Smart Woman

Mie îmi plac mașinile adevărate, cele făcute pentru bărbați cu sânge-n instalație și nu buburuzele sau gândacii de culoare roz-bombon cu care obișnuiesc multe dintre suratele mele să meargă la piață (aici s-ar putea să exagerez un pic).

N-am nimic cu culoarea roz, să ne-nțelegem, chiar îmi place, dar nu la mașini. Un bărbat care se dă jos din mașina potrivită are deja intrarea făcută la mine și dacă din întâmplare are în mână și un puiuț de trandafir roșu udat discret de lacrima dimineții, e invitat la o cafea în bucătăria proprietate personală.

Dar dacă cobori dintr-un Logan și te văd că-i ștergi cu poala hainei o pată imaginară de pe aripă și te uiți la el cu privirea aia umedă de bovină, ai face bine să ai în mănă o cutie cu pizza, deoarece un Logan nu-i bun decât să facă pizza delivery. Și pentru un pizza-boy pot să am oareșce respect, vremurile sunt cum sunt, dar pentru un iubitor de Logan... never, ever!

Eeiii, și mai alaltăieri, cum veneam eu clănțănind din tocuri în sus pe corso (strada mare), doar ce aud un fluierat (da știu, e urât să fii fluierată pe stradă, dar mie mi se mai întâmplă și... m-am obișnuit) și o voce, încă în formare, cum îmi strigă numele:

"Memeee!!" Jimmy, un puștan care salivează ori de câte ori mă vede, era la o masă pe terasa unicului local de fițe din oraș cu câțiva dintre șmecherii târgului, renumiții cocălari. Nu știu de ce, dar cu cât orașul e mai mic, cu atât cocălarii sunt mai mulți. I-am scanat cu coada ochiului și mi-am văzut de drum.

Eu sunt o fată populară, da' e o limită în toate. Am învățat de mică, la propriu, când eram în vacanță la bunici în Valea Ursului, că dacă e să cazi în troaca porcilor, te mănâncă. Eu atunci am supraviețuit și m-am ales doar cu o sperietură, dar porcii erau încă mici, niște godaci, și nu huidumele de 120 de kile cu care era Jimmy la masă.

Aud în spatele meu niște pași grăbiți și până să întorc capul, simt o bătaie pe umăr: "Meme, ce faci, nu mă mai bagi în seamă?"

Ce să vezi, era Marius, fecioraș de doctor, plecat la studii în Germania și mai mic ca mine cu vreo doi ani. Era probabil amestecat printre morsele cu lanțuri și cum e mai subțirel, dacă se nimerește să-l prinzi din profil, dispare complet din peisaj. Arata bine, parcă se mai înălțăse și se lipise de el ceva din aerul degajat al celor din afară.

"Te-aș fi văzut, dar m-au orbit lanțurile de aur de la gătul amicilor tăi. De ce l-ai pus pe Jimmy să strige pe uliță, i-a murit bătrânului nostru doctor și ultimul pacient și ai rămas fără prepay la mobil?"
"Tot rea de gură ești!" Îmi zâmbește enigmatic și cumva superior. Avea și de ce. Pe degetul arătător al mâinii drepte, în dreptul ochilor mei, se învârteau strălucind în soarele cald al după-amiezii, steluțele argintii ce împodobesc orice cheie de Subaru. Iubesc Subaru!

"Ce ți-ai luat?"
"Impreza WRX STI de 315 cai"

Am simțit că leșin. Nu-mi plac doctorii si cu atât mai puțin odraslele lor râzgâiate, iar pe cei cu Subaru Impreza îi urăsc din toți rărunchii. Noroc că nu sunt mulți.

Mariusică îmi purta de mult sâmbetele, dar până acum n-a avut loc de alții. Astăzi venise soarele și pe strada lui și el știa asta. Se citea probabil în ochii mei că dăduse lovitura pentru că i s-a lărgit rânjetul pe față.

"Te fac o tură pe european?" Europeanul e singurul drum de pe la noi unde poți să calci o mașină fără sa-i distrugi bucșăraia și amortizoarele.

"Cum să nu, lăsa-mi un sfert de oră sa-mi trag niște blugi pe mine, îmi arăți ce și cum pe la butoane, te așezi frumos pe scaunul din dreapta, îți pui centura și mergem.

"Meme, mașina asta e o bestie, vrei să sfârșim agățați de crengile vreunui dud? Tu stai în dreapta."

Eu stau pe partea dreaptă doar în preferințele politice și nici într-un caz într-un WRX de 315 cai. N-am spus nimic, doar l-am privit, dar a înțeles repede că n-o scoate la capăt cu mine. S-a foit un pic, a aruncat o privire către cocălarii de pe terasă, dar n-a cedat.

"Nu!"

O iubea rău de tot pe don'șoara Subaru după cum se vede, și-i era frică să nu i-o smotocesc. Deh, erau încă în luna de miere, greu să-i desparți.

Acum, să vă împărtășesc un mic secret despre bărbați, este de fapt o ecuație simplă matematică, pe care din nefericire n-am învățat-o la școala: NU + (încă un nasture desfăcut la decolteu) = DA.

Mi-am înfipt pupilele în irisul lui, am fluturat de două-trei ori mâna simulând că mi-e cald și am desfăcut năsturelul cu pricina. Încet. N-a văzut nimic mai mult decât văzuse până atunci, dar în mintea lui eram foarte probabil deja goală, urcată pe tocuri de 15 centimetri, cu două pahare de șampanie într-o mână și cu sticla frapată și fumegândă în cealaltă. L-am văzut cum își umezește buzele cu vârful limbii, probabil că i se uscase esofagul.

"Bine!", a spus, scrâșnit. A durut, înțeleg, dar știți cum se spune, până se însoară îi trece.

N-aveam nici un chef să mă leg la cap cu Mariusică dar nici nu puteam rata ocazia să fac o tură cu un WRX. But, first thing first! Hai să vedem mașina! Era o minunăție, un albastru "deep ocean" metalizat, jante cromate de 18 inchi, cauciucuri slim... impecabilă. Interiorul sobru, negru și aluminiu, scaune de raliu. 

Nu e nici o îndoială că odată și-odată TREBUIE să am și eu ceva asemănător. Nu e grabă prea mare, va fi chiar mai bună la bătrânețe, atunci cănd singura sursă de adrenalină ar putea fi să te arunci de la etajul întâi, fără parașută, peste sticlele goale de lapte ale Alinei de la parter. De voi ajunge însă să am strănepoți, vor ieși, larmă mare, ca bobocii de rață și vor striga: "Atenție, aterizează străbunica!", pentru că eu... voi zbura!

Dacă în schimb nu m-oi mărita, atunci vor striga stră-stră-strănepoții vecinilor mei, vreo Mercedesă sau Albă-ca-zăpada (pentru că ei mai produc două-trei generații între timp): "Mamăăăă, vezi că iar a aterizat nebuna aia de babă cu Siubăruu peste o găină de-a noastră!"

L-am măsurat cu coada ochiului pe Mariusică, doar cu coada ochiului pentru că restul globului ocular era lipit pe minunea albastră din fier, plastic și piele: Oare are ăsta tot ce-i trebuie pentru ca eu, împreună cu el, să devenim ctitori, întemeietori de neam, stâlpi ai societății? Nu părea. Așa, în blugi și cu țigara-n gură nici de mine n-ai fi zis, dar eu măcar visez în numere mari.

"Hai, urcă că ne-apucă noaptea!", m-a trezit Marius din reverie și mi-a plantat în mână cheile înstelate ale bestiei.   

Am urcat, am tras ca orice muiere scaunul mai în față și am pornit motorul. Mârâia amenințător ca o felină din preistoric trezită brusc din somn. L-am privit pe Marius, era la fel de fericit ca mine și pentru prima dată în viața mea mi s-a părut că e sexi. Ne unea aceiași pasiune: Subaru! Am călcat un pic jivina pe coadă și urletul ei rotund, plin, mi-a luminat fața, iar umbra de zâmbet diavolesc ce mi-a apărut în colțul gurii l-a făcut pe Marius să strige: "Ia-o ușor, nebuno!"

Atât a mai apucat să spună, pentru că am plecat cu a doua, accelerația la blană, cauciucurile urlând și l-am lipit de scaun.

Sunt momente unice în care timpul se dilată, secunde în care nu ai timp să gândești ci doar să simți și ești mai vie ca niciodată. Strigam de fericire și Marius odată cu mine, ca doi copii care se dau pentru prima dată în viață pe un tobogan cu apă.

Adrenalină, emoție, evadare... spuneți-i cum vreți, dar merită din plin să încercați.

Dacă mi-a fost vreodată ciudă pe bărbați, n-a fost pentru că sunt mai puternici sau mai inteligenți decât noi, ori pentru că vor ei să fie mereu la butoane, ci pentru că au jucării mai frumoase decât ale noastre și știu să se joace cu ele. Iar mie, îmi place la nebunie să mă joc cu jucăriile lor: mașini, motociclete, biluțe și ce mai au ei...

Nota redactiei: Acest material a fost primit la rubrica "Articolul tau".

Scrie-ne si tu pe adresa redactiei smartwoman[at]hotnews[dot]ro. Noi vom trata cu toata atentia articolul tau si, daca il vei trata la fel, ii vom acorda prima pagina. Datele tale raman strict confidentiale, iar identitatea va fi protejata, trebuie doar sa ne specifici cum vrei sa te semnam. Materialele pot fi trimise si prin intermediul formularului de pe site (din colt sus dreapta), alaturi de fotografii.

Materialele de la rubrica "Articolul tau" reflecta opinia autorului, nu neaparat si pe cea a redactiei.