Acasa | Articolul tau | Interviu banal cu personaj paralel

Interviu banal cu personaj paralel

 SHARE  

Adaugat in 22 iulie 2014

Interviu banal cu personaj paralel

Interviu cu personaj paralel. Foto: arhiva personala

Ma suna. Ma cheama. Pun rochia si tocu' potrivit, ma duc. Caut bezmetic adresa, sun ca intarzii, ajung intr-un final, ca din intamplare chiar pe strada aia eram, in aventura de a ma intoarce cumva pe Calea Traian fara sa iau iarasi sinele de tramvai in botul masinii.

O stradela laturalnica, cotita la un moment dat intre un bloc in mijlocul drumului si un sens interzis.

Zaresc numele strazii, parchez si caut. Poarta rosie, prima pe stanga. Intru in gang, o cladire veche, poate de inceput de secol, pe trei etaje doar doua apartamente. Sun, vezi indicatiile, la butonul pe care nu scrie nimic – al doilea, fireste. Se aude o voce voalata care intreaba cine sunt, zic si se deschide o usa grea, cu feronerii la geam. Scari in spirala, cu lumina de sus, de undeva. Primul etaj nimic, la al doilea sunt doua usi.

Una arata ca acasa, iar pe sonerie e un afis scris cu pixul si lipit cu scotch isteric “Sunati la usa din dreapta”. Cea din dreapta e obscur ferecata, ca un seif, cu yala imensa in mijloc. Nu scrie nimic, deci sun. Deschide o don’soara pe modelul patrat dar cu haine sexy, o creatza din aia cu freza de canish – breton si pana pe umeri cade permanentul, ori poate natural, mai stii, biata de ea.

Imi explic imediat timbrul voalat prin figura care ma invita, fara sa se uite prea bine la mine, sa ma asez pe unul dintre scaunele inghesuite langa un perete – biroul ei secretarial e ascuns de designer dupa un paravan metalic, intre inoxuri si autocolante rosu rubinii. Are imprimanta, un fax si birou, e clar ca mai si lucreaza.

Nepoftitii nu trebuie sa vada, dar pot trage cu ochiul la ce are pe masa, nu e cana de cafea, e tarziu, dupa sase seara. In schimb, cine stie la strigatul cui o fi ascuns dupa paravanul ei, unde altundeva, sprijinit de perete, un afis din ala inramat pe vertical in maroniu, cu imaginea unui teanc de bani postat ca “My first million $”. Ok, e unul pe acolo pe care l-a chinuit bunul simt.

Ma intreaba, distrat, daca vreau un pahar cu apa, o refuz si dispare dupa paravan.

Astept. E un hol mic, izolat de o incapere luminoasa si de un coridor in dreapta usi de lemn masiv, vopsite a vechi, dar nu rele, deloc. Cu geamuri de sticla rotunda, in ochiuri a lentil concave, straluceau in lumina aia.

Dincolo ma uit si – o masa ovala, destul de mare, in jurul careia puteai strange mai multi clienti, invitati etc. E o firma care pe net aparea cu doi actionari britanici, fara fata comerciala, dar care isi dau silinta ca niste voluntari dintr-un ONG versat sa-ti inspire calitate sau cine stie, poate clar-obscur. Fac... consultanta in business, poate financiara, poate legal, nu se stie.

OK, se deschide usa din fata si apare un prafuit cu sacou ecosez pe verzui, purtat la niste pantaloni dubiosi – cu pense, gri, plus o camasa de culoare incerta.

Apare in prag, lasa clanta din mana si face o plecaciune la 90 de grade cu mana dusa galant la piept, "Sssunt onorat", sasaie. Cand s-a ridicat a avut gestul ala de a-si alunga din ochi freza carunta. Un nene cu pometii rosii injectati si o privire cam tulbure.

Ma apropii, ingaima ceva din care pot distinge un "Va rog, va rog", ca si cum, dar, de fapt, nu poti sti, te cam intrebi ce-o vrea sa zica pentru ca nu prea intelegi. In sfarsit, isi alunga freza si ma intreaba daca eu sunt, imi explica cum ca timpul e money si ma lasa fara respiratie: un damf de alcool cultivat, probabil, inca de dimineata. Raman fara suflu un minut si imi revin, "Eu sunt…" Imi retine mana poate un minut intreg si se uita lung, destul de acut, interogator, nesigur doar pe genunchi.

Dau sa intru si, intrigat, respira adanc – cinci minute, cinci lungi minute in care se uita lung si insistent, intorcandu-se teatral catre fereastra, ca si cum mi-ar arata ceva acolo si ar fi evident ce. Il invit sa explice: “Desigur, eu am intarziat”. Stie si lungeste vocala ca sa sublinieze. "Daaaaa, ai intarziat".

Pleaca si se intoarce din usa precum Colombo, cu spinarea putin incovoiata, poate de greutatea propriei importante, din nou "va roog, va rrrog", lasase usa deschisa la birou. Intru, se-ntoarce si se hotaraste – "E o placere sa va cunosc" - deschid gura sa rad, dar imi doreste scurt sa n-am de a face prea mult cu oameni ca el.

Insistent individ, acum ma priveste din nou ca un paianjen, inca niste minute extatice. Cu plecaciunea aia repetata la nesfarsit, din care, uneori, se ridica intr-o declamatie latineasca cum ca dura lex sed etc si ca vocatia avocatului, talentul, talentul e cel definitoriu, iar eu vreau sa vad cum gandesti, avocatul nu are alt tel, money, money si iar… (si asteapta completarea ca la eurobingo, iar eu il cadorisesc doar cu o ridicatura intrebatoare din umeri). Pleaca iar.

La masa aia ovala ma instalez pe un scaun de piele, rotativ si comod si il astept. Inca sapte plecaciuni, inca paispe priviri lungi, directe, pe sub sprancene, iscoditoare. Din nou gestul ala cu bretonul din ochi si iese din scena.

Vorbeste criptic la un telefon din biroul alaturat, usa e deschisa, pe urma da niste instructiuni neinteligibile cuiva care aproba mereu, "Deciii, ai inteles, nu facem asa, actionam inteligent, vezi sa nuu…" (parca il auzeam pe Octavian Cotescu in rolul unui sef tampit, dar sarlatan imberb, plin de plecaciune, vocea aia); fara sa-l vad, barbia lui se inclinase ca sa dea greutate pickului de inteligenta dezvaluit subit, fara a devoala, totusi...

Ma intrebam daca sticla de pe biroul lui era.. pariam deja pe un burbon maroniu si franc, in sticla direct langa paharul de cristal cu fatetele alea taiate clasic in partea de jos, si fara gheata, n-avem timp.

Termina convorbirea si brusc, apare. Il trage dupa el pe tanar si mi-l prezinta ca pe consilierul care imi va pune niste intrebari generale, inainte sa vina el cu chestiuni tehnice. Plecaciunile din nou, sarutarile interbelice de maini, dispare pe usa si intr-un minut, iese de pe coridor impreuna cu un tip masiv, il conduce, pleata soioasa se opreste ostentativ sa ma vada – se uita evaluativ si iese, fara macar sa nimic, ce salut, ce prezentari, monser, iese pe usa.

Biroul superb, cu ochiuri de cristal la geamul usilor interioare, arcade de XIX-eme la ferestre, peretii curbati dupa cladirea cu iesire in doua strazi si cerul de afara curat, direct pe podea.

Se intoarce domnul si pretinde ca are de dat, stiti, doar inca un telefon de cateva minute, pana atunci – explica pentru tanarul din fata mea - "Stii ce sa… Ai inteles…" - coboara vocea de fiecare data si lasa suspansul deplin pentru fatza pustiului, inocenta, cu ochii cascati a mirare si care repeta in nestire, dar putin repliat, poate de miros: "Daa, da, sigur ca da. Dar stii tu, ti-am explicat, situatia financiara, tot, ca intotdeauna, sa stim si sa aflam, asta vrem sa vedem, vai, domnisoara, dar... Domnisoara, nu?", zambeste teatral individul. Ies in sfarsit, il trimite pe ala si aud iar vocea de dincolo.

Dispar fara semne de punctuatie.

Nota redactiei: Acest material a fost primit la rubrica "Articolul tau".

Scrie-ne si tu pe adresa redactiei smartwoman[at]hotnews[dot]ro. Noi vom trata cu toata atentia articolul tau si, daca il vei trata la fel, ii vom acorda prima pagina. Datele tale raman strict confidentiale, iar identitatea va fi protejata, trebuie doar sa ne specifici cum vrei sa te semnam. Materialele pot fi trimise si prin intermediul formularului de pe site (din colt sus dreapta), alaturi de fotografii.

Materialele de la rubrica "Articolul tau" reflecta opinia autorului, nu neaparat si pe cea a redactiei.



Autor: Monica
 


 SHARE :  Trimite pe mail
interviuongconsultanta financiaraconsultanta in afaceri CITESTE MAI MULTE DESPRE

4385 citiri

14 comentarii

Participa la discutie. Citeste comentariile cititorilor si exprima-ti si tu parerea!
Adauga comentariu
Nume
Email
Website
Subiect
Comentariu
2000 caractere ramase
 
  Trimite

Good to know

Plângi în fața copilului sau te ascunzi în baie? Să ascunzi emoțiile negative de copil sau să le exprimi? Studiile spun că există o cale de mijloc

Plângi în fața copilului sau te ascunzi în baie? Să ascunzi emoțiile negative de copil sau să le exprimi? Studiile spun că există o cale de mijloc

Mulți părinți nu vor să devina emoționali în fața copiilor. Este bine sa procedezi asa sau ar trebui sa ii spui copilului ca ti-e frica de paianjeni sau ca esti furios din cauza jobului? În timp ce tema este complexă, din studii reies câteva răspunsuri clare, conform theconversation .

Good to know

Prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție

Prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție

Căpitanul Andreea Oana Ardeleanu a executat astazi, de la ora 10.00, zborul de evaluare pentru obținerea calificării de instructor de zbor pe aeronava IAR 99 devenind, astfel, prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție.

Familie

„Tatăl meu a avut două familii. M-am născut când tatăl meu era încă în divorț de prima sa soție”

„Tatăl meu a avut două familii. M-am născut când tatăl meu era încă în divorț de prima sa soție”

În curând, se împlinesc 14 ani de când tatăl meu a murit. S-a întâmplat brusc și, oarecum, neașteptat. Nu mai era chiar tânăr și nici cu sănătatea nu stătea prea bine. Era însă, în ciuda problemelor de sănătate, într-o formă foarte bună. S-a dus așa cum și-a dorit: ”mâncat bine, dormit bine, dimineața sculat mort”.

Relatii

 Oamenii au parte de mai puțin sex decat crezi

Oamenii au parte de mai puțin sex decat crezi

Noi considerăm că tinerii au parte de mai mult sex decât au în realitate, iar bărbații au viziune distorsionata asupra vieții sexuale a femeilor tinere, conform unui nou studiu.

Familie

Generația lui ''am fost bătut când eram mic și uite că n-am nimic

Generația lui ''am fost bătut când eram mic și uite că n-am nimic

Au trecut câteva zile de când niște femei au plecat pe lumea cealaltă lăsându-și copiii pe mâna cine știe cui pe lumea asta. Am urmărit cât am putut cazul Nicoletei Botan. Am dat drumul chiar și la televizor, cu ocazia asta. M-am uitat la știri! M-am uitat câteva zile.

Good to know

Există femei care nu-și doresc copii. Și dacă nici nu-i fac, e foarte bine

Există femei care nu-și doresc copii. Și dacă nici nu-i fac, e foarte bine

Există femei care nu-și doresc copii, dar nu au curajul să admită și să spună. Prietena mea o recunoaște: nu-i plac copiii, nu o emoționează obrăjorii bucălați și nici nu simte că viața ei e incompletă fără o pereche de mânuțe încolăcite în jurul gâtului.

Relatii

Poti avea o viata sexuala si daca ai copii

Poti avea o viata sexuala si daca ai copii

Cand sunteti doar voi doi, sexul se poate întâmpla oricând, oriunde, dar pe masura ce familia începe să crească, momentele de intimitate pot deveni o amintire.