Acasa | Calatorii | Unde nu-s plopi, e vai de căpiţe! O zi la Giverny

Unde nu-s plopi, e vai de căpiţe! O zi la Giverny

 SHARE  

Adaugat in 21 februarie 2014

Unde nu-s plopi, e vai de căpiţe! O zi la Giverny

Grădina lui Monet. Foto: giverny.org

La noi a venit primăvara! Nu pot să nu mă gândesc la florile verii… trecute şi viitoare! În faţa mea s-a aşezat o japoneză tânără, care a scos o carte imediat ce a pornit trenul şi s-a pus pe citit.

După cîteva minute a început să moţăie, aşa că am aruncat o privire: "Europe - A Pocketbook".

"De la Nistru pân’ la Tisa", Elba, Sena şi Tamisa, în format mic, vreo 200 de pagini. Tocmai lăsasem în urmă Versailles-ul, unde făcusem întreaga zi exerciţii de simpatie pe secole, regi, regine, concubine, pe convolute arhitectonice, serbări galante, Le Nôtre, le vôtre (apropo, în 2013 francezii au sărbătorit 400 de ani de la naşterea lui André Le Nôtre, geniul grădinilor Regelui Soare).

A doua zi aveam în plan Muzeul Carnavalet, atelierul lui Brâncuşi. M-am întrebat câte "amănunte" din astea, culturale, se salvaseră în "Procustbook" şi cu ce preţ?

Nu puteam, însă, să nu o privesc cu simpatie pe vrăbiuţa de japoneză. Asiaticii au un fel special de a-şi găsi loc în natură. Par intarsiaţi, oriunde s-ar aşeza. Am o nedumerire, totuşi, ce înţeleg ei din arta europeană când umblă de li se pleoştesc pălăriuţele prin muzee, printre ruinele antice, prin "orânduiala" secolului al XVIII-lea, de pildă, minuţios recompusă în urma recentelor studii culturale!

Îi vezi pe unii cum intră în câte-o încăpere, fac una-două poze, ies, intră într-alta, fac una-două poze, ies. Aproape nu privesc exponatele. Oare se uită la poze într-o grădină zen, acasă? Alte cutume culturale, mi-am zis, alte grile de înţelegere, alte forme de empatie. Şi totuşi…

Pe la mijlocul secolului al XIX-lea, când, pentru diverse comenzi către Europa, lucrătorii mai multor firme japoneze au început să împacheteze obiectele în nişte hârtii cu care, oricum, nu aveau ce face, colo, nişte gravuri ba de Hokusai, ba de altul, nici nu visau ei ce revoluţie de valori şi tehnici artistice vor prilejui "la celălalt capăt al firului".

Scriitori şi pictori francezi dau peste ele din întâmplare şi, după ei, Franţa şi întreaga Europă se extaziază la unison în faţa minimalismului, calmului şi graţiei infinite ce răzbat din imagini. Şi, uite-aşa, s-a inventat cultul european pentru stampele japoneze! (Asta e my favourite story, mai sunt şi altele!)

Monet are o frumoasă colecţie de stampe în casa lui la Giverny. Dar ce nu găseşti la Giverny! O vizită la Paris fără să treci prin sătucul lui Monet, aflat la 80 km de capitală, este ca şi cum patriarhul cu barbă albă ţi-ar fi întins o mână şi tu tocmai atunci te căutai de mărunţiş!

Altă zi, alt tren, mulţi americani, cu care ne interogasem din priviri cum să luăm mai repede bilete în gara Saint Lazare. Trenul către Rouen te duce la Vernon, te dai jos, te urci în autobuz şi în 10 minute eşti într-un frumos sat între coline, unde, după ţipătul pescăruşilor, ghiceşti Sena prin apropiere. Traversezi Strada Regelui, o iei pe Hulubăriei şi ţi se aşterne sub picioare Strada Claude Monet.

Privit pe hartă, Giverny este ca o şopârlă cu coadă şi gât lung, întinsă la soare. Claude Monet şerpuieşte ca o coloană vertebrală a satului, de la un capăt la altul, către ea curgând străduţele adiacente, ca nişte afluenţi avizi de ceva glorie şi ei.

În curte intri aşa cum intri în viaţă, de la întuneric la lumină. Şi, pe măsură ce păşeşti, începi să capeţi "istorie"! Printr-o subtilă osmoză istoria lui, a lui Monet (apropo, aşa îl striga toată lumea prin casă, şi nevasta şi servitorii), încropită din miriade de culori şi tuşe, îţi aderă la epidermă, o absorbi prin toţi porii. Şi începi să vezi totul în jur, îmbrăcămintea lucrurilor, umbra, vecinătăţile cromatice cu alţi ochi, în altă lumină. Te "picturiceşti" şi tu!

Dacă Parisul e frumos de vizitat mai ales primăvara şi toamna (cum întemeiat s-a hotărât pe acest site), Giverny-ul e frumos de văzut mai ales primăvara, vara, toamna şi iarna. Numai că iarna e închis! În orice anotimp aici găseşti culoare, graţie, diversitate, iar farmecul casei, cu veranda lungă din faţă, cu pereţii vopsiţi în roz şi lemnăria, inclusiv obloanele, în verde, e dincolo de cuvinte.

Monet se mută în această casă cu aspect colonial în 1883 împreună cu numeroasa sa familie, adică cei doi fii, Alice Hoschedé, cea de-a doua soţie, şi cei şase copii ai acesteia.. Profitând de vecinătatea Senei, Monet poate acum să-şi ancoreze în apropiere cele patru ambarcaţiuni, printre care şi vasul-atelier în care va petrece nenumărate ore ‘furând’ lumina din toate cotloanele apei şi deşertând-o pe pânză. Abia peste şapte ani va reuşi să cumpere casa şi să-şi construiască un al doilea atelier.

Între timp, însă, în casa puternic populată de copii, se definesc deja priorităţile. Două sunt încăperile esenţiale pentru buna dispoziţie a maestrului şi, implicit, bunul mers al picturii franceze: bucătăria şi atelierul. Amândouă sunt locuri unde inspiraţia pluteşte în aer (uneori sub forma unor aburi denşi şi aromitori), în amândouă Monet va fi Artist. Căci pictorul atâtor detalii delicate şi unduiri de ape este un bon-vivant genial! Recunoscut gurmand, desăvârşit gourmet!

Atent la calitate, Monet îşi va planta propria grădină de zarzavaturi în care fructifică şi câteva soiuri de pomi fructiferi, va avea curtea lui de păsări cu rase de găini şi raţe alese pe sprânceană, deşi nu dispreţuieşte nici becaţele împuşcate de fiii săi, şi îşi va alcătui propria culegere de reţete, pe care am găsit-o deschisă pe una din măsuţele din atelier. Iar picnicurile se vor ţine lanţ pe pajiştile dimprejur, aşa cum sunt şi pe pânzele încărcate de culoare, lumină şi poftă de viaţă ale maestrului.

Dacă în sufragerie galbenul este culoarea dominantă, pereţi şi mobilier, cu numeroase stampe pe pereţi, bucătăria este în nuanţe de albastru, iar pereţii sunt acoperiţi cu mici carouri de faianţă cu desene în cobalt pe fond alb. În loc de stampe, aici este etalată o panoplie cu tingiri din aramă, de diverse mărimi şi străluciri, care creează dureroase reflexe pavloviene vizitatorilor predispuşi.

După construirea celui de-al doilea atelier (a urmat chiar şi un al treilea), cel iniţial a fost transformat în cameră de zi şi este de mari dimensiuni, cu ferestre largi, cu pereţii încărcaţi de reproduceri după originalele ce îi populau pe vremea lui Monet. Camera are un aer patriarhal, de boemă artistică şi intimitate generos împărtăşită cu alţii, pe laturile ei aflându-se mai multe fotolii pe stil vechi, o masă de scris, o canapea, mai multe obiecte personale ale lui Monet.

La etaj sunt cele două dormitoare, căci, după regula vremii, soţii aveau camere separate, şi un salonaş albastru cu o bibliotecă. Şi, pentru că aici aveam de gând să ajung, de la toate ferestrele, printre toţi trandafirii agăţători şi toate iederile care se urcă pe casă, se poate vedea Grădina, o etalare de culori, corole şi pistiluri ce-ţi taie răsuflarea, o minune pe care Monet a plantat-o cu frenezie pentru ca apoi s-o domesticească cu metodă alături de grădinarul său.

Şi iarăşi îmi vin în minte versuri româneşti, măcar că ele se referă la altă sursă de frumuseţe: "…dar, toată-n tot/ Frumoasă cât eu nici nu pot/ O mai frumoasă să-mi socot/ Cu mintea mea". Pentru mine grădina lui Monet este echivalentul în vegetal al frumuseţii feminine, este întruparea Zamfirei în spirit şi pe pământ francez. 

Grădina şi-a alcătuit-o singur, cu trudă artistică, ca pe o pictură vie, după principiul mariajului culorilor! Când am fost noi, în faţa casei erau ronduri cu zeci de muşcate roşii, dincolo erau dalii înalte cât mine, susţinute de crini imperiali şi alte o mie de flori ale căror nume nu le cunosc, dar a căror imagine o păstrez şi acum.

Numai că, precum toate cele vii, şi grădina lui Monet a fost vremelnică! După moartea sa, ultimii membri ai familiei au lăsat casa şi grădina să se prăbuşească în uitare şi degradare. Ce vedem astăzi este rodul a patru ani de reconstrucţie iniţială, după fotografii şi relatări ale celor ce vizitataseră grădina pe vremea lui Monet, urmaţi de ani întregi de îngrijire permanentă, de selecţie a unor soiuri mai rezistente, de replantări succesive.

Monet îşi alegea acele seminţe, bulbi şi lăstari ale căror flori se combinau cromatic cel mai bine pe parcursul fiecărui anotimp. Astfel, în faţa casei se află Marea Alee cu mai multe bolţi largi de trandafiri agăţători, iar sub ele, dinspre exteriorul aleii către interior, pe pământ, porneau lăstarii de năsturel (nasturtium) cu florile lor portocalii, galbene şi roşii, care ajungeau, la sfârşitul verii, să se întâlnească, transformând aleea într-o cale a paradisului, pe care numai fluturii aveau curaj să treacă, şi nici ei, decât în zbor!

La capătul grădinii trecea calea ferată, iar dincolo de ea, Monet a amenajat Grădina apelor, un eleşteu pe care l-a obţinut prin devierea cursului unui afluent al Senei. În jur a plantat sălcii, tufe de rododendron, o pădurice de bambus, a construit faimosul pod japonez, care abia se mai zărea de sub povara ciorchinilor de glicină şi, mai ales, a populat eleşteul cu nuferi roz, galbeni şi albi, pe care i-a pictat apoi în 250 de tablouri! În toate anotimpurile! Sub toate luminile zilei! În toate culorile, ale lor, ale gândurilor lui, ale unei lumi aflate între răsărit şi apus! Sub toate impresiile!

Filtrând imaginea printre gene, pretinzând că ignor ce am în faţa ochilor, am reuşit pentru un moment să compun vizual o copie palidă a unui tablou, cu apa reflectând norii, între un pâlc vorbăreţ de nuferi şi un trunchi de salcie cu ramurile destrămate. Aşa cum, mai târziu, în aceeaşi zi, la Muzeul Orangeriei, stând nemişcată în faţa unuia dintre tablourile din a doua cameră, am văzut cum încet-încet apa începe să palpite, norii se mişcă precum în cer, aşa şi pe apă, şi am stat ca sub narcoză în faţa pânzei, înţelegând, în sfârşit, ce înseamnă "impresionism".

Monet a trăit aici ultimii 43 de ani din viaţă, adică jumătate. Când nu picta pe dealuri, pe coturile Senei, îşi aşeza şevaletul în grădină, sau lângă lac şi lăsa lumina, viaţa să-i treacă prin faţă, doar-doar o prinde un crâmpei din efemerul lumii vii. Aici a pictat seria de nuferi pe obrazul lichid al lacului, pentru care a preferat termenul latinesc al genului: "Nymphéas"; aici a pictat irişii, podul japonez, arcuit ca o spinare de veveriţă, dar şi seriile de plopi şi căpiţe de fân.

Sătenii nu au privit cu ochi buni instalarea familiei gălăgioase şi extravagante (fetele purtau rochii şi pălării deschise la culoare) în satul lor. Colac peste pupăză, burtosul mai voia să le picteze şi plopii! S-au pus să-i taie. Le-a dat bani să lase în pace natura! Când au văzut că n-are stare şi începe să le picteze şi căpiţele, s-au apucat să le desfacă. Tot banii i-au mai înmuiat. Şi-au renunţat şi la a-i mai tăia parâma cu care-şi ancora barca-atelier la mal!

Am să închei cu o recapitulare. Ce face, până la urmă, un om obişnuit în viaţa lui? Adună! Averi, prieteni, momente de uitat şi de neuitat, angoase, bucurii. Şi ce face un artist? Adună şi el! Adună tot ce află ‘răspândit, împrăştiat, risipit’ şi-l strânge într-o lumină. În care intră, simplu, cel care are cheia de la intrare!



Autor: G.P.
 


 SHARE :  Trimite pe mail
vacantecalatoriiturismfrantagivernyclaude monetpictura CITESTE MAI MULTE DESPRE

8849 citiri

14 comentarii

Participa la discutie. Citeste comentariile cititorilor si exprima-ti si tu parerea!
Adauga comentariu
Nume
Email
Website
Subiect
Comentariu
2000 caractere ramase
 
  Trimite

Good to know

Plângi în fața copilului sau te ascunzi în baie? Să ascunzi emoțiile negative de copil sau să le exprimi? Studiile spun că există o cale de mijloc

Plângi în fața copilului sau te ascunzi în baie? Să ascunzi emoțiile negative de copil sau să le exprimi? Studiile spun că există o cale de mijloc

Mulți părinți nu vor să devina emoționali în fața copiilor. Este bine sa procedezi asa sau ar trebui sa ii spui copilului ca ti-e frica de paianjeni sau ca esti furios din cauza jobului? În timp ce tema este complexă, din studii reies câteva răspunsuri clare, conform theconversation .

Good to know

Prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție

Prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție

Căpitanul Andreea Oana Ardeleanu a executat astazi, de la ora 10.00, zborul de evaluare pentru obținerea calificării de instructor de zbor pe aeronava IAR 99 devenind, astfel, prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție.

Familie

„Tatăl meu a avut două familii. M-am născut când tatăl meu era încă în divorț de prima sa soție”

„Tatăl meu a avut două familii. M-am născut când tatăl meu era încă în divorț de prima sa soție”

În curând, se împlinesc 14 ani de când tatăl meu a murit. S-a întâmplat brusc și, oarecum, neașteptat. Nu mai era chiar tânăr și nici cu sănătatea nu stătea prea bine. Era însă, în ciuda problemelor de sănătate, într-o formă foarte bună. S-a dus așa cum și-a dorit: ”mâncat bine, dormit bine, dimineața sculat mort”.

Relatii

 Oamenii au parte de mai puțin sex decat crezi

Oamenii au parte de mai puțin sex decat crezi

Noi considerăm că tinerii au parte de mai mult sex decât au în realitate, iar bărbații au viziune distorsionata asupra vieții sexuale a femeilor tinere, conform unui nou studiu.

Familie

Generația lui ''am fost bătut când eram mic și uite că n-am nimic

Generația lui ''am fost bătut când eram mic și uite că n-am nimic

Au trecut câteva zile de când niște femei au plecat pe lumea cealaltă lăsându-și copiii pe mâna cine știe cui pe lumea asta. Am urmărit cât am putut cazul Nicoletei Botan. Am dat drumul chiar și la televizor, cu ocazia asta. M-am uitat la știri! M-am uitat câteva zile.

Good to know

Există femei care nu-și doresc copii. Și dacă nici nu-i fac, e foarte bine

Există femei care nu-și doresc copii. Și dacă nici nu-i fac, e foarte bine

Există femei care nu-și doresc copii, dar nu au curajul să admită și să spună. Prietena mea o recunoaște: nu-i plac copiii, nu o emoționează obrăjorii bucălați și nici nu simte că viața ei e incompletă fără o pereche de mânuțe încolăcite în jurul gâtului.

Relatii

Poti avea o viata sexuala si daca ai copii

Poti avea o viata sexuala si daca ai copii

Cand sunteti doar voi doi, sexul se poate întâmpla oricând, oriunde, dar pe masura ce familia începe să crească, momentele de intimitate pot deveni o amintire.