu este de ajuns. Foto: sxc.hu

Au trecut 20 de ani de la acea zi in care am crezut ca lumea se sfarseste pentru familia noastra. 20 de ani in care noi ne-am schimbat, dar parca s-a schimbat si intreaga lume in jurul nostru.

Eu aveam 11 ani pe atunci. Fratele meu, "mostenitorul" familiei si lumina ochilor parintilor mei, avea 23 de ani si probleme serioase in casnicie. Nu trecusera decat doi ani si ceva de la nunta, dar stiam ca o facuse mai mult de gura alor mei si facuse tot posibilul sa mearga. Dar uneori tot posibilul nu este de ajuns.

A incercat sa ii explice asta mamei. N-a avut urechi sa auda. I-a spus tatei ca se gandeste la un divort, insa asa ceva era de neconceput in familia noastra. Cand nimic nu mai ramasese de zis sau de facut, cand s-a simtit complet lipsit de speranta, a aruncat bomba.

Tin minte ca eram ascunsa sub masa din sufragerie. Ascunsa este totusi mult spus. Ma bagam sub fata de masa care acoperea totul si imi imaginam ca ai mei nu au idee ca sunt in camera. Iar ei intrau in joc.

I-am auzit cuvintele si apoi linistea grea care s-a lasat in camera, moment in care mintea mea incerca din greu sa proceseze cuvantul "homosexual". Il auzisem prin cartier, aruncat ca un fel de injuratura, dar nu era sub niciun fel clar conturat pentru mine la ce se refera.

Dupa cele cateva secunde de soc, care probabil au parut ore pentru parinti, tata i-a spus raspicat sa nu mai repete niciodata, nimanui ce tocmai spusese si l-a dat afara pe usa. Apoi mama m-a cules de sub masa si mi-a zis acelasi lucru. Niciodata. Nimanui. E rusine!

Dupa cateva saptamani, fratele meu a depus actele de divort si, din clipa aia, a incetat sa mai existe pentru parintii mei. Macar pentru cativa ani. In perioada aia l-am auzit doar la telefon, de Craciun si de ziua mea. 

Abia cand am intrat la liceu mi-am luat inima in dinti si l-am vazut la un suc. Ma simteam de parca incalc legea si ma pregatesc sa dau o spargere la banca.

Mi-am inventat tot felul de scuze si de alibi, desi nu aveam nevoie, pentru ca ai mei lucrau pana tarziu si nu stiau daca eu vin direct acasa dupa scoala sau nu. Si nici macar nu-mi interziceau sa mai stau putin in parc cu fetele, dupa ore, atata timp cat invatam bine si faceam ce aveam de facut prin casa.

Dar frica mea ca vor banui ceva a ramas. Iar cand au venit seara acasa m-am dat racita si nu m-am ridicat din pat, de teama sa nu-mi citeasca in ochi "faradelegea".

Am inteles, in timp, prin ce a trecut fratele meu. Am incercat sa ii fiu alaturi, sa il ascult, sa il sustin moral. Dar este un cosmar sa traiesti intr-o lume in care esti aratat cu degetul de societate si renegat de familie pentru ceea ce esti.

Orice ar spune cei neavizati, asta nu este o alegere pe care o faci. Dimpotriva, uneori cel prins in situatia asta isi doreste din suflet sa poata alege, sa simta "normal", sa se simta "normal".

Iar fratele meu chiar este un om normal. Are o slujba normala. Se imbraca si se comporta absolut firesc, fara iesirile caricaturale (menite sa amuze sau sa revolte) pe care le vedem la televizor.

Nu inteleg de ce unii oameni incearca sa-si imagineze ce se intampla in patul unui asemenea om, pentru a se declara apoi dezgustati. Cu totii facem sex si toata lumea stie ca toata lumea face sex.

Parintii nostri ne-au facut pe noi iar asta presupune sex. Asta nu inseamna ca am stat vreodata sa-mi imaginez ce fac ai mei si cum. Cand cea mai buna prietena imi prezinta noul iubit, nu stau sa mi-i imaginez in pozitii erotice, desi e de la sine inteles ca nu se pastreaza pentru ziua nuntii.

De ce trebuie oamenii exact in cazuri d-astea sa isi imagineze cine stie ce? Pentru ca oamenii decenti si in banca lor, ca fratele meu, nu se afiseaza, deci nu ramane decat sa-ti imaginezi, daca asta vrei.

Dar atunci a cui e vina? A lui, care poate nici macar nu se afla in vreo relatie? Sau a celui care isi lasa mintea sa zburde pe campii pentru ca apoi sa arate cu degetul si sa-l acuze pe cel din capatul opus al camerei?

Intre timp, parintii l-au acceptat inapoi in familie, cu conditia sa nu discute niciodata deschid despre sexualitatea lui. Ceea ce, intr-o anumita masura, mi se pare gresit. Cand il accepti pe omul de langa tine, trebuie sa o faci in totalitatea lui. Pe de alta parte, nici eu nu ma apuc sa discut la masa in familie despre seara fierbinte petrecuta cu sotul meu in ajun.

Dragut este ca, mai nou, de fiecare data cand mama vede la televizor cate un travestit sau cate un homosexual care se da in spectacol, dezaproba profund si spune, ca pentru ea: "de ce nu pot fi toti normali, ca fratele tau?!" :)

Nota redactiei: Acest material a fost primit la rubrica "Articolul tau".

Scrie-ne si tu pe adresa redactiei smartwoman[at]hotnews[dot]ro. Noi vom trata cu toata atentia articolul tau si, daca il vei trata la fel, ii vom acorda prima pagina. Datele tale raman strict confidentiale, iar identitatea va fi protejata, trebuie doar sa ne specifici cum vrei sa te semnam. Materialele pot fi trimise si prin intermediul formularului de pe site (din colt sus dreapta), alaturi de fotografii.

Materialele de la rubrica "Articolul tau" reflecta opinia autorului, nu neaparat si pe cea a redactiei.



Autor: M.N.
 


 SHARE :  Trimite pe mail
homosexualitatesocietateprejudecatifamilierecunoastere CITESTE MAI MULTE DESPRE

10884 citiri

115 comentarii

Participa la discutie. Citeste comentariile cititorilor si exprima-ti si tu parerea!
Adauga comentariu
Nume
Email
Website
Subiect
Comentariu
2000 caractere ramase
 
  Trimite

Good to know

Plângi în fața copilului sau te ascunzi în baie? Să ascunzi emoțiile negative de copil sau să le exprimi? Studiile spun că există o cale de mijloc

Plângi în fața copilului sau te ascunzi în baie? Să ascunzi emoțiile negative de copil sau să le exprimi? Studiile spun că există o cale de mijloc

Mulți părinți nu vor să devina emoționali în fața copiilor. Este bine sa procedezi asa sau ar trebui sa ii spui copilului ca ti-e frica de paianjeni sau ca esti furios din cauza jobului? În timp ce tema este complexă, din studii reies câteva răspunsuri clare, conform theconversation .

Good to know

Prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție

Prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție

Căpitanul Andreea Oana Ardeleanu a executat astazi, de la ora 10.00, zborul de evaluare pentru obținerea calificării de instructor de zbor pe aeronava IAR 99 devenind, astfel, prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție.

Familie

„Tatăl meu a avut două familii. M-am născut când tatăl meu era încă în divorț de prima sa soție”

„Tatăl meu a avut două familii. M-am născut când tatăl meu era încă în divorț de prima sa soție”

În curând, se împlinesc 14 ani de când tatăl meu a murit. S-a întâmplat brusc și, oarecum, neașteptat. Nu mai era chiar tânăr și nici cu sănătatea nu stătea prea bine. Era însă, în ciuda problemelor de sănătate, într-o formă foarte bună. S-a dus așa cum și-a dorit: ”mâncat bine, dormit bine, dimineața sculat mort”.

Relatii

 Oamenii au parte de mai puțin sex decat crezi

Oamenii au parte de mai puțin sex decat crezi

Noi considerăm că tinerii au parte de mai mult sex decât au în realitate, iar bărbații au viziune distorsionata asupra vieții sexuale a femeilor tinere, conform unui nou studiu.

Familie

Generația lui ''am fost bătut când eram mic și uite că n-am nimic

Generația lui ''am fost bătut când eram mic și uite că n-am nimic

Au trecut câteva zile de când niște femei au plecat pe lumea cealaltă lăsându-și copiii pe mâna cine știe cui pe lumea asta. Am urmărit cât am putut cazul Nicoletei Botan. Am dat drumul chiar și la televizor, cu ocazia asta. M-am uitat la știri! M-am uitat câteva zile.

Good to know

Există femei care nu-și doresc copii. Și dacă nici nu-i fac, e foarte bine

Există femei care nu-și doresc copii. Și dacă nici nu-i fac, e foarte bine

Există femei care nu-și doresc copii, dar nu au curajul să admită și să spună. Prietena mea o recunoaște: nu-i plac copiii, nu o emoționează obrăjorii bucălați și nici nu simte că viața ei e incompletă fără o pereche de mânuțe încolăcite în jurul gâtului.

Relatii

Poti avea o viata sexuala si daca ai copii

Poti avea o viata sexuala si daca ai copii

Cand sunteti doar voi doi, sexul se poate întâmpla oricând, oriunde, dar pe masura ce familia începe să crească, momentele de intimitate pot deveni o amintire.