Acasa | Articolul tau | Lumina din întuneric

FOTOGALERIE - Eroii nu mor niciodata, Bruxelles

Lumina din întuneric

 SHARE  

Adaugat in 22 decembrie 2014

Lumina din întuneric

Comemorare Revolutia dupa 25 ani, Bruxelles. Foto: Ilinca Neagu

Alerg cu două sacoșe în mâini spre catedrală ca și cum m-ar aștepta, acolo, cineva. Nu e nimeni, am ajuns devreme, doar eu, ploaia măruntă, rafalele de vânt, multe lumânări și steagul, frumos împăturit, așezat deasupra, pe care mi l-a pus băiatul meu în geantă, înainte de a pleca. E duminică, 21 decembrie 2014, seara în care, acum 25 de ani, se construia baricada de la Inter.

La Bruxelles, un sfert de secol mai târziu, ne-am hotărât să mergem, împreună, într-un loc în care să putem aprinde o lumânare și așeza, pe pământ, un buchet de flori. Pe pământ sau pe piatră, unde au rămas ei, cei care și-au dat viața pentru ca noi să putem să înțelegem ce înseamnă, de fapt, libertatea.


Încerc să așez lumânările și să ancorez steagul, dar vântul e atât de puternic, încât nu-mi reușește nimic. N-o să vină nimeni, îmi spun, cu furie, ce naiba caut aici, cui îi mai pasă, mulți au uitat, mulți n-au văzut sau auzit niciodată. O doamnă – flamandă – se apropie de mine și mă întreabă: al cărei țări e drapelul? E frumos, îmi amintește de ceva, ajutați-mă.. Al României, îi răspund. Comemorăm 25 de ani de la Revoluția împotriva comunismului, au murit oameni atunci, mulți, mii.. și sper că astăzi cineva își amintește de ei. 

Da, l-ați alungat pe Ceaușescu, îmi spune, zâmbind. Acum știu. Avem și noi un băiat care a murit acolo, un jurnalist. Danny Huwe. Mă uit la ea înmărmurită, da, îi răspund, așa este, mă uit și realizez că acum, 21 decembrie, 2014, o frântură din memoria colectivă care ne construiește istoria s-a desprins din rădăcinile de acasă și zboară, liber, deasupra Bruxellesului, răscolește gândurile acestui om, din fața mea, care nu are absolut nimic de a face cu Revoluția română, dar care poartă cu el amintirea unor momente pe care mulți dintre noi le-au îndosariat și acum zac în sertare închise. Acum intru la slujbă, adaugă, îndreptându-se către catedrală. Dar când ies, am să aprind și eu o lumânare, pentru voi.

În spatele meu se face senin, pentru că aud oameni pășind. Ajung prietenii mei, care mă ajută să așez florile, lumânările, să fie, preț de câteva ceasuri, un colț de lumină doar pentru ei, cei plecați dintre noi în decembrie ‘89. Vine o familie cu un băiețel de mână. Cel mic îngenunchează pe piatra rece și aprinde lumânările, cu hotărâre, cu răbdare, întreabă – de ce nu ard, mami, trebuie să le facem să ardă, privește ce scrie: Eroii nu mor niciodată! Atunci lumânările trebuie să trăiască și ele.

Ne salută cineva, în românește, întreabă dacă aici e locul comemorării, îi spunem că da, se așează lângă zidul de piatră, ca și cum și-ar trage sufletul pentru o clipă. Nu prea e vreme de ieșit din casă, știu, îi spun, cumva împăciuitor, el zâmbește și adaugă, da, mai ales când casa e la Koln; ce importanță are vremea, atâta timp cât reușim să ținem lumânările aprinse. Am condus puțin peste 200 de km, îndată vă ajut, să mă obișnuiesc cu gândul că sunt aici. Mi-am pierdut prieteni buni atunci, au rămas pe betoanele pieței.. Aveam 20 de ani și îmi amintesc de parcă ar fi fost ieri când au început să tragă la CC.

O doamnă în vârstă și una tânără se apropie cu sfială, duc în mâini buchete de flori, seamănă, mă gândesc, două generații de oameni din care numai unul a știut ce se întâmpla atunci, celălalt poate că nu se născuse încă. A vorbit doamna mai tânără, spre surprinderea mea. Am venit și noi.. să le mulțumim, că datorită lor suntem aici. Și suntem, parcă, mai aproape, mama poate veni să mă vadă, rămâne aici, de sărbători. V-ați întoarce acasă? O întreb. Dacă se schimbă ceva, da.. O să vedem, am votat, nu? La cum stau lucrurile în momentul acesta, nu prea avem speranță, dar poate că, odată cu oamenii noi, o să fie mai bine.

Se stinge orice flacără am aprinde. Se risipesc florile și celui mic a început să-i fie frig. Intru în catedrală și îl întreb pe primul om pe care-l văd lângă altar dacă putem să ne retragem, preț de o lumânare care să ardă, înăuntru, la adăpost, după ușile mari de la intrare, acolo unde e destul de ferit și destul de lumină încât să ne vedem unii pe ceilalți. Puteți să intrați și să stați cât doriți, mi se răspunde. Să aduceți steagul, lumânările, florile, să vă amintiți de morții voștri în liniște. Dumnezeu să-i odihnească în pace.

Am rămas acolo până când multe dintre candele aproape s-au stins. Nu mi-a mai fost război în suflet, nu am mai auzit zgomotul gloanțelor care țâșneau în întuneric, către baricada vie de la Intercontinental. Mi-a fost liniște, cald și bine, ca la o împăcare. Nu mi-a mai răsunat în urechi vocea furioasă a lui Ceaușescu, care urla: să se tragă, să se folosească muniție de război la Timișoara, cu orice preț, cu prețul atâtor vieți, să se înăbușe această lovitură de stat împotriva socialismului.. Văzusem documentarele înainte de a pleca și în seara precedentă, băiețelul meu, care a auzit vorbindu-se în casă și a văzut primele imagini cu focul din piață și cu miile de glasuri care strigau Jos tiranul! a construit, după explicațiile primite (cu efortul de a le adapta vârstei lui) o baricadă din jucării, care să îi apere pe oamenii aceia de întuneric, mami.

Atunci, cred, am știut că, de fapt, ei au murit ca să ne apere de întuneric pe noi. Și mi-am promis că, în suflet, am să le țin mereu o lumânare aprinsă. Și ne-am promis, toți cei de acolo, că le vom purta mai departe lumina libertății, oricare ar fi prețul ei.

Nota redactiei: Acest material a fost primit la rubrica "Articolul tau".

Scrie-ne si tu pe adresa redactiei smartwoman[at]hotnews[dot]ro. Noi vom trata cu toata atentia articolul tau si, daca il vei trata la fel, ii vom acorda prima pagina. Datele tale raman strict confidentiale, iar identitatea va fi protejata, trebuie doar sa ne specifici cum vrei sa te semnam. Materialele pot fi trimise si prin intermediul formularului de pe site (din colt sus dreapta), alaturi de fotografii.

Materialele de la rubrica "Articolul tau" reflecta opinia autorului, nu neaparat si pe cea a redactiei.

Galerie imagini

 


Autor: Ramona Strugariu
 


 SHARE :  Trimite pe mail
CITESTE MAI MULTE DESPRE

4253 citiri

2 comentarii

Participa la discutie. Citeste comentariile cititorilor si exprima-ti si tu parerea!
Adauga comentariu
Nume
Email
Website
Subiect
Comentariu
2000 caractere ramase
 
  Trimite

Good to know

Plângi în fața copilului sau te ascunzi în baie? Să ascunzi emoțiile negative de copil sau să le exprimi? Studiile spun că există o cale de mijloc

Plângi în fața copilului sau te ascunzi în baie? Să ascunzi emoțiile negative de copil sau să le exprimi? Studiile spun că există o cale de mijloc

Mulți părinți nu vor să devina emoționali în fața copiilor. Este bine sa procedezi asa sau ar trebui sa ii spui copilului ca ti-e frica de paianjeni sau ca esti furios din cauza jobului? În timp ce tema este complexă, din studii reies câteva răspunsuri clare, conform theconversation .

Good to know

Prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție

Prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție

Căpitanul Andreea Oana Ardeleanu a executat astazi, de la ora 10.00, zborul de evaluare pentru obținerea calificării de instructor de zbor pe aeronava IAR 99 devenind, astfel, prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție.

Familie

„Tatăl meu a avut două familii. M-am născut când tatăl meu era încă în divorț de prima sa soție”

„Tatăl meu a avut două familii. M-am născut când tatăl meu era încă în divorț de prima sa soție”

În curând, se împlinesc 14 ani de când tatăl meu a murit. S-a întâmplat brusc și, oarecum, neașteptat. Nu mai era chiar tânăr și nici cu sănătatea nu stătea prea bine. Era însă, în ciuda problemelor de sănătate, într-o formă foarte bună. S-a dus așa cum și-a dorit: ”mâncat bine, dormit bine, dimineața sculat mort”.

Relatii

 Oamenii au parte de mai puțin sex decat crezi

Oamenii au parte de mai puțin sex decat crezi

Noi considerăm că tinerii au parte de mai mult sex decât au în realitate, iar bărbații au viziune distorsionata asupra vieții sexuale a femeilor tinere, conform unui nou studiu.

Familie

Generația lui ''am fost bătut când eram mic și uite că n-am nimic

Generația lui ''am fost bătut când eram mic și uite că n-am nimic

Au trecut câteva zile de când niște femei au plecat pe lumea cealaltă lăsându-și copiii pe mâna cine știe cui pe lumea asta. Am urmărit cât am putut cazul Nicoletei Botan. Am dat drumul chiar și la televizor, cu ocazia asta. M-am uitat la știri! M-am uitat câteva zile.

Good to know

Există femei care nu-și doresc copii. Și dacă nici nu-i fac, e foarte bine

Există femei care nu-și doresc copii. Și dacă nici nu-i fac, e foarte bine

Există femei care nu-și doresc copii, dar nu au curajul să admită și să spună. Prietena mea o recunoaște: nu-i plac copiii, nu o emoționează obrăjorii bucălați și nici nu simte că viața ei e incompletă fără o pereche de mânuțe încolăcite în jurul gâtului.

Relatii

Poti avea o viata sexuala si daca ai copii

Poti avea o viata sexuala si daca ai copii

Cand sunteti doar voi doi, sexul se poate întâmpla oricând, oriunde, dar pe masura ce familia începe să crească, momentele de intimitate pot deveni o amintire.