Acasa | Articolul tau | Sunt sau nu sunt Charlie?
jesuischarlie
După ce am citit postarea domnului Petreanu despre Islam m-am gândit că nu am citit nimic în contrapartidă despre Franța și francezi. Despre libertatea pe care au trăit-o ei de-a lungul istoriei și pe care (încă) o trăiesc. Așa, scurt: “Ghid de libertate franceză pentru neinițiați”. Un sociolog, un filosof, un istoric, un ziarist … nu știu cine ar putea scrie despre libertatea franceză.
Eu îi știu destul de puțin pe francezi, din cele 6 luni trăite acolo, din alte câteva concedii petrecute în Franța, din prietenii pe care consider ca îi am acolo, din cărțile autorilor francezi pe care le-am citit de-a lungul vieții, din arta și cultura lor pe care le admir.
Îmi amintesc de starea pe care o aveam citind “Germinalul” lui Zola în adolescență. Pauzele de citit pe care le făceam pentru a-l putea integra. Nu îmi era ușor să înteleg, să integrez. Eram trăită și crescută în altă cultură. Mai târziu, “Iubirea față de aproapele” a lui Pascal Brucker! După ce am terminat-o de citit am recitit-o pentru a fi sigură ca am înteles-o. Ca am înteles acea LIBERTATE a minții descrisă în carte. Libertatea minții care a dus la acțiuni.
Mă uit pe lista scriitorilor francezi de pe Wikipedia și îmi dau seama că am interacționat mai mult sau mai puțin cu aproape jumătate dintre ei. Da, poate ca nu îi cunosc pe francezi prea bine, dar măcar puțin mă strădui să îi înțeleg. Libertatea este firească pentru ei. Atât de fireasca încât… este înțeleasă foarte greu de către oameni care nu au trăit liberi aproape niciodată.
Am citit opinii pro și contra, am fost surprinsă de opinia domnului Andrei Pleșu dar … îl inteleg. Și îi înțeleg pe absolut toți cei care după 25 de ani de libertate încă vorbesc cu grijă și cu teama de a nu supăra. Și eu m-am născut în comunism și sistemul educațional mă plesnea peste gură când vorbeam neinvitată, mă lovea la palmă când scriam ceva neconvenabil, mă băga la închisoare când vorbeam despre un subiect interzis. În același sistem s-au născut și au trăit toți românii care au integrat foarte bine ideea că trebuie să fii mereu atent la ce vorbești, pe cine pictezi, ce caricaturizezi, ce bancuri faci, despre cine le faci șamd. Oameni care cred acum că acești francezi “și-au meritat-o”! pentru că nu înțeleg libertatea Franței. Hm, cum să înțelegem noi această LIBERTATE când ni se pare firească detenția lui Steinhardt, plecarea lui Cioran, uciderea suspectă a lui Ioan Petru Culianu. Mai știm noi cine sunt aceștia și de ce? Și-au meritat-o, nu?
Nu, nimeni nu merită să moară pentru ideile sale sau caricaturile pe care le face sau pentru ceea ce vorbește. “Au fost avertizati!” Nu, nimeni nu merită să moară doar pentru că cineva îl avertizează să își îngrădească libertatea pe care o trăieste de peste 300 de ani.
Aș vrea ca cei care au simțit cât de puțin și au trăit Franța să îl explice pe Charlie. Să ne explice libertatea aceea maxima pe care noi, romanii, nu am trăit-o niciodată (poate doar generatia tânără care a și ieșit în stradă). Să ne explice ce înseamnă a vorbi despre orice, cu oricine, oricând. Fără teamă. Fără TEAMĂ! Ce înseamnă deschiderea culturală a Franței de-a lungul istoriei.
Sunt și nu sunt Charlie. Aș vrea să fiu Charlie, pentru că îl înteleg cât de cât și tind spre liberatea și deschiderea lui Charlie. Dar nu, nu sunt Charlie pentru că m-am născut și am trăit în România abrutizată de comunism și restricții. Eu nu am trăit liberă și … nu, nu sunt Charlie!
Nota redactiei: Acest material a fost primit la rubrica "Articolul tau".
Scrie-ne si tu pe adresa redactiei smartwoman[at]hotnews[dot]ro. Noi vom trata cu toata atentia articolul tau si, daca il vei trata la fel, ii vom acorda prima pagina. Datele tale raman strict confidentiale, iar identitatea va fi protejata, trebuie doar sa ne specifici cum vrei sa te semnam. Materialele pot fi trimise si prin intermediul formularului de pe site (din colt sus dreapta), alaturi de fotografii.
Materialele de la rubrica "Articolul tau" reflecta opinia autorului, nu neaparat si pe cea a redactiei.