Smart Woman

Mă număr şi eu printre înşelaţii aşa-ziselor agenţii de promovare a imaginii. Şi nu pentru prima dată. Primul meu contact a fost prin 2002, la mare la Mamaia, când cineva ne-a selectat, aşa din mers, pentru frumuseţea copilului nostru. Fiind şi noi convinşi de acest lucru, ni s-a părut o confirmare că nu e numai dragoste părintească la mijloc şi că dacă văd şi alţii, înseamnă că aşa e. O realitate evidentă care trebuie fructificată. Ne-am ales cu o fotografie nereuşită pe site-ul agenţiei timp de o lună, sau cam aşa ceva, pentru care nu îmi mai amintesc cât am plătit, dar era o sumă destul de mare la acea vreme. Nu ne-a contactat nimeni.

A trecut timpul. Am început să văd diverse acţiuni similare pe la Piaţa Romană, zona Magazinului Unirea sau magazinul Obor. M-am ferit cât am putut să cad în plasa acestora, mai ales când mă abureau pe mine pentru a participa la diverse acţiuni publicitare.

Dar sâmbătă 7.06.2014 vigilenţa mea a fost cucerită de abilitatea unui noian de agenţi care m-au convins. Eram cu copiii (am doi acum) la Obor. Doream să mergem la piaţă dar am intrat şi în magazin, să văd nişte metraje. Abili agenţii ne-au pasat de la unul la altul şi. ne-au făcut din vorbe pot spune. Acum era în vizor fetiţa mea. Ne-au promis acţiuni de promovare de produse specifice copiilor după plata unei taxe de 80 de lei care ar urma să fie recuperată la prima acţiune, care urma să aibă loc peste o săptămână, precum şi multe alte beneficii.

Fetiţa mea, care cochetează cu ideea de a deveni designer, deci uşor atrasă de lumea aceasta, naivă, mă asaltează: "hai mami să fac poze, să vedem cum se face publicitatea". Eu, şi mai naivă, mă gândesc că de atâţia ani nu se poate ca lucrurile astea să fie tot ţepe, că e o formulă veche, că nu o mai fumează nimeni, că e un truc depăşit, redundant şi, cu siguranţă, deja răzverificat de poliţie, deci sigur. Mă gândesc că degeaba aştept, că nu o să vină nimeni la uşă să mă întrebe dacă vreau că facă copilul meu promovare de produse.

Am acceptat să plătesc 80 de lei,  înainte chiar să văd convenţia; fetiţei i s-a făcut o fotografie, mai nereuşită decât un selfie cu un telefon prost. Mi s-a înmânat convenţia şi bonul de casă. Nu am apucat s-o citesc şi am fost dusă la doamna director (încă o piţipoancă vopsită şi bună de gură) care încerca să mă convingă să-i implic mai bine pe ambii copii şi, de fapt, să lăsăm nivelul ăsta de amatori şi să trecem la profesionişti încheind un contract pe loc pentru un an sau mai bine chiar doi, cu ea impresar, de 1.000-2.000 euro (plătibili chiar şi în rate), dar în care costurile pentru al doilea copil devin complet nule!

Cred că începeam să mă trezesc. Îi spun că nu aş face un contract de 2 ani din principiu, iar dacă aş vrea să fac pe unul aş vrea să văd în ce constă treaba asta de amatori mai întâi . A, dar de ce? La amatori sunt copiii în grup, nu se vede copilul, fiind reclame de grup deci şi beneficiile se împart şi ele, deci de ce? Ii repet individei că nu se iau decizii din acestea multianuale în drum spre piaţă, că noi poate ne distrăm o dată, de două ori aşa de început de vacanţă şi apoi, dacă lucrurile sunt serioase, poate cel mult ne mai gândim.

După încă o şarjă de argumente din partea ei, renunţă brusc şi enervată şi îmi spune că n-am decât să rămân la stadiul de bază de date. Deci nicio acţiune de promovare peste o săptămână, nici altceva din câte în lună şi stele se promiseseră înainte. Plec şi citesc şi eu convenţia. Ce se promite? Posibilitatea de a participa la preselecţiile organizate de prestator (SC 4 you media cast SRL)  într-un an de zile de la publicarea pozei pe site-ul agenţiei timp de 60 de zile (condiţie nemenţionată în timpul discuţiilor). Taxa, bineînţeles, nereturnabilă.

Ajung acasă. Caut pe internet. Găsesc societatea SC 4 you media cast SRL cu obiect de activitate organizare târguri, expoziţii, congrese, acelaşi nr. de înmatriculare la Registrul Comerţului şi acelaşi cod fiscal menţionat în convenţie. Site nu am găsit. Deci pe care site se publică poza dacă se publică? Deci ţeapă de ţeapă.

În concluzie: îmi asum preţul plătit pentru naivitate şi încredere în oameni, dar mai ales în instituţiile statului. Cum este posibil ca o înşelătorie de tipul acesteia să funcţioneze de atâta timp (12 ani cel puţin) în plin oraş capitală europeană şi în incinta unui magazin foarte vizibil, permiţându-le unor escroci să înşele atâţia oameni, ziua în amiaza mare?

V-am spus că i-am observat în timp continuându-şi activitatea în aceeaşi manieră ani de zile, astfel că am crezut că nu este posibil ca o escrocherie să aibă continuitate o perioadă atât de lungă şi nimeni să nu se sesizeze. Eu nu ştiu dacă această firmă există cu adevărat, dar ştiu că am văzut în ziua aceea zeci de persoane, unele dintre ele chiar nu păreau să considere noua oportunitate doar o distracţie de vacanţă, şi pentru care 80 de lei cred că erau o sumă considerabilă... dar câţi nu încearcă să facă ceva pentru copiii lor în speranţa că le-au descoperit talentul ascuns care să îi ducă spre o viaţă cât mai bună?!

Pentru mine, a fost o lecţie. Încă una. Copiii mei nu ştiu ce au înţeles. Le-am explicat că am fost înşelaţi. Nu ştiu dacă va fi o lecţie şi pentru ei şi vor învăţa să nu aibă încredere în oameni; eu nu mi-aş fi dorit să-i învăţ asta. Cel puţin nu încă.

Dacă de aici au învăţat ceva util pentru viaţă, 80 de lei nu e un preţ prea mare; dar dacă nu? Dar dacă ceea ce reţin ei este că mama lor a vorbit cu nişte persoane serioase, care ştiau ce fac, aveau logistica, sediul şi resursele şi fie nu erau consideraţi ei suficient de interesanţi pentru a fi selectaţi, aparenţa de profesionalism fiind destul de bine simulată, atât cât ne pricepem noi la PR; fie mama nu a făcut ce trebuia şi de aceea nu au fost selectaţi? Nu mi-ar place să fi contribuit prin asta la pierderea încrederii în sine. Ei trebuie să fie îndrăzneţi şi cutezători şi să creadă că dacă îţi doreşti cu adevărat ceva şi lupţi pentru asta, REUŞEŞTI într-o lume cinstită, ideală.

Citesc pe internet. Multe ţepe date de agenţii cu "cast" în titlu. Nu mă face să mă simt mai bine faptul că nu am avut înţelepciunea să refuz şi mă număr şi eu printre ţepuiţi. Uitându-mă la televizor, la reclame, cu mai multă atenţie acum, consider că şi copiii mei ar fi putut face asta. Copiii aceia cum au fost selectaţi? Noi vrem totul pentru copiii noştri. Dar pe noi nu ne protejează totuşi chiar nimeni?

Nu ştiu ce vreau cu acest mesaj. Poate doar să trag un semnal de alarmă, pentru a-i pune în gardă pe cei acostaţi de aşa-zişi agenţi de publicitate împreună cu şefii lor, pentru a nu mai avea sorţi de izbândă în păcălirea persoanelor credule şi încrezătoare că nu e nevoie decât să fii la locul potrivit şi în momentul potrivit pentru ca şansa să îţi surâdă şi poate pentru ca poliţia sau organele fiscale să verifice activitatea acestui gen de societăţi comerciale cu viaţă scurtă dar intensă în înşelarea aşteptărilor pe banii propriilor clienţi.

Aşa că, dragi parinţi de vedete în devenire! 80 lei nu e o sumă mare, în general, nici mica când o pierzi, dar, dacă tot vă prisoseşte, mai bine faceţi cu ei acte de caritate decât să alimentaţi nişte escroci, profitori, parazitari şi aroganţi care şi-au făcut o meserie din a păcăli oamenii dispuşi să facă totul pentru copiii lor!

Iar dacă insistă copiii, fiind şi ei martori la racolare, convingeţi-i că 80 de lei este o suma suficient de mare să manânce îngheţată timp de o lună sau să-şi cumpere ce vor ei şi să le facă placere, pentru că această sumă dată acestor escroci nu le garantează nici pe departe fericirea sau notorietatea! Eu aşa încerc să fac.

Nota redactiei: Acest material a fost primit la rubrica "Articolul tau".

Scrie-ne si tu pe adresa redactiei smartwoman[at]hotnews[dot]ro. Noi vom trata cu toata atentia articolul tau si, daca il vei trata la fel, ii vom acorda prima pagina. Datele tale raman strict confidentiale, iar identitatea va fi protejata, trebuie doar sa ne specifici cum vrei sa te semnam. Materialele pot fi trimise si prin intermediul formularului de pe site (din colt sus dreapta), alaturi de fotografii.

Materialele de la rubrica "Articolul tau" reflecta opinia autorului, nu neaparat si pe cea a redactiei.