Smart Woman

Canturi epice, pe pagini acoperite de fraze interminabil de sud-americane, turcesti chiar - Pamuk pune punctul.

Sa canti, unui prieten drag, vreocuiva din preajma, ca nu ti-e frica, ca sunt frumosi plopii desenati pe ceata, in cimitir, nu poate fi decat bucurie.

Savastie Bastovoi scria astazi despre bucurie-lucruri importante. Repeta ciudat-disonant cuvantul “importanta” in, totusi, orgoliul lui de poet. A dat contrast si poate chiar a incitat la pagina asta. El asteapta, desi desfide reactia.

“Party in cimitir” am auzit astazi si am realizat ca asa e, de ce nu ne pregatim pentru party acasa, cu pahare nobile si buna-voie, de ce nu putem da muzica mai tare, daca e si vreun blues pe disc, de ce nu ne minunam de saoundul acurat al lantului Phillips in cinci plus 1 difuzoare moderne.?!

Adevarat, am fi putut sa. Azi ar fi implinit 64.

Dar de ce n-am alege bucuria, nu implinise inca 61, linia de sunet era montata exact pentru petrecerea aceea, ar mai fi fost putin. Am pus-o atunci sa cante prelung, trompeta, obsesiv, a lui Nini Rooso. Ramasese acolo discul cu Gary Moore, erau probe de sunet. Am dat play cu iluzia ca-i acolo, sa-i simt din mine mirosul ramas in manusile de langa schimbatorul de viteze. Mainile lui miroseau a flori, nu a cositor, nici a circuite integrate, a nimic altceva.

.

De ce n-am alege bucuria, zic, m-am trezit azi si, la 7 jumate am pus-o pe Divna sa cante The Great Doxology. Si nu a tristete, cat a bucurie - caci mereu punem un pas inaintea celuilalt, mereu atacam ritmuri altele in gand sau sonor, mereu ne intoarcem si ne trezim ca mergem tot spre maine.

De ce ar fi astea bucuriile ultime? De ce o pagina minunata ne-ar oferi, putem crede, bucurie din cele  care nu se mai pot intalni niciodata? Am vibrat cum rar LaDropiaVoiculescu, la Romain Gary, la nenumarate simturi convertite abstract sau vulgar, de ce n-as accepta si senzatia de maine stiind ca azi?

Maine care poate fi strict oprit la azi. Oricum ne compunem, in fiecare clipa ne compunem nuante, mereu provocam cei 1000-3000 TB pe care creierul gelatinos ni-i incape. Oricum caramizile le zidim si, cat de inalta ti-e Manastirea Argesului, atat de compus esti azi.

Mereu suntem singuri in azi. Si mereu suntem completi in el. De ce ne-am intrista, la gandul ca nu mai poti accesa cine stie ce restaurant cu melci de pe tarmul sudic al Canalului Manecii sau vreun tremor de turbulente deasupra Hymalaiei?

Noo, Voltaire isi cultiva, candid, gradina. De atunci mai multi, Alchimistul mult-vandut si Rushdie maxim gustat, au scris intoarcerea la gradina, la coltul propriu. La nimicul bovarismului – singura, poate, pagina buna despre nimic.

Nota redactiei: Acest material a fost primit la rubrica "Articolul tau".

Scrie-ne si tu pe adresa redactiei smartwoman[at]hotnews[dot]ro. Noi vom trata cu toata atentia articolul tau si, daca il vei trata la fel, ii vom acorda prima pagina. Datele tale raman strict confidentiale, iar identitatea va fi protejata, trebuie doar sa ne specifici cum vrei sa te semnam. Materialele pot fi trimise si prin intermediul formularului de pe site (din colt sus dreapta), alaturi de fotografii.

Materialele de la rubrica "Articolul tau" reflecta opinia autorului, nu neaparat si pe cea a redactiei.