Acasa | Familie | Tu cum iti pregatesti copilul pentru viata?

Articol sustinut de Metropolitan Life

Tu cum iti pregatesti copilul pentru viata?

 SHARE  

Adaugat in 25 iulie 2014

Tu cum iti pregatesti copilul pentru viata?

Tu cum iti pregatesti copilul pentru viata? Foto: Metropolitan Life

Este vreun parinte care sa nu declare, sus si tare, ca vrea ce este mai bun pentru copilul lui? Insa ce inseamna "ce este mai bun" si care este limita dintre ce este bun pentru el intr-un anumit moment si ce este bun pentru el pe termen lung?

Am intrebat in stanga si in dreapta, alaturi de expertii de la parintiincontrol.ro, pentru a afla, de la mame si de la (fosti) copii, cum se poate transforma grija parinteasca intr-un obstacol in viata odraslelor. Am selectat sase dintre cele mai relevante raspunsuri, din care puteti trage singuri concluziile de rigoare:

Rodi, 40 de ani: Cand a nascut sora mea, eu nu eram nici macar casatorita. Am privit cum isi creste fetita cu o severitate iesita din comun, in ciuda faptului ca era un copil cuminte si ascultator. Mi-am propus sa nu fac greselile ei si eram convinsa ca ii voi demonstra faptul ca si o educatie relaxata duce la rezultate bune. Cred totusi ca nu am stiut sa mentin un echilibru si i-am lasat prea multa libertate baietelului meu, iar asta s-a intors impotriva noastra, ca parinti, dar si a lui.

S-a transformat intr-un mic dictator si, in ciuda faptului ca parea dur ca o piatra, simteam ca sufera atunci cand ceilalti copii il evitau. Si, mai mult, nu intelegea cu ce greseste. Am inceput sa luam atitudine abia cand avea 9 ani si a trecut foarte mult timp pana am reusit sa scapam de obiceiurile proaste, si noi, si el. Iar drumul a fost cumplit de greu. Nici acum nu sunt de acord cu stilul dur al surorii mele, dar o educatie echilibrata este esentiala pentru viata de familie si pentru viata sociala de mai tarziu a copilului.

Elena, 25 de ani: Si mama si bunica erau mereu grijulii sa nu racesc. Adia vantul? Pac, o caciula pe cap. Scadea temperatura cu doua grade vara? Pac, ceva cu maneca lunga. Faceam baie? Sa fie fierbinte, foaaarte fierbinte. Mancam inghetata? Nu, nu mancam inghetata, mancam o chestie topita care se scurgea dizgratios din lingurita.

Din nefericire pentru mine, asta a insemnat un chin permanent cat am fost copil si sechele pentru tot restul vietii. Am crescut cu sistemul imunitar la pamant, racesc din orice, fac otite, pneumonii si sinuzite o data la cateva saptamani. Mama și bunica mi-au vrut binele si au facut ce au crezut ele ca ma ajuta, dar, stiti cum e, uneori drumul spre iad e pavat cu bune intentii.

Sandra, 39 de ani: Am avut o copilarie usor marcata de lipsuri. Frati multi, situatie modesta... Am purtat mereu hainele ramase de la fratii mai mari, am impartit in patru fiecare jucarie si fiecare eugenie, n-am avut niciodata camera mea si nici macar patul meu. Nu ma plang, am avut intotdeauna iubire inzecita si nu as da copilaria mea pentru nimic in lume. Dar mi-am dorit din tot sufletul sa ii ofer Ioanei tot ceea ce eu nu am avut, de la haine frumoase la petreceri mari de ziua ei, de la cursuri de limbi straine la vacante in strainatate.

Problema este ca atunci cand iti vine totul pe tava, incepi sa uiti ca exista cuvantul "recunostinta". Cand mama s-a imbolnavit si banii au inceput sa mearga spre tratamentul ei, iar dorintele Ioanei au ajuns pe locul doi, nu numai ca n-a dat dovada de rabdare, intelegere sau empatie dar, cumva, a luat totul foarte personal, de parca intreaga familie ar fi conspirat ca mama sa se imbolnaveasca special pentru a-i face ei in ciuda.

Emanuela, 27 de ani: Parintii mei s-au despartit cand eram mica, asa ca amandoi s-au purtat cu mine de parca as fi fost mai fragila decat o coaja de ou care urmeaza sa se dezintegreze la atingere. Ei ma pieptanau ca sa nu raman cu parul incalcit, ei imi ungeau feliile de paine cu unt ca sa nu dau pe langa, ei imi puneau in farfurie, ei imi citeau, ei faceau totul. Nu stiu de ce s-au despartit pentru ca puteai sa juri ca sunt una si aceeasi persoana, gandeau si actionau identic.

Oricum, atunci cand am plecat de acasa la liceu intr-un alt oras mi-am dat seama ca sunt ca o ”handicapata” care nu este in stare sa spele o farfurie, nu stie sa curete un cartof, nu are idee cum sa aleaga o rosie din piata si nici macar cum sa spele o rufa la masina. Parintii mei m-au ajutat cat au putut... si totusi, nu m-au ajutat deloc. Daca nu iti lasi copilul sa invete mersul de-a busilea, cum te poti astepta sa stea pe propriile picioare cand pleaca de acasa?
 
Maria, 23 de ani: De cand ma stiu mi-am dorit un caine, dar mamei ii era frica sa nu ma muste, iar tata era convins ca nu ma voi ocupa de el. De vreo doua ori le-am venit la usa cu cate un puiut gasit pe strada. Inapoi pe strada a ajuns catelul in aceeasi zi. Cand aveam 12 ani s-a intamplat sa dea masina peste mine, pe cand ma intorceam de la scoala.

Cand am fost externata, unchiul meu a venit in vizita si a adus cu el un pui de cocker auriu, o fetita. I-am vazut pe parintii mei cum ii trimit priviri furibunde, dar nu puteau spune nimic. Aveam ambele picioare rupte si nu aveam nicio sansa sa ies prea curand din casa, riscand chiar sa fie nevoiti sa-mi "inghete" anul scolar.

Catelusa aia a fost cea mai mare bucurie si cea mai buna prietena in lunile de recuperare care au urmat. De cate ori mi-a venit sa renunt, din cauza durerilor, am continuat numai cu gandul ca voi putea, intr-un final, sa alerg cu ea in parc. Acum are 11 ani si inca suntem nedespartite.

Ioana, 29 de ani: Ce a fost cel mai greu de cand am nascut? Crizele de nervi. Va spun cu mana pe inima ca nici travaliul de 20 de ore, nici noptile nedormite de mai tarziu si nici primele raceli cu febra si spitalizare nu mi-au distrus nervii asa cum au facut-o crizele de nervi ale lui Mihai. Daca nu vroia sa plecam din parc se arunca pe jos si se punea pe urlat. La fel daca nu vroia supa, daca nu vroia sa mearga la culcare sau daca nu obtinea pe loc jucaria altui copil care, brusc, i se parea mai interesanta si mai distractiva decat tona lui de jucarii.

Primul instinct este sa te impui. Apoi vezi ca nu merge si cedezi. Incepi sa negociezi cu el, sa ii faci oferte, sa ii dai ce vrea si uneori in plus. Numai ca timpul mi-a demonstrat ca solutia este doar pe moment, insa pe termen lung este un dezastru. Pentru fiecare 5 minute de liniste pe care le obtii facandu-i pe plac, platesti dublu. O data prin faptul ca tocmai arunci la gunoi programul tau, demnitatea ta, uneori si banii tai. In al doilea rand, pentru fiecare criza calmata, te alegi cu alte 3, pentru ca se multiplica pana urla pentru fiecare nimic de pe lumea asta.

Intr-o zi am zis stop. Nu numai ca n-am mai acceptat sa dau niciun pas inapoi, dar am facut un plan de a preveni, pe cat posibil, crizele. In timp, si-a dat seama ca nu mai obtine nimic asa, decat eventual o pedeapsa, si s-a potolit. Se mai intampla uneori, cand e obosit sau ii e foame, dar deja este destul de rar cat sa intre la categoria exceptii, nu la regula.



Autor: SmartWoman.ro
 


 SHARE :  Trimite pe mail
familiecrestereeducatieparentingcrizedezvoltaremetropolitan life CITESTE MAI MULTE DESPRE

6918 citiri

12 comentarii

Participa la discutie. Citeste comentariile cititorilor si exprima-ti si tu parerea!
Adauga comentariu
Nume
Email
Website
Subiect
Comentariu
2000 caractere ramase
 
  Trimite

Good to know

Plângi în fața copilului sau te ascunzi în baie? Să ascunzi emoțiile negative de copil sau să le exprimi? Studiile spun că există o cale de mijloc

Plângi în fața copilului sau te ascunzi în baie? Să ascunzi emoțiile negative de copil sau să le exprimi? Studiile spun că există o cale de mijloc

Mulți părinți nu vor să devina emoționali în fața copiilor. Este bine sa procedezi asa sau ar trebui sa ii spui copilului ca ti-e frica de paianjeni sau ca esti furios din cauza jobului? În timp ce tema este complexă, din studii reies câteva răspunsuri clare, conform theconversation .

Good to know

Prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție

Prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție

Căpitanul Andreea Oana Ardeleanu a executat astazi, de la ora 10.00, zborul de evaluare pentru obținerea calificării de instructor de zbor pe aeronava IAR 99 devenind, astfel, prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție.

Familie

„Tatăl meu a avut două familii. M-am născut când tatăl meu era încă în divorț de prima sa soție”

„Tatăl meu a avut două familii. M-am născut când tatăl meu era încă în divorț de prima sa soție”

În curând, se împlinesc 14 ani de când tatăl meu a murit. S-a întâmplat brusc și, oarecum, neașteptat. Nu mai era chiar tânăr și nici cu sănătatea nu stătea prea bine. Era însă, în ciuda problemelor de sănătate, într-o formă foarte bună. S-a dus așa cum și-a dorit: ”mâncat bine, dormit bine, dimineața sculat mort”.

Relatii

 Oamenii au parte de mai puțin sex decat crezi

Oamenii au parte de mai puțin sex decat crezi

Noi considerăm că tinerii au parte de mai mult sex decât au în realitate, iar bărbații au viziune distorsionata asupra vieții sexuale a femeilor tinere, conform unui nou studiu.

Familie

Generația lui ''am fost bătut când eram mic și uite că n-am nimic

Generația lui ''am fost bătut când eram mic și uite că n-am nimic

Au trecut câteva zile de când niște femei au plecat pe lumea cealaltă lăsându-și copiii pe mâna cine știe cui pe lumea asta. Am urmărit cât am putut cazul Nicoletei Botan. Am dat drumul chiar și la televizor, cu ocazia asta. M-am uitat la știri! M-am uitat câteva zile.

Good to know

Există femei care nu-și doresc copii. Și dacă nici nu-i fac, e foarte bine

Există femei care nu-și doresc copii. Și dacă nici nu-i fac, e foarte bine

Există femei care nu-și doresc copii, dar nu au curajul să admită și să spună. Prietena mea o recunoaște: nu-i plac copiii, nu o emoționează obrăjorii bucălați și nici nu simte că viața ei e incompletă fără o pereche de mânuțe încolăcite în jurul gâtului.

Relatii

Poti avea o viata sexuala si daca ai copii

Poti avea o viata sexuala si daca ai copii

Cand sunteti doar voi doi, sexul se poate întâmpla oricând, oriunde, dar pe masura ce familia începe să crească, momentele de intimitate pot deveni o amintire.