Acasa | Articolul tau | Cutia de pantofi cu amintirile ei

Cutia de pantofi cu amintirile ei

 SHARE  

Adaugat in 19 aprilie 2014

Cutia de pantofi cu amintirile ei

Timpul trece necrutator... Foto: Photoxpress

Din cutia veche de pantofi, roasa pe la colturi si un pic dezlipita, scoase fotografia aceea alb-negru. O infatisa pe ea tanara, dar cu un zambet trist pe fata.

Era ultima ei zi petrecuta la Liesti, un sat din judetul Galati, despre care avea sa afle ca era locul de bastina al lui Anghel Saligny.
Sanda isi lua atunci ramas bun de la acel loc, unde isi petrecuse trei ani din viata, facand o plimbare pe Siret. Ultima. Nici nu a mai ajuns vreodata pe acolo.
Poate ca era timpul...
Poza se acorda perfect cu stilul monocromatic al vietii pe acele meleaguri, si nu numai, intr-o vreme fara culoare si speranta.

Asezata in mica barca cu vopseau scorojita, statea cu ochii atintiti pe odgonul ce se lasa tarat in siaj, facand un cerc miscator ce ii atragea constant privirea.

Nici nu stia pe atunci ce sa creada... Sentimentele ei, de le-ar fi asezat pe cantare speciale, tot nu ar fi putut fi corect cantarite.

Nu era nicio armonie intre peisaj si viata ce se scurgea aici, caci existenta oamenilor balansa trist intre saracie si un soi de "descurcareala", intre umilinta si mandrie fara rost. Poate ca asa era peste tot in Romania anilor '80, dar acolo observase ea prima data aceasta disonanta.

Se maturizase afland lucruri pe care nu le stiuse pana atunci. Felul in care cineva se putea remonta lasandu-se insufletit doar de o bucata de carne furata de la abator, ori de faptul ca o ruda a fost angajata la Consiliul Popular... o surprinsese.

Dar asta era combustibilul vietii in toata Romania acelor timpuri.

Ea se atasase de oamenii de acolo.

Venise, ca tanara profesoara de franceza, sa-si faca stagiul obligatoriu, asa cum faceau toti absolventii. Nu stia nimic despre satul acela, dar se bucurase ca macar era insemnat pe harta, fiind unul din cele doua ce formau cea mai mare comuna din judetul Galati. Multi colegi ai sai nu avusesera aceasta sansa!

Banateanca din tata in fiu - si din mama in fiica - Sanda avea o frica paroxistica fata de tot ce era legat de SUD.

Dependenta de gandirea pragmatica a banatenilor, care nu fac nimic la intamplare, isi trai primele luni de profesor stagiar in satul Liesti intr-o continua mirare. Multe erau lucrurile pe care nu le intelegea dar si mai multe cele ce o uimeau sau chiar o contrariau.

Nu vedea nicio alipire logica intre multe obiceiuri si starea de fapt, intre ce se putea si ce se facea...

Nu intelegea, de exemplu, de ce batranii fara dinti molfaiau carne prajita, inghitind nemestecat, cand puteau primi o mancare potrivita, pe care sa o manance usor si sa se hraneasca mai bine, de ce copiii faceau pipi in pat la 9 ani si nimeni nu se preocupa de asta, de ce viata trebuia sa fie deplorabila desi, cu putina bunavointa, putea fi ameliorata.

De noroiul care te urmarea ca un blestem si de urmasul lui, praful, ce-ti intra pana si printre dinti... devenise obsedata.

Isi aminti cu aceeasi uimire si compasiune de bunicul familiei care o gazduise, un biet necajit, a carui moarte parca o asteptau toti. Se intreba si azi cum de familia a dat de pomana, dupa ce in sfarsit a murit, stive de haine, pat cu plapumi si lenjerie... fara sa se fi gandit in timpul vietii lui sa-l schimbe, sa-i creeze un mic confort cu acele lucruri. De ce le-au pastrat, lasandu-l sa doarma imbracat intr-unul si acelas pantalon, intr-un pat acoperit cu paturi?

Ii indragise insa asa cum erau, un pic altfel de ceea ce vazuse ea pana la acea vreme. Invatase sa le inteleaga modul de gandire si, chiar daca nu era de acord cu el, sa accepte ca lumea e diferita!

Stia ca si ei o iubeau si ca plecarea ei i-a intristat.
Pentru o vreme vietile lor se incrucisara.
Asta era soarta oamenilor de la tara: nimeni nu venea la ei ca sa ramana!
Dar nici ei nu faceau nimic ca acest lucru sa nu se intample. Saracia si blazarea erau poate prea inradacinate in viata si firea lor ca oamenii sa mai aiba energia sa lupte. Si la ce bun?

I se stranse din nou inima, ca si atunci cand cobora din barca, dusa pe ganduri.
Se bucura ca pleaca si totusi...
Un nod ii statea in gat.
In ziua aceea bagajele o asteptau in cerdacul casei, pazite de fetita gazdelor. Cu fata plina de urme de praf, purtand un maieu uzat, un pantalon de trening decolorat si niste papuci de plastic rupti in picioare, micuta isi sterse o lacrima ce cazu fara sa aibe vreme sa o retina...

- Cini o sa-mi mai spuie mie poviesti? se vaita ea acoperindu-si fata ca o batrana trista care, neavand batista, isi sterge ochii seci pe coltul basmalei.
- Ei, lasa, o incuraja Sanda atunci, cu acelas nod in gat. O sa vorbim la telefon...

Micuta fugi spre dudul de la poarta. Din scorbura lui scoase un pachetel.
Intr-o bucata de hartie mototolita, recuperata dintr-o punga de faina, fetita invelise o barcuta cioplita de bunicul ei dintr-un bat. Era tot ce primise vreodata de la el si de aceea isi zise ca este ceva ce merita sa fie oferit "tovarasei".
Se imbratisara si plansera amandoua sub privirile gazdelor si ale parintilor ei, emotionati cu totii.

Isi scoase atunci si ea medalionul  - un mic S din aur - si il puse la gatul micutei.
- Asta ca sa nu ma uiti, bine?
- D'apai cum sa va uit io... tovarasa... ingana fetita pe obrazul careia curgeau lacrimi ce lasau dare negre...

Cauta in cutie. Barcuta era acolo...

Isi reaminti cum masina parintilor ei o astepta cu toate usile deschise. Era cald, sufocant de cald, si mirosul de benzina venit din canistrele indesate in portbagaj sporea sufocarea.
Se urca trista pe bancheta din spate unde stateau stivuite bagajele ce nu incapusera in portbagaj.

O bataie de inima, ca o fluturare de aripa, o facu sa ofteze.
Ii rasuna in urechi glasul fetitei:
- Au revoir, ii spuse ea, convinsa ca doar ele cunosteau intelesul acestor cuvinte!
- Au revoir, ma cherie! Bonne chance!
Scoase mana pe geam si facu semne de bun ramas in timp ce fetita alerga dupa ei lasandu-se acoperita de praful starnit de rotile masinii.

Praful acela se asternu intre ea si timpul pe care il traise printre oamenii aceia buni dar saraci, prea saraci ca sa poata gandi altfel decat stramosii lor... saraci si ei.

Oare ce s-o mai fi ales de Liesti?
Fetita, cu care a dormit in pat 3 ani si care tot "tovarasa" ii spunea, azi  e prin Italia; ingrijeste de un batran. S-au regasit pe Facebook! Are si ea un baiat, ramas acasa cu bunicii, ca toti copiii celor plecati in lume sa castige un ban. Poarta inca si azi micul S din aur pe care i l-a daruit ea, desi o cheama Ana.

Puse fotografia si barcuta la loc, in cutia de pantofi Guban in care isi pastra amintirile din prima tinerete.
Si copiii ei plecasera... la studii, in Anglia.
Amintirile legate de ei nu mai incap de mult intr-o cutie de pantofi. Azi sunt gravate pe CD-uri... si mult mai multe in inima.

Aseza cutia cu grija pe raftul de sus al debaralei. Cobora de pe scaun si-si simti parca pentru prima data genunchii.
Ofta. Timpul trece necrutator... doar amintirile noastre raman intacte, bantuindu-ne mereu.

Nota redactiei: Acest material a fost primit la rubrica "Articolul tau".

Scrie-ne si tu pe adresa redactiei smartwoman[at]hotnews[dot]ro. Noi vom trata cu toata atentia articolul tau si, daca il vei trata la fel, ii vom acorda prima pagina. Datele tale raman strict confidentiale, iar identitatea va fi protejata, trebuie doar sa ne specifici cum vrei sa te semnam. Materialele pot fi trimise si prin intermediul formularului de pe site (din colt sus dreapta), alaturi de fotografii.

Materialele de la rubrica "Articolul tau" reflecta opinia autorului, nu neaparat si pe cea a redactiei.



Autor: Cu drag
 


 SHARE :  Trimite pe mail
amintiritinereteprofesoarastagiupracticacomunismtrecerea timpului CITESTE MAI MULTE DESPRE

6001 citiri

10 comentarii

Participa la discutie. Citeste comentariile cititorilor si exprima-ti si tu parerea!
Adauga comentariu
Nume
Email
Website
Subiect
Comentariu
2000 caractere ramase
 
  Trimite

Good to know

Plângi în fața copilului sau te ascunzi în baie? Să ascunzi emoțiile negative de copil sau să le exprimi? Studiile spun că există o cale de mijloc

Plângi în fața copilului sau te ascunzi în baie? Să ascunzi emoțiile negative de copil sau să le exprimi? Studiile spun că există o cale de mijloc

Mulți părinți nu vor să devina emoționali în fața copiilor. Este bine sa procedezi asa sau ar trebui sa ii spui copilului ca ti-e frica de paianjeni sau ca esti furios din cauza jobului? În timp ce tema este complexă, din studii reies câteva răspunsuri clare, conform theconversation .

Good to know

Prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție

Prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție

Căpitanul Andreea Oana Ardeleanu a executat astazi, de la ora 10.00, zborul de evaluare pentru obținerea calificării de instructor de zbor pe aeronava IAR 99 devenind, astfel, prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție.

Familie

„Tatăl meu a avut două familii. M-am născut când tatăl meu era încă în divorț de prima sa soție”

„Tatăl meu a avut două familii. M-am născut când tatăl meu era încă în divorț de prima sa soție”

În curând, se împlinesc 14 ani de când tatăl meu a murit. S-a întâmplat brusc și, oarecum, neașteptat. Nu mai era chiar tânăr și nici cu sănătatea nu stătea prea bine. Era însă, în ciuda problemelor de sănătate, într-o formă foarte bună. S-a dus așa cum și-a dorit: ”mâncat bine, dormit bine, dimineața sculat mort”.

Relatii

 Oamenii au parte de mai puțin sex decat crezi

Oamenii au parte de mai puțin sex decat crezi

Noi considerăm că tinerii au parte de mai mult sex decât au în realitate, iar bărbații au viziune distorsionata asupra vieții sexuale a femeilor tinere, conform unui nou studiu.

Familie

Generația lui ''am fost bătut când eram mic și uite că n-am nimic

Generația lui ''am fost bătut când eram mic și uite că n-am nimic

Au trecut câteva zile de când niște femei au plecat pe lumea cealaltă lăsându-și copiii pe mâna cine știe cui pe lumea asta. Am urmărit cât am putut cazul Nicoletei Botan. Am dat drumul chiar și la televizor, cu ocazia asta. M-am uitat la știri! M-am uitat câteva zile.

Good to know

Există femei care nu-și doresc copii. Și dacă nici nu-i fac, e foarte bine

Există femei care nu-și doresc copii. Și dacă nici nu-i fac, e foarte bine

Există femei care nu-și doresc copii, dar nu au curajul să admită și să spună. Prietena mea o recunoaște: nu-i plac copiii, nu o emoționează obrăjorii bucălați și nici nu simte că viața ei e incompletă fără o pereche de mânuțe încolăcite în jurul gâtului.

Relatii

Poti avea o viata sexuala si daca ai copii

Poti avea o viata sexuala si daca ai copii

Cand sunteti doar voi doi, sexul se poate întâmpla oricând, oriunde, dar pe masura ce familia începe să crească, momentele de intimitate pot deveni o amintire.