Smart Woman

Dar sa explic mai intii contextul discutiei: baiatul meu merge in clasa a cincea intr-o scoala noua. In cadrul sedintei cu parintii s-a facut propunerea de a ne intilni noi, parintii, in mod informal la o cafea, sa ne cunoastem mai bine. Intilnirea a avut loc, nu au venit toti parintii bineinteles, insa au venit destui, unii chiar ambii soti.

Ne-am asezat noi la o masa mai mare si au inceput discutiiile, la inceput intr-un cadru mai larg, apoi s-au format niste mici bisericute, pentru ca ne era greu sa vorbim suficient de tare sa ne auda toti cei de la masa.

Subiectul de conversatie era clar numai unul, copiii nostri si felul in care se descurca la noua scoala si cum s-au adaptat la profesorii cei noi. Bineinteles ca pe aici sau pe acolo s-au auzit si cuvinte de critica referitor la profesori, fiecare se raporta la copilul lui si la felul cum reactioneaza la felul nou de predare si la cerintele noii scoli.

La un moment dat, un tata s-a exprimat destul de vehement ca noi prea dramatizam si exageram dorinta noastra de optimiza parcursul scolar al copiilor nostri, ca parintii lui nu au stiut nimic din ce se petrece la scoala si nici n-au fost interesati sa afle, iar el s-a descurcat excelent, iar parcursul lui scolar a profitat chiar de acest fapt.

Dupa parerea lui, dorinta asta a noastra, a celorlalti parinti, de a fi informati ce anume exact se preda si, eventual, de ajuta copilul acasa sa inteleaga lectia, exercita o presiune suplimentara pe copil de a avea rezultate bune la invatatura, iar asta nu e cel mai important lucru in viata. Important e ca respectivul copil sa-si pastreze placerea de invata si sa nu depinda de rezultate, pentru ca daca o are, poate sa recupereze acea invatatura mai tirziu daca doreste, cind se simte pregatit.

Mie mi-a sarit in ochi mai ales vehementa cu care el, hodoroc tronc, a lansat in cadrul discutiilor nostre prozaice o idee pina la urma de natura filosofica. Iar faptul ca el era prezent la intilnirea parintilor impreuna cu nevasta lui demonstra in ochii mei inconsistenta dintre ideea prezentata si faptele lui.

Conform propriilor afirmatii, el nu considera benefic ca parintii sa se amestece prea mult in viata scolara a copiilor, totusi vine la intilniri ale parintilor in care se discuta exact despre asta. Eu i-am raspuns ca pe vremea copilariei noastre era parca mai usor la scoala iar miza nu era asa de mare, acum trebuie sa pregatim copiii pentru o societate mult mai competitiva,  in care educatia are un rol esential.

Daca pe vremuri puteai sa ai o educatie mai simpla, pentru ca, de exemplu, puteai sa te angajezi fara probleme sa zicem intr-o fabrica de confectii, acum acele fabrici nici nu mai exista in Europa, ci s-au mutat pe continente cu forta de munca mai ieftina. Din aceasta cauza a globarizarii noi, in Europa, sintem nevoiti sa ne pregatim copiii pentru niste joburi mai sofisticate, care presupun si un nivel de scolarizare mai bun.

Prin asta nu ma refer neaparat la universitate, sa fie clar, ci la faptul ca acum si intr-o fabrica automatizata, de exemplu, trebuie sa dovedesti o anumita logica si intelegere tehnica. La care el imi raspunde ca procesul asta de invatare nu trebuie sa aiba loc neaparat in copilarie, ca el are o sora care e cuplata cu un medic si abia acum s-a simtit pregatita sa-si  termine scoala pe care a intrerupt-o in adolescenta, iar acum are rezultate foarte bune si se simte fericita.

De asemenea, mai are si un coleg care n-a facut multa scoala, ca el, si are o firma de constructii schele pentru santier si cistiga o groaza de bani. Prin asta vroia sa spuna ca multa scoala nu presupune neaparat gasirea unui loc de munca bine platit.

Am vrut sa-i raspund ca nu toata lumea are norocul surorii lui care si-a gasit pe cineva care sa o intretina financiar in timp ce ea recupereaza sansele pierdute in adolescenta. Dar discutia ar fi devenit personala si m-am oprit, oricum nu ne-am fi putut convinge unul pe celalalt. 

Mai tirziu, meditind la ideile lui, pe care de altfel le-am mai auzit si in alte ocazii, m-a lovit revelatia. Bineinteles ca intr-o discutie in contradictoriu crezi mai intii ca interlocutorul tau isi sustine ideile cu buna credinta. Dar apoi mi-a venit gindul cel rau, daca partenerul meu de discutie nu e de buna credinta si imprastie in mod intentionat niste idei in care nu crede si, mai ales, pe care nu le pune in aplicare la el acasa?

Adica el propovaduieste ca parintii sa nu se se intereseze prea mult ce fac copiii la scoala, pentru ca asta ar fi benefic pentru dezvoltarea copilului, in timp ce el sau sotia lui fac exact opusul. Suna un pic ca teoria conspiratiei si se iveste intrebarea: de ce ar proceda astfel?

Daca mergem mai departe cu presupunerile absurde, as raspunde ca asa isi creeaza un avantaj pentru propriul copil, care ar avea un competitor mai putin. E analog cu situatia de pe vremuri la scoala, in care tocilarul clasei te asigura cu scopul de a te linisti ca a scris la teza de romana multe pagini, dar toate sint numai fabulatii, iar mai apoi sa primeasca nota maxima. 

Nota redactiei: Acest material a fost primit la rubrica "Articolul tau".

Scrie-ne si tu pe adresa redactiei smartwoman[at]hotnews[dot]ro. Noi vom trata cu toata atentia articolul tau si, daca il vei trata la fel, ii vom acorda prima pagina. Datele tale raman strict confidentiale, iar identitatea va fi protejata, trebuie doar sa ne specifici cum vrei sa te semnam. Materialele pot fi trimise si prin intermediul formularului de pe site (din colt sus dreapta), alaturi de fotografii.

Materialele de la rubrica "Articolul tau" reflecta opinia autorului, nu neaparat si pe cea a redactiei.