Acasa | Articolul tau | Amintirile unui "copil divortat": Mama si-a descarcat toata ura asupra mea, eu am fost cel care a platit pentru tot ce a facut tatal...

Amintirile unui "copil divortat": Mama si-a descarcat toata ura asupra mea, eu am fost cel care a platit pentru tot ce a facut tatal meu

 SHARE  

Adaugat in 10 iunie 2010

Amintirile unui

"Cand aveam 7 ani, mama a declansat procedura de divort" / Foto: Agerpres

Opiniile par a reprezenta doua tabere: mamele sau tatii. Asa ca va voi prezenta un “studiu de caz” prin prisma copilului. In ciuda varstei “ïnaintate” (am 31 de ani) unele episoade inca mi le reamintesc, desi involuntar, si toata experienta asta neplacuta si-a lasat aprenta asupra mea intr-un mod intens, astfel incat chiar si acum incerc sa-mi dau seama de ce s-au intamplat unele lucruri.

Vezi Sfatul psihologului: In cazul unui divort, copilul se poate teme ca motivul pentru care parintele a-plecat este ca nu il mai iubeste pentru ca a fost rau

Yesterday :

S-au vazut, s-au placut, in ciuda unei diferente de 13 ani intre ei (desi din cate inteleg femeile prefera barbatii “maturi”) s-au casatorit. Din cate am inteles, s-au casatorit din dragoste, cel putin primii 3-4 ani s-au iubit. Ulterior au intervenit problemele: dependenta de alcool (din partea tatalui meu), certuri, scandal din partea mamei. La 3-4 ani de la casatorie am aparut eu (nu stiu de ce?).

Scandalurile au continuat (deja aveam 5-6 ani), urmate de batai administrate mamei mele si chiar tentative de omor atunci cand tata era foarte beat. De cateva ori a incercat sa ma omoare si pe mine, desi nu cred ca realiza ce face. Intre timp a inceput o relatie cu alta femeie, lucru pe care ulterior l-a aflat si mama mea.

La varsta de 7 ani mama a declansat procedura de divort. Divortul a fost lung si foarte foarte urat. Mama mi-a interzis sa mai vorbesc cu tatal meu, amenintandu-ma cu batai sau dat afara din casa. Asa ca incepand cu varsta de 8 ani nu am mai vorbit cu tatal meu, desi stateam in acelasi oras.

Nu vreau sa enumar toate episoadele care m-au condus la situatia asta, de obicei fiind vorba de un oras mic, se intampla intotdeauna ca mama sa afle cand ma intalneam pe ascuns cu tata si INTOTDEAUNA existau urmari “cel putin neplacute”. Dupa divort, mama si-a descarcat toata ura asupra mea (voi toti barbatii sunteti niste rahati), eu am fost cel care a platit pentru tot ce a facut tatal meu, dar si cel folosit ca simbol al puterii mamei mele. Nu-i asa ca nu vrei sa-l vezi? Evident ca daca as fi spus da stiam prea bine ce urma.

In anii adolescentei, a trebuit sa devin barbatul ideal (al mamei mele), ceea ce tatal meu nu a putut fi. La varsta de 18 ani, mama a emigrat in Italia (era doctorita). De atunci am stat singur, am continuat sa nu vorbesc cu tatal meu in ciuda faptului ca ea era plecata, imi era inca frica de ea… detinea controlul. Relatiile dintre mine si mama au evoluat treptat pe o panta descendenta, pentru ca in momentul in care in sfarsit mi-am ”castigat” autonomia, in primul rand financiar, sa se transforme in ceva steril si insipid. Nu seamana cu relatia pe care teoretic o mama ar trebui sa o aiba cu fiul ei, un parinte cu copilul sau.

Today:

Nici in ziua de astazi (acum am 31 de ani) nu recunoaste ca a gresit. Imi argumenteaza mereu ca si ea a fost abuzata la randul ei, ca daca nu mi-ar fi interzis sa-mi vad tatal as fi ajuns un betiv ca el, un degenerat, ca din cauza lui s-a comportat asa cum s-a comportat sau ca a ramas cu el si s-a chinuit in acei 7 ani de dupa nasterea mea... pentru mine.

Relatia dintre mine si mama continua sa fie una sterila, nu pot sa zic nici ca o iubesc nici ca o urasc. Nu este o persoana careia sa ma pot destainui, cu care sa pot discuta cele mai intime sentimente sau ganduri.

Apreciez ce a facut pentru mine din punct de vedere material, faptul ca in ciuda dificultatilor a reusit sa-mi ofere o educatie, un camin, dar... din punct de vedere emotional consider ca am platit pentru toate cu varf si indesat.

Future:

Desi evident nu mai resimt la fel trauma dupa atatia ani, si-a lasat totusi niste urme foarte adanci in sufletul meu, urme pe care inca incerc sa le individualizez, pentru a nu perpetua greselile parintilor mei. Recent am trecut printr-o despartire foarte urata, in urma careia am clacat psihic si emotional, si refuz sa iau in considerare posibilitatea ca in viitor si eu sa trec printr-un divort. Cred ca as innebuni.

Conclusion:

Cred ca mentalitatile si mediul social in general s-au mai schimbat in ultima decada. Sper din toata inima ca cei din ziua de azi sa nu mai treaca prin ceea ce am trecut eu. Nu cred ca mai sunt decat un procent foarte mic din divorturi cauzate de violenta domestica, probabil marea majoritate sunt cauzate fie de infidelitate, fie de “plictiseala”.

Care este morala? Ganditi-va foarte foarte bine inainte de a va folosi copiii ca arme de distrugere a adversarului.

De ce trebuie sa plateasca ei pentru alegerile voastre? De ce trebuie sa sufere si ei… doar pentru ca suferiti voi? Copiii sunt un dar, nu sunt in posesia voastra. Au propriile vise, propriile suflete, propriile sentimente… Nu va jucati cu ele doar ca sa demonstrati ceva unei persoane pe care la un moment dat ati iubit-o!!!!!!!! Cine le va da inapoi anii pe care voi ii acaparati? Cine sau ce ii va “repara” ?

Cred ca in momentul divortului, partile incep sa se urasca cu o furie nebuna si este mult mai usor pentru femeie (datorita cutumei, moralei, religiei, societatii) sa se foloseasca de copii. NU poate sa-si bata barbatul care i-a facut rau sau nu, nu il poate umili, nu are nici o parghie prin care sa se poata razbuna, in afara de copil.

Iar aici e momentul in care toata lumea spune: “De acord, copilul trebuie sa ramana intotdeauna cu mama”. Cine a zis asta? De ce? Cine decide care parinte este mai important?

Ganditi-va foarte bine inainte de a schimba in mod iremediabil viitorul copilului dumneavoastra. S-ar putea sa existe consecinte la care nici nu va ganditi in momentul de fata, orbiti de ura si de dorinta de razbunare…

P.S. – In primavara anului trecut am primit un telefon de la actuala sotie a tatalui meu, prin care ma anunta ca tata este pe moarte si ar vrea sa ma vada (dupa 20 de ani in care nu am vorbit deloc). Am fost si mi-am cunoscut si fratele mai mic si am vorbit si cu tatal meu. Nu pot sa zic ca acum simt ceva pentru el in afara de compasiune, pentru mine este doar tatal biologic… cert este ca nimeni nu poate da timpul inapoi. Intre timp s-a refacut, se simte putin mai bine, dar boala si-a lasat amprenta asupra lui (ciroza hepatica), nu prea mai poti avea o discutie coerenta cu el.

Ceea ce as vrea sa o intreb pe mama este : A meritat?

Inainte de a lua o decizie pripita, de a va razbuna pe cel ce a gresit fata de voi, “Dragi Parinti” asigurati-va ca aveti raspunsul la aceasta intrebare!

Nota Redactiei: Comentariul a fost trimis de cititorul SmartWoman.ro Irreparable Damage, la articolul “Sunt mama vitrega a unui baietel. Si am vazut cum o mama isi foloseste copilul pentru a se razbuna pe fostul sot”.

Scrie-ne si tu pe adresa redactiei smartwoman[at]hotnews[dot]ro. Noi vom trata cu toata atentia articolul tau si, daca il vei trata la fel, ii vom acorda prima pagina. Datele tale raman strict confidentiale, iar identitatea va fi protejata.

* Redactia SW isi rezerva dreptul de a modera materialele primite si de a le publica sub aceasta rezerva.



Autor: Irreparable Damage
 


 SHARE :  Trimite pe mail
mainFamiliedivortcopilviolenta CITESTE MAI MULTE DESPRE

16820 citiri

34 comentarii

Participa la discutie. Citeste comentariile cititorilor si exprima-ti si tu parerea!
Adauga comentariu
Nume
Email
Website
Subiect
Comentariu
2000 caractere ramase
 
  Trimite

Good to know

Plângi în fața copilului sau te ascunzi în baie? Să ascunzi emoțiile negative de copil sau să le exprimi? Studiile spun că există o cale de mijloc

Plângi în fața copilului sau te ascunzi în baie? Să ascunzi emoțiile negative de copil sau să le exprimi? Studiile spun că există o cale de mijloc

Mulți părinți nu vor să devina emoționali în fața copiilor. Este bine sa procedezi asa sau ar trebui sa ii spui copilului ca ti-e frica de paianjeni sau ca esti furios din cauza jobului? În timp ce tema este complexă, din studii reies câteva răspunsuri clare, conform theconversation .

Good to know

Prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție

Prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție

Căpitanul Andreea Oana Ardeleanu a executat astazi, de la ora 10.00, zborul de evaluare pentru obținerea calificării de instructor de zbor pe aeronava IAR 99 devenind, astfel, prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție.

Familie

„Tatăl meu a avut două familii. M-am născut când tatăl meu era încă în divorț de prima sa soție”

„Tatăl meu a avut două familii. M-am născut când tatăl meu era încă în divorț de prima sa soție”

În curând, se împlinesc 14 ani de când tatăl meu a murit. S-a întâmplat brusc și, oarecum, neașteptat. Nu mai era chiar tânăr și nici cu sănătatea nu stătea prea bine. Era însă, în ciuda problemelor de sănătate, într-o formă foarte bună. S-a dus așa cum și-a dorit: ”mâncat bine, dormit bine, dimineața sculat mort”.

Relatii

 Oamenii au parte de mai puțin sex decat crezi

Oamenii au parte de mai puțin sex decat crezi

Noi considerăm că tinerii au parte de mai mult sex decât au în realitate, iar bărbații au viziune distorsionata asupra vieții sexuale a femeilor tinere, conform unui nou studiu.

Familie

Generația lui ''am fost bătut când eram mic și uite că n-am nimic

Generația lui ''am fost bătut când eram mic și uite că n-am nimic

Au trecut câteva zile de când niște femei au plecat pe lumea cealaltă lăsându-și copiii pe mâna cine știe cui pe lumea asta. Am urmărit cât am putut cazul Nicoletei Botan. Am dat drumul chiar și la televizor, cu ocazia asta. M-am uitat la știri! M-am uitat câteva zile.

Good to know

Există femei care nu-și doresc copii. Și dacă nici nu-i fac, e foarte bine

Există femei care nu-și doresc copii. Și dacă nici nu-i fac, e foarte bine

Există femei care nu-și doresc copii, dar nu au curajul să admită și să spună. Prietena mea o recunoaște: nu-i plac copiii, nu o emoționează obrăjorii bucălați și nici nu simte că viața ei e incompletă fără o pereche de mânuțe încolăcite în jurul gâtului.

Relatii

Poti avea o viata sexuala si daca ai copii

Poti avea o viata sexuala si daca ai copii

Cand sunteti doar voi doi, sexul se poate întâmpla oricând, oriunde, dar pe masura ce familia începe să crească, momentele de intimitate pot deveni o amintire.