Acasa | Articolul tau | Ai nevoie sa stii, sa accepti si sa intelegi ca viata se intampla!

Ai nevoie sa stii, sa accepti si sa intelegi ca viata se intampla!

 SHARE  

Adaugat in 21 iulie 2014

Ai nevoie sa stii, sa accepti si sa intelegi ca viata se intampla!

Am inteles cat de mic sunt. Foto: Andrei Antonescu

Se pare ca drumurile mele, deocamdata, m-au condus intr-o cu totul alta directie. In directia de a intelege cine si ce sunt eu. Am invatat si am inteles ca schimbarea va aparea o data cu transformarea mea. Si aceasta s-a produs.

Nu mai am nimic de schimbat (nici la mine, nici la altii), nu mai am fricile care-mi blocau gandirea, nu mai judec pe nimeni si nici pe mine (accept ceea ce se intampla), am inteles ca nu exista bine si rau.

Ce am considerat la un moment dat a fi rau, dupa ceva vreme am observat ca datorita acelui eveniment viata mea s-a schimbat in bine. Nu material, nici nu poate fi vorba. Ci am o intelegere a ceea ce se intampla in jurul meu. Si pot fi fericit cu ceea ce am. Cand am avut bani mai multi si mergea bine firma, altii aveau impresia ca sunt fericit, dar era doar o iluzie. In interiorul meu eram profund nefericit.

.

20 (douazeci) de ani am considerat ca este rau faptul ca baiatul meu este autist si am luptat, am citit si am cheltuit enorm in speranta ca il voi schimba.

Si ce s-a intamplat anul acesta? Am inteles ca si el este un Mare Maestru. Rolul unui Maestru este de a te ajuta sa inveti si sa descoperi, fara a pune presiune pe tine ca trebuie sa o faci. Si nu te impinge, nu te forteaza, are rabdare cu tine astfel incat sa inveti atunci cand este sa inveti.

In 2011, in luna mai, cand i-am intalnit prima oara pe Rune Heivang si pe Arne Bjellebo (alti doi Mari Maestri ai mei), i-am intrebat daca nu ar vrea sa il vada pe Andrei.

Mi-au raspuns ca nu, nu este cazul.

Aveam speranta ca ei, fiind si „vindecatori” (si aici este interesant: nimeni nu vindeca pe nimeni; fiecare se vindeca pe el insusi – asa cum spunea si Isus Cristos: „nu eu te-am vindecat, ci credinta ta te-a vindecat”), il vor face bine.

Dar ma intreaba Arne: - Bun, Cristian, am inteles situatia, dar ce doresti tu de la Andrei?

Si i-am raspuns: - Pai, stii... Imi doooresc sa poata comunica, asa cum o facem noi doi acum. Imi doresc sa poata merge la un concert la Ateneu, la o piesa de teatru, fara a-i deranja pe cei din sala. Imi doresc... Vreau sa fie un om normal, sa nu mai fie nevoie sa stea tot timpul cineva cu el...

Arne mi-a raspuns cu o intrebare care m-a blocat: - Bine, Cristian, asta este ceea ce vrei tu, dar el vrea? Drept urmare, de ce am incerca noi sa-l vindecam pe el?

In acel moment imi spuneam: „Mare smecherie de vindecatori si maestri ce sunteti voi. Imi povestiti despre cum sa inteleg viata, dar voi sunteti niste urati in interiorul vostru. Hmmm... Auzi tu - nu vor sa-l vada. Auzi tu – daca vrea el? Auzi tu – si-mi vorbesc ei despre spiritualitate.”

Cert este ca de la acea discutie, m-am tot intrebat ce se ascunde in spatele refuzului lor. Si anul acesta, de Rusalii, am fost la Sfinx. Si am coborat pe jos pana la Pestera. Pentru Andrei a fost prima coborare atat de lunga. Nu stiam cum va reactiona Andrei. Daca nu va dori sa mai coboare? Daca nu va mai putea? Daca...

Ei bine, atunci am inteles totul despre Andrei. Am facut o scurta meditatie pe la jumatatea drumului.

Atunci am vazut cat de urias este Andrei.

Am inteles ca nu am ce sa schimb eu la el, pentru ca el este multumit si fericit asa cum este el. Am inteles ca eu si societatea il dorim pe Andrei altfel. Il dorim in tiparele noastre: cu dorinte, asteptari, iluzii, bani, case, masini.

Andrei in schimb nu vrea nimic din toate astea. El este cel mai fericit cand este iubit. Iubit neconditionat. Adica atunci cand vorbeste cineva cu el si il intelege.

Cand il intrebi ce cadou vrea de ziua lui, sau de Mos Nicolae sau de Mos Craciun, el aproape invariabil raspunde ca vrea doua jeleuri. Sau bomboane. Si atat. Nu biciclete, nu masinute, nu jocuri pe computer (desi ii plac si se joaca tot timpul), nu haine, nu ultimul model de... Pur si simplu, nu vrea nimic din ceea ce isi doreste un tanar „normal”.

Ei! Desigur ca mintea ii sta si la fete. Andrei este fericit asa cum este. De ce doream eu sa-l schimb, sa-l „vindec”? Dupa acea cobarare de la Sfinx atat eu cat si Andrei ne-am intors schimbati.

El, un munte de liniste, cu o alta privire, mult mai senina, si cu o stare generala de bine. Si cu un comportament care ne-a uimit. A interactionat altfel cu noi si cu cei pe care i-a intalnit. A comunicat mai mult.

Eu am obtinut intelegerea ca Andrei este, poate, cel mai Mare Maestru din viata mea.

Pentru ca timp de 20 de ani m-a trimis (indirect) sa citesc, sa studiez multe domenii, printre care: neuropsihiatrie, genetica, medicina interna, psihologie, pedagogie, logopedie, religie, dezvoltare personala, spiritualitate, programare neuro-lingvistica, hipnoterapie, biologie, sistem imunitar, teorii conspirationiste, politica, afaceri, vacante, iubire neconditionata, sex si sexualitate si lista este foarte lunga. Am citit sute de carti, am vazut mii de filme documentare. Toate astea fara sa ma simt impins de la spate. Doar din dragostea mea neconditionata pentru el. Cu speranta ca il voi „face bine”.

.

Si unde am ajuns, astazi, dupa douazeci de ani de cand incerc sa-l schimb pe Andrei?

Pai... Am ajuns sa inteleg, adanc in structura mea, urmatoarele:

- Nimeni nu schimba pe nimeni, nici macar pe el insusi. Fiecare se schimba atunci cand este timpul lui. Si ca, oricat isi doreste sa se schimbe, nu o va face decat daca viata il duce catre schimbare (intelegere) profunda. Chiar daca uneori viata te forteaza sa te clarifici. Si pana nu intelegi, ea se tot joaca cu tine. Si te intrebi de ce, de ce, de ce?!!!

- Am inteles ca institutia acceptarii este mai presus decat institutia iertarii.

Atunci cand ierti, pe tine sau pe altii, te pui in postura de judecator. Si de multe ori spunem: iert, dar nu uit. Ce se intampla cand ierti? Tu, in "marinimia" ta, ai impresia ca esti mai bun atunci cand ierti. De fapt, ramai cu un "sac" in spate, pe care il porti tot timpul dupa tine. Si tot timpul spui: te-am iertat, dar tot ai gresit! Si consideri ca ai un ascendent asupra persoanei iertate.

Cand ai fost iertat de catre cineva, i-ai observat privirea celui care iarta? Este privirea invingatorului. Ti-ai observat privirea cand ai primit iertarea? Este o privire mai mult sau mai putin umila. A invinsului.

Oricum, iertarea nu prea exista. Este doar un mod de a-i arata altuia ca tu esti mai bun decat el.

A ACCEPTA, insa, este cu totul diferit. A accepta inseamna ca nimeni nu a gresit. Nici macar tu fata de tine.

A accepta inseamna dragoste neconditionata fata de semenul tau, chiar daca la un moment dat ai impresia ca ti-a facut rau.

A accepta inseamna ca esti linistit cu tot ceea ce s-a intamplat in viata ta. Desigur, zici: "Ei na! adica cum? Asa ceva e inacceptabil! Adica pe cel care mi-a facut aia si aia si aia sa nu-l judec?" Si eu zic "Pai da!"

A accepta inseamna sa nu mai cari dupa tine sacii cu "greseli" (ale tale sau ale altora). Si ce se intampla atunci? Mai putin stres. Un sistem imunitar puternic. Nu tu boli, nu tu cancer. Mai multa liniste.

- Nimeni nu vindeca pe nimeni. Am citit despre si am vazut vindecari miraculoase. Am avut eu insumi o vindecare miraculoasa. Care, fiind un reper fizic permanent (capul meu), m-a facut sa continui pe drumul pentru intelegerea cunoasterii, chiar daca de multe ori doream sa renunt spunand: „astea sunt prostii, vine nu stiu ce mare maestru sa-mi vanda el «gogosi»”. Cum s-au produs? Nimeni nu stie, doctorii (neurochirurgi sefi de clinici spun ca asa ceva nu exista si nu este posibil, desi dovezile ii coplesesc, nu pot intelege) dar cel care s-a vindecat a avut siguranta deplina in interiorul lui ca se va vindeca. Cert este ca fiecare se vindeca atunci cand nu mai lupta cu "balaurii" din MINTEA lui. Atunci cand intelege.

.

- Faptul ca banii aduc fericirea este doar o iluzie. Sunt oameni care au bani multi, multi, multi si sunt nefericiti, cad in depresii. De ce? Pentru ca, in interiorul lor, nu se inteleg pe ei insisi. Si cand dispare iluzia ca banii lor le asigura fericirea si ca nu o pot cumpara, incep sa caute ce este cu ei.

- Nu mai judec pe nimeni. Nimeni nu poate gresi fata mine. Ceea ce consider la un moment dat ca e rau, peste ani (uitandu-ma in urma) voi vedea ca nu a fost nimic rau. Ca viata a curs in continuare de la acel eveniment. Si ca oriunde as fi ajuns in urma evenimentului respectiv, oricum nu-l pot schimba. Pentru ca s-a produs. Si viata a curs in continuare. Si probabil ca sunt mai fericit acum, tocmai datorita acelui eveniment „rau” din trecut. Si atunci, il mai pot considera rau? Si atunci... Nu pot decat sa-l accept.


- Am inteles ca oricat de pozitiv gandesti, viata se intampla si curge dupa cum vrea ea. Si cel mai bun exemplu mi-a fost Andrei.

Este cineva pe lumea asta care gandeste negativ cu privire la viitorul lui copil? Este cineva pe lumea asta care sa-si doreasca un copil altfel – „bolnav”? Si atunci de ce se intampla „relele” astea, daca tot gandesc pozitiv? TOTUL are un sens, care este dincolo de cunoasterea si intelegerea noastra. Doar observa si accepta!

.

- Am inteles ca, de cele mai multe ori, altruismul este o frica a altruistului. Se spune ca altruistul ofera totul cu dragoste neconditionata (fara a dori ceva in schimb). COMPLET FALS.

Altruimul este teama ca nu esti apreciat sau iubit. Si atunci incepi sa faci o multime de lucruri bune, in stanga si in dreapta. Fara sa ceri nimic. Dar, adanc in sufletul tau, TE ASTEPTI sa primesti recunostinta, multumire, dragoste, apreciere. De multe ori le primesti. Dar cand nu i se mai ofera, altruistul cade in depresie. Si nu intelege de ce, daca el a fost atat de corect, de bun, de generos, i se da cu sutul in fund.

Si atunci se intoarce cu fata la Dumnezeu si il ia la rost ca „de ce Doamne, daca eu am fost atat de bun, primesc numai suturi in fund?” Altruistul nu-si da seama ca, de fapt, erau doar asteptarile. Si ca viata se intampla dupa cum vrea ea.

Am spus ca altruismul este o frica. O frica imprimata probabil in copilarie, in intervalul 2,5 – 6 ani. O frica de care nu este constient. O teama care declanseaza tot timpul nevoia de a fi apreciat. Frica instalata probabil in urma unui soc in acea perioada. Sau in urma unor ani in care a crescut intr-un mediu departe de esenta lui (de exemplu, in familie, copilul se asteapta tot timpul ca parintii sa interactioneze cu el, sa-l iubeasca neconditionat, sa-i aloce timp, sa-l lase liber... Lista este lunga, dar fiecare isi poate cerceta traumele din copilarie, sa le recunoasca si apoi sa le inteleaga. Dupa ce le-a inteles si acceptat devine o persoana LIBERA. Libera de acea frica. Si dispar si asteptarile).

- Am inteles ca dorintele nu sunt totuna cu asteptarile. A avea dorinte este frumos si omenesc. A astepta ca ele sa se indeplineasca, unora le produce un stres devastator pentru organismul lor. In primul rand, este stresul generat pana la atingerea rezultatului. Apoi, daca rezultatul nu este cel asteptat, apare depresia, anxietatea. Iar cele doua duc catre o singura directie: cancer, boala, stare de rau.

Deci, am inteles ca pot trai doar cu dorinte (daca se vor indeplini bine, daca nu, nu), fara a mai avea asteptari. Si atunci viata este frumoasa tot timpul.

- Am inteles ce este moartea. Nu-mi mai este frica de moarte. Am experimentat-o si stiu ce se intampla si unde ma duc. Frica de moarte este o alta frica ce distruge organismul uman.

- Am inteles ca raul altora nu exista. Raul altora il experimentez in mine.

Raul pensionarilor care nu au bani, sanatate, al copiilor flamanzi in Africa, al mortilor din razboaie, al bolnavilor din toata lumea sau de langa mine. Unde il experimentez? In mine. El exista pentru ca cineva imi spune despre el. Dar eu nu-l experimentez personal. Doar empatizez cu starile lor. Si atunci imi generez stres. Deci, daca nu doresc sa-l mai experimentez, sunt mai sanatos. Desigur, imi doresc sa nu mai fie razboaie, foamete, boli. Ele vor disparea atunci cand oamenii vor intelege ce e cu ei. Dar pana atunci, ce pot face?! Pot doar sa traiesc.

- Am inteles ca viata se intampla asa cum vrea ea, indiferent ca vreau eu sau nu.

Am inteles ca viata inseamna bucurie, nastere, succes, deceptie, esec, boala, sanatate, plans, ras, dans, mancat, natura, moarte, tristete, tradare, dragoste, gelozie, deziluzie, bogatie, saracie, cald, frig, foame, placere, neplacere, vila, bordei, cort, palat. Si toate astea se intampla. Si nu le poti controla.

Cine spune ca are controlul asupra vietii lui este un mare mincinos. Daca se imbolnaveste sau te paraseste cineva drag, ai tu controlul? Nu. Dar respectivul. Are el controlul? Nu.

Doar ai nevoie sa stii, sa accepti si sa intelegi ca viata se intampla.

- Am inteles cat de (ni)mic sunt. Priveste-te un pic dinspre Soare sau din celalalt colt al galxiei sau al Universului asta sau din alt Univers, pe tine pe acest Pamant. Cat de mic esti?

Am inteles cat de urias sunt. In corpul meu sunt intre 50 si 300 de trilioane de celule. Care se regenereaza singure, fara sa le spun eu. Si care, la randul lor sunt alcatuite din particule din ce in ce mai mici. Infinit de mici. Am inteles ca sunt TOTUL si NIMIC. Si de asemenea ca sunt parte din Totul si din Nimic.

.

- Am inteles ca oamenii sunt fericiti cand iubesc si cand sunt iubiti. Ce ne impiedica sa ne pese de noi? Ce ne impiedica sa-i iubim pe ceilalti, acceptand ceea ce fac. Este tot o forma de iubire.

- Stiu ca alti oameni au intelegerile mele de cand s-au nascut. De fapt ca toti venim cu ele. Unii le pastreaza toata viata si si-o traiesc in spiritul lor. Altii le (re)descopera in timp. Altii raman cu ele pierdute toata viata si le (re)gasesc in pragul mortii. Altii nici atunci. Altii le cauta toata viata dar desi au cunoasterea si experimentarea cunoasterii nu se declanseaza in ei intelegerea. Iar daca au si intelegerea nu stiu ce sa faca cu ea si devin dispretuitori. Cand stiu ca sa faca cu intelegerea, pot spune ca devin INTELEPTI. Doar mediul in care au trait si traiesc determina cand si cum pastreaza cu ceea ce venit pe aceasta lume, cand si cum vor deveni intelepti.

- Am inteles ca parintii ai caror copii sunt autisti sau au ADHD sunt oameni care au citit despre toate aspectele vietii mai mult decat oricine altcineva. Si ca sunt munti de iubire. Si ca si ei sunt Mari Maestri. Tocmai datorita faptului ca copii lor nu comunica decat cand vor si ce vor si nu cer mai niciodata nimic. Iar acei copii le sunt Mari Maestri, la randul lor.

.

- Am inteles ca nu mai trebuie sa imping pe cineva pe drumul cunoasterii si al intelegerii. O va face el, cand va fi momentul. Pana atunci nu.

- Am inteles ce insemna atasamentele. Am reusit sa rup toate (asa cred eu, acum) atasamentele din viata mea. Nu inseamna ca iubesc mai putin. Dar sunt eliberat de ele. Pot actiona ca un om liber. Avand atasamente, esti legat prin corzi invizibile de ceva sau cineva. Ruperea atasamentelor nu are nicio legatura cu iubirea. Are legatura cu eliberarea. Pot fi atasamente legate de copil (si ai asteptari de la el), pot fi atasamente legate de casa, de masina, de firma, de birou...

- Am inteles ca nici o natiune, nici un om de pe planeta asta nu este mai presus decat un altul. Nici macar fata de o furnica, un copac, o pasare, un animal, o planta. Nici macar fata de o celula, atom sau fir de praf. Am inteles ca toate sunt in armonie cu totul. Si tot ceea ce este sa se intample se va intampla, fara sa mai fie nevoie sa lupt pentru asta. A lupta impotriva a ceva inseamna ca nu poti accepta ceea ce este. Inseamna ca tu esti judecatorul. Si cine esti tu sa judeci?

- Am inteles ca nu sunt centrul Universului. Am inteles ca viata pe Pamant nu este ceva atat de miraculos. Am inteles ca pot fi o infinitate de forme de viata si energie. Am inteles ca nu suntem atat de unici in Universul asta. Sau ca suntem la fel de unici precum e si Luna sau spatiul dintre stele si galaxii. Sau cum este si o furnica. Am inteles ca umanitatea nu este buricul Pamantului. Fara hrana provenita de la animale, plante, pesti, cine am fi? Nu am exista! Nu am exista in forma in care suntem astazi fara atmosfera, ionosfera, magnetosfera. Nu putem exista fara bacterii, fungi.

Am inteles ca tot ce ne inconjoara pe Pamant, in sistemul Solar, in galaxie, ne ofera suport pentru a fi, pentru a exista noi, ca fiinte umane. Am facut noi ceva pentru asta? NU. Noi nu am facut nimic. Doar suntem asa pentru sunt toate in jurul nostru care sa ne ajute. Sa ne ajute sa existam. Si fara de care nu am exista si nu am experimenta aceasta viata.

.

- Am inteles ca nu exista Liberul Arbitru.

Da, unele lucruri se intampla in viata in urma deciziilor si alegerilor noastre.

Una dintre dorintele cele mai profunde ale oamenilor este aceea de a fi fericiti tot timpul. Atunci, daca Liberul Arbitru exista, de ce suntem tot timpul in cautarea fericirii. Pai nu avem liberul arbitru de a fi fericiti?

Alege vreunul dintre noi sa fie nefericit? Nu. Toti vrem sa fim fericiti tot timpul. Si daca avem Liberul Arbitru, de ce nu ne cream una dintre cele mai profunde nazuinte ale omenirii – aceea de a fi fericiti. Pentru ca, de fapt, nu avem niciun liber arbitru, iar fericirea apare cum vrea ea si cand vrea ea.

Tot ceea ce putem face este sa avem aceasta intelegere. Si atunci, vom fi fericiti mult mai multa vreme. Dar in viata tot va muri cineva, te va parasi cineva, te va fura, insela, dezamagi cineva. Unde mai este liberul tau arbitru?

- Am inteles ce frumos este SA FIU OM, si sa fi putut experimenta tot ce am experimentat si voi mai experimenta. Desigur, cu aceste intelegeri cred ca si viata va fi altfel. Deja este.

- Am reusit SA MA INTELEG PE MINE. Si SUNT FERICIT!Toate cele scrise mai sus sunt experientele prin care am trecut eu si intelegerea la care am ajuns. Cu siguranta tot ce am inteles va fi publicat intr-o carte. Luati ce va place din ele, restul dati-le deoparte. Ele sunt o parte din drumul meu catre intelegere si intelepciune. Dar stiu oameni care s-au facut bine avand intelegerile de mai sus, stiu oameni care sunt mai fericiti si mai sanatosi. Atat ei cat si cei din jurul lor.

.

Desigur, nu m-am schimbat dintr-o data. Pentru fiecare dintre ele, viata, Maestrii, cunoasterea m-au adus in situatii in care am fost nevoit sa observ si sa-mi pun intrebari pentru a ma clarifica. Desigur, situatii nasoale. Pentru ca atunci poti observa si decide daca ramai in tiparele vechi sau abordezi problemele din perspectiva noua.

Toate desenele (picturile) din aceasta nota sunt facute de catre fiul meu, Andrei Antonescu, in perioada 2000 - 2003

Recomand din suflet acest filmul „Crossroads: Labor Pains of a New Worldview” („La Rascruce de Drumuri – Durerile Facerii unei Lumi Noi”). Filmul are subtitrare si in romana, apasati butonul „captions” situat in drepta jos, in bara de redare a filmului.

Cautand raspunsuri. Cautand sa inteleg. Si m-am bucurat precum un copil sa vad ca si acesti oameni din film (ale caror studii, teorii, filme, carti m-au ajutat in ultimii cinci ani sa inteleg) pe care-i respect si ii iubesc tare mult, impartasesc aceleasi intelegeri la care am ajuns si eu si de la care invat in continuare si descopar noi si noi intelegeri.
Ma tot intrebam cum sa definesc dorinta suprema a omului.

.

Credeam ca toti cautam LIBERTATEA. Credeam ca oamenii nu pot fi fericiti fara sa fie liberi in relatii, in sisteme.

Credeam ca ajungi la ea, dupa ce ai toate celelate intelegeri descrise mai inainte in nota, intelegand ca suntem parte din totul si din nimic, ca daca nu mai judec pe nimeni sunt mai linistit, ca daca nu mai lupt sa schimb ceva, incepe sa se produca schimbarea, ca nu am am liberul arbitru si sunt doar o parte dintr-un organism mult mai mare (tot asa cum este un graur intr-un stol de grauri) in care toate componentele se misca la unison si in armonie unul cu celalat, si toate cu tot ceea ce exista, atunci cand intelegi toate astea esti liber.

De fapt... NU EXISTA LIBERTATE!

Tot ceea ce am putut face, a fost sa ma ELIBEREZ DIN CAUTAREA LIBERTATII.

Traim intr-o interdependenta, in care nu vom fi vreodata liberi. Si, cel mai simplu si usor de digerat exemplu – simpla nevoie de aerul pe care il respiram. Nu mai ai aer – mori. Nu mai poti respira – mori. Esti dependent de aer. 

Si atunci...

Niciodata nu ai cum sa fii liber. Este imposibil. Nimic din ceea ce ne inconjoara nu este liber. Pentru ca nu are cum.

Si nu trebuie sa ma crezi. Uita-te singur, pentru tine.

Ceea ce poti face, insa, este sa te „eliberezi din cautarea libertatii”. Adica sa intelegi ca nu ai cum sa gasesti libertatea.

In momentul in care te eliberezi din cautarea libertatii, totul se schimba in viata ta. Atunci apare acea pace interioara, pe care o cautam toata viata.

In acel moment, iesi dintr-o lume si te ridici intr-o alta lume. In acel moment, intelegi ca esti nemuritor. Si... vei putea privi viata ca o curgere. Bucurandu-te de fiecare moment.

Voi completa aceasta nota in curand si cu intelegerile despre Umanitate, politica, sisteme sociale, dragoste, sex si sexualitate.

Nota redactiei: Acest material a fost primit la rubrica "Articolul tau".

Scrie-ne si tu pe adresa redactiei smartwoman[at]hotnews[dot]ro. Noi vom trata cu toata atentia articolul tau si, daca il vei trata la fel, ii vom acorda prima pagina. Datele tale raman strict confidentiale, iar identitatea va fi protejata, trebuie doar sa ne specifici cum vrei sa te semnam. Materialele pot fi trimise si prin intermediul formularului de pe site (din colt sus dreapta), alaturi de fotografii.

Materialele de la rubrica "Articolul tau" reflecta opinia autorului, nu neaparat si pe cea a redactiei.



Autor: Cristian N. Antonescu
 


 SHARE :  Trimite pe mail
autismadhdintelegerecomunicareschimbare CITESTE MAI MULTE DESPRE

12578 citiri

94 comentarii

Participa la discutie. Citeste comentariile cititorilor si exprima-ti si tu parerea!
Adauga comentariu
Nume
Email
Website
Subiect
Comentariu
2000 caractere ramase
 
  Trimite

Good to know

Plângi în fața copilului sau te ascunzi în baie? Să ascunzi emoțiile negative de copil sau să le exprimi? Studiile spun că există o cale de mijloc

Plângi în fața copilului sau te ascunzi în baie? Să ascunzi emoțiile negative de copil sau să le exprimi? Studiile spun că există o cale de mijloc

Mulți părinți nu vor să devina emoționali în fața copiilor. Este bine sa procedezi asa sau ar trebui sa ii spui copilului ca ti-e frica de paianjeni sau ca esti furios din cauza jobului? În timp ce tema este complexă, din studii reies câteva răspunsuri clare, conform theconversation .

Good to know

Prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție

Prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție

Căpitanul Andreea Oana Ardeleanu a executat astazi, de la ora 10.00, zborul de evaluare pentru obținerea calificării de instructor de zbor pe aeronava IAR 99 devenind, astfel, prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție.

Familie

„Tatăl meu a avut două familii. M-am născut când tatăl meu era încă în divorț de prima sa soție”

„Tatăl meu a avut două familii. M-am născut când tatăl meu era încă în divorț de prima sa soție”

În curând, se împlinesc 14 ani de când tatăl meu a murit. S-a întâmplat brusc și, oarecum, neașteptat. Nu mai era chiar tânăr și nici cu sănătatea nu stătea prea bine. Era însă, în ciuda problemelor de sănătate, într-o formă foarte bună. S-a dus așa cum și-a dorit: ”mâncat bine, dormit bine, dimineața sculat mort”.

Relatii

 Oamenii au parte de mai puțin sex decat crezi

Oamenii au parte de mai puțin sex decat crezi

Noi considerăm că tinerii au parte de mai mult sex decât au în realitate, iar bărbații au viziune distorsionata asupra vieții sexuale a femeilor tinere, conform unui nou studiu.

Familie

Generația lui ''am fost bătut când eram mic și uite că n-am nimic

Generația lui ''am fost bătut când eram mic și uite că n-am nimic

Au trecut câteva zile de când niște femei au plecat pe lumea cealaltă lăsându-și copiii pe mâna cine știe cui pe lumea asta. Am urmărit cât am putut cazul Nicoletei Botan. Am dat drumul chiar și la televizor, cu ocazia asta. M-am uitat la știri! M-am uitat câteva zile.

Good to know

Există femei care nu-și doresc copii. Și dacă nici nu-i fac, e foarte bine

Există femei care nu-și doresc copii. Și dacă nici nu-i fac, e foarte bine

Există femei care nu-și doresc copii, dar nu au curajul să admită și să spună. Prietena mea o recunoaște: nu-i plac copiii, nu o emoționează obrăjorii bucălați și nici nu simte că viața ei e incompletă fără o pereche de mânuțe încolăcite în jurul gâtului.

Relatii

Poti avea o viata sexuala si daca ai copii

Poti avea o viata sexuala si daca ai copii

Cand sunteti doar voi doi, sexul se poate întâmpla oricând, oriunde, dar pe masura ce familia începe să crească, momentele de intimitate pot deveni o amintire.