Acasa | Articolul tau | Tatăl statistic și tatăl din viața noastră

Tatăl statistic și tatăl din viața noastră

 SHARE  

Adaugat in 4 februarie 2015

Tatăl statistic și tatăl din viața noastră

Fii intai tata Foto: Photoxpress

Dacă vom face săpături după date statistice privind implicarea taților în viața copiilor, în special în primii ani de viață, datele nu-l vor pune într-o lumină prea favorabilă pe tatăl statistic. Tatăl statistic petrece mai puțin timp cu copilul/ copiii din o mulțime de motive.

Unul logic și de bun simț este acela că tatăl statistic nu are lapte, iar acum multe mame alăptează. În primele luni de viață, cam toată viața copilului este legată de alăptare și de somn.

Tatăl statistic intră mai rar în concediul de creștere a copilului pentru că el câștigă mai mulți bani. Este o decizie rațională la nivelul unei familii ca tatăl statistic să meargă la serviciu pentru că altfel bugetul familiei ar fi dezechilibrat și ar avea de suferit toată familia și mai ales copilul. Știm cu toții că niciun copil nu crește doar cu aer și dragostea părinților. Iar producătorii de produse bebelușești speculează din plin dragostea părinților pentru micile comori din viața lor.

Așa că tatăl statistic merge la birou pentru a plăti o pereche de blugi pentru copii de 80 de cm  care costă mai mult decât ultima sa pereche de blugi cumpărată acum 3 ani.

Tatăl statistic iese ocazional la bere, uneori la fotbal, alteori la teambuilding, în timp ce mama statistică alăptează, citește pe internet despre pârțurile copilului, să știe exact care e nivelul optim de decibeli al pârțurilor, caută noi rețete de piureuri pentru bebeluși și lista poate continua…

Pentru un număr necunoscut de norocoase, tatăl nu arată chiar ca în statistici. Unii sunt total pe dinafara statisticilor, alții sunt un mix.

Tatăl din viața unora din noi este mai degrabă partenerial, mai degrabă implicat, mai degrabă tată, și mai puțin statistic.

Vorbind cu unele prietene care astăzi nu sunt mame, dar își doresc să fie în viitor, m-au întrebat ce cred eu că e cel mai important, ce mă ajută cel mai mult, ce sfat le dau:

  • Implică-l pe tată! Încă dinainte de a fi gravidă. Cere-i ajutorul.

Pentru aproape toate a părut un sfat inutil.

  • Ei nu sunt prea sensibili (bărbații). Ei nu se prea pricep! Ei nu știu, n-au răbdare, nu pot, nu le iese etc.

Aceasta este variațiunea răspunsurilor primite.

Așa că mă întreb, gândindu-mă la portretul tatălui statistic neimplicat în viața copiilor, oare cât de mult contribuim noi mamele statistice sau nestatistice la portretul tatălui statistic?

Oare cât de nepartenerial este tatăl în realitate? Și cât este în mintea noastră?

Și cât de mult mintea noastră contribuie la consolidarea tatălui statistic nepartenerial?

La un seminar la care am participat recent, am aflat un detaliu foarte interesant. Că există lucruri pe lângă care trecem zi de zi și pe care nu le vedem pentru că nu avem o celulă în creier care să îl definească. Multe și mulți dintre noi nu avem o celulă pe creier cu imaginea tatălui implicat, partenerial. Avem o celulă doar cu tatăl statistic.

Este posibil ca după ce creăm această celulă pe creierul nostru, tatăl implicat să răsară pe străzi mai ceva ca ghioceii de 1 Martie. Vă provoc să creăm împreună această celulă pe creier!

Crestemoameni așteapta povești cu tați implicați scrise de ei înșiși sau de mame care îi au drept parteneri sau povești scrise de copii mai mici sau mai mari despre tații lor si promit să premieze cele mai frumoase povești cu cărți la fel de frumoase.

Povestea mea este aceasta:

Maternitatea a avut pentru mine nenumărate provocări și a venit la pachet cu un bilanț păgubos pe unele părți, așa că tendința mea a fost să văd totul exclusiv din punctul meu de vedere. Nopțile nedormite, întârzierea sau anularea oricăror proiecte personale,  răcelile succesive în ciuda kilogramelor de cătină mâncate etc. s-au cumulat într-o stare de frustrare care adesea a dat pe-afară.

Principalul vinovat care-mi ieșea în cale era tati. Doar el mă lasase gravidă așa că era dator să îmi asculte toate răbufnirile. (Menționez că decizia de a avea copii  a fost o decizie conștientă și de comun acord.)

Așa că astăzi mi-am propus să fac un exercițiu și să mă gândesc la 3 motive pentru care sunt bucuroasă de existența lui tati în viața noastră:

    1. Sunt bucuroasă pentru că n-am tăiat niciodată unghiile celor doi copii. Nu știu alții cum sunt, dar mie dacă îmi dă cineva o foarfecă în mână este recomandat să luați distanță față de mine. Fac parte din categoria oamenilor cu două mâini stângi și, mai presus de toate, degețelele de bebeluș sunt incredibil de fragile. Dacă n-ar fi fost tati să aibă răbdare să le taie unghiile copiilor, probabil mi-aș fi lăsat copiii să și le roadă până reușeau să și le taie singure.
    2. Sunt bucuroasă pentru că tati mă completează, făcând viața copiilor noștri mai frumoasă.  Tati plimbă copiii cu orele pe bicicletă, în timp ce le explică despre clădiri, autoturisme, oameni, semne, imagini. Tati îi va învăța să înoate. Cu tati montează mobilă, învață despre șuruburi, bormașini și alte aspecte tehnice care mie nu-mi trezesc niciun interes.
    3. Sunt bucuroasă pentru că am privilegiul de a petrece alături de copii o perioadă minunată. Să le văd primii pași, primul dinte, să le aud primele cuvinte, să îi observ, să îi cunosc, să îi miros, să mi-i lipesc de piept și de suflet, să dansez cu ei, să cânt, să mă plimb în parc, să le citesc și să le inventez povești. Am vărsat niște lacrimi de bucurie când am auzit primul MAMA. Iar când am auzit primul TATA m-am chinuit să fac copilul să mai spună încă o dată pentru a filma și pentru a-i transmite lui tati filmulețul. I-am zis lui tati că a fost primul TATA. Muncind dedicat și cu seriozitate la serviciu, tati a reușit să îmi ofere privilegiul ca eu să văd, să simt, să respir și să aud toate minunile din primii ani de viață ai copiilor, în timp ce el s-a hrănit cu fotografii, filmulețe și povestiri atunci când mai reușeam să vorbim seara. În ultima vreme, de când avem doi copii care ne solicită foarte mult atenția, serile au fost atât de aglomerate încât nici nu mai reușeam să îi povestesc întrebările ingenioase ale Mariei, așa că tati a ajuns să afle informații despre proprii copii de pe blog.

Sigur că au fost multe momentele în care tati m-a supărat peste măsură, dar astăzi îmi propun să văd jumătatea plină a paharului. (și dacă fac puțin efort mai găsesc vreo 10 motive pentru care sunt bucuroasă)

Un om inteligent (i-am uitat numele) spunea că “atunci când soțul sau soția te enervează uită-te la o poză cu el de când era copil.” Așa că pe frigiderul nostru avem 2 poze cu noi doi, copii.

Uitându-mă la tati, copilul de odinioară, îmi vine să-l pup și să-l strâng în brațe chiar și atunci când mă enervează. Mi-am pus și propria fotografie pe frigider pentru că pun pariu că numărul momentelor în care tati a fost supărat pe mine este egal cu momentele în care el m-a supărat pe mine.

În ce mod se implică (vă implicați) tații din familiile voastre în creșterea copiilor?

Nota redactiei: Acest material a fost primit la rubrica "Articolul tau".

Scrie-ne si tu pe adresa redactiei smartwoman[at]hotnews[dot]ro. Noi vom trata cu toata atentia articolul tau si, daca il vei trata la fel, ii vom acorda prima pagina. Datele tale raman strict confidentiale, iar identitatea va fi protejata, trebuie doar sa ne specifici cum vrei sa te semnam. Materialele pot fi trimise si prin intermediul formularului de pe site (din colt sus dreapta), alaturi de fotografii.

Materialele de la rubrica "Articolul tau" reflecta opinia autorului, nu neaparat si pe cea a redactiei.



Autor: Crestemoameni.ro
 


 SHARE :  Trimite pe mail
CITESTE MAI MULTE DESPRE

9404 citiri

7 comentarii

Participa la discutie. Citeste comentariile cititorilor si exprima-ti si tu parerea!
Adauga comentariu
Nume
Email
Website
Subiect
Comentariu
2000 caractere ramase
 
  Trimite

Good to know

Plângi în fața copilului sau te ascunzi în baie? Să ascunzi emoțiile negative de copil sau să le exprimi? Studiile spun că există o cale de mijloc

Plângi în fața copilului sau te ascunzi în baie? Să ascunzi emoțiile negative de copil sau să le exprimi? Studiile spun că există o cale de mijloc

Mulți părinți nu vor să devina emoționali în fața copiilor. Este bine sa procedezi asa sau ar trebui sa ii spui copilului ca ti-e frica de paianjeni sau ca esti furios din cauza jobului? În timp ce tema este complexă, din studii reies câteva răspunsuri clare, conform theconversation .

Good to know

Prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție

Prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție

Căpitanul Andreea Oana Ardeleanu a executat astazi, de la ora 10.00, zborul de evaluare pentru obținerea calificării de instructor de zbor pe aeronava IAR 99 devenind, astfel, prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție.

Familie

„Tatăl meu a avut două familii. M-am născut când tatăl meu era încă în divorț de prima sa soție”

„Tatăl meu a avut două familii. M-am născut când tatăl meu era încă în divorț de prima sa soție”

În curând, se împlinesc 14 ani de când tatăl meu a murit. S-a întâmplat brusc și, oarecum, neașteptat. Nu mai era chiar tânăr și nici cu sănătatea nu stătea prea bine. Era însă, în ciuda problemelor de sănătate, într-o formă foarte bună. S-a dus așa cum și-a dorit: ”mâncat bine, dormit bine, dimineața sculat mort”.

Relatii

 Oamenii au parte de mai puțin sex decat crezi

Oamenii au parte de mai puțin sex decat crezi

Noi considerăm că tinerii au parte de mai mult sex decât au în realitate, iar bărbații au viziune distorsionata asupra vieții sexuale a femeilor tinere, conform unui nou studiu.

Familie

Generația lui ''am fost bătut când eram mic și uite că n-am nimic

Generația lui ''am fost bătut când eram mic și uite că n-am nimic

Au trecut câteva zile de când niște femei au plecat pe lumea cealaltă lăsându-și copiii pe mâna cine știe cui pe lumea asta. Am urmărit cât am putut cazul Nicoletei Botan. Am dat drumul chiar și la televizor, cu ocazia asta. M-am uitat la știri! M-am uitat câteva zile.

Good to know

Există femei care nu-și doresc copii. Și dacă nici nu-i fac, e foarte bine

Există femei care nu-și doresc copii. Și dacă nici nu-i fac, e foarte bine

Există femei care nu-și doresc copii, dar nu au curajul să admită și să spună. Prietena mea o recunoaște: nu-i plac copiii, nu o emoționează obrăjorii bucălați și nici nu simte că viața ei e incompletă fără o pereche de mânuțe încolăcite în jurul gâtului.

Relatii

Poti avea o viata sexuala si daca ai copii

Poti avea o viata sexuala si daca ai copii

Cand sunteti doar voi doi, sexul se poate întâmpla oricând, oriunde, dar pe masura ce familia începe să crească, momentele de intimitate pot deveni o amintire.