Smart Woman

Gatul rosu este atunci cand medicul observa o alta culoare la examinarea faringelui, amigdalelor, palatului moale/ dur. Asadar un gat rosu de cele mai multa ori inseamna un faringe hiperemic si implicit un diagnostic de faringita acuta. Poate insemna de asemenea amigdalita acuta, faringo-amidalita acuta, herpangina  sau  banala rinofaringita etc. "Rosul in gat" insoteste si toate bolile copilariei, cele virale cum sunt varicela, rujeola, oreionul sau bacteriene: scarlatina.

Diagnosticul de "rosu in gat" este asadar unul de simptom si mai putin de boala in sine, evolutia ulterioara devoaland ce afectiune insoteste hiperemia faringiana. De multe ori diagnosticul nu se poate pune in prima zi de boala, cum este cazul de exemplu in roseola infantum cand stabilirea exacta a etiologiei poate veni dupa 3-5 zile de febra care insotesc rosul in gat si se termina cu aparitia unei eruptii de tip rubeoliform/macule/pete mici si rosii care palesc singure in cateva zile.

Faringita acuta este o boala de cele mai multe ori virala. Este extrem de greu sa diferentiezi clinic o faringita virala de una bacteriana. Literatura medicala de specialitate arata ca in 30% cazuri nu se deceleaza un agent patogen, in alte 40% cazuri este vorba de un virus, celelalte procente revenind bacteriilor. In peste 70% din situatii asadar, gatul rosu trece de la sine, fara antibiotic. Bacteria de care trebuie sa fim mai tematori este streptococul beta hemolitic de grup A, cauzator ca si complicatie la distanta a reumatismului articular acut, cu posibila afectare cardiaca si renala.

Examinarea faringelui intra in rutina oricarui pediatru si gatul un pic mai rosu, fara alta simptomatologie este neimportant. De obicei durerea in gat, durerea la inghitit este mentionata de copiii mai mari, iar in cazul celor mici se manifesta prin lipsa apetitului, intr-un context sugestiv (de obicei febril). De aceea hidratarea trebuie sa ramana ca si principal scop in tratarea gatului rosu, dar si calmarea durerii local, reducerea inflamatiei. Administrarea de topice (pastile de supt, sprayuri) ajuta, precum si folosirea antiinflamatoarelor (ibuprofen, paracetamol) pentru calmarea durerii. 

Faringele face parte din tubul digestiv, asadar inflamatia de la inceputul lui poate fi evidentiata la intreg nivelul. Un copil cu faringita poate dezvolta dureri abdominale, pot aparea scaune diareice secundar aceleiasi infectii virale, de obicei. Este una dintre situatiile care necesita un exudat faringian pentru a se pune in evidenta absenta sau prezenta streptococului sau a altor bacterii care ar necesita tratament obligatoriu antibiotic.

Febra insoteste de obicei faringitele chiar de la debut, despre managementul febrei am scris aici. De baza raman si in aceasta situatie hidratarea corespunzatoare si metodele fizice de scadere a temperaturii: impachetarile hipotermizante sau baile caldute. Administrarea la interval de 4 ore alternativ a ibuprofenului (nurofen) si a paracetamolului (panadol) asigura o stare generala mai buna, scade riscul convulsiilor febrile, scade riscul deshidratarii pentru ca afebril un copil poate primi mai usor alimentatia. Daca una dintre caile de administrare este compromisa, presupunand ca pacientul are diaree se vor folosi supozitoare. Noutatea ultimilor ani este existenta in tara noastra a supozitoarelor cu ibuprofen 60 mg dozate si pentru sugari.

Daca febra nu cedeaza dupa 3-5 zile sau este extrem de greu controlabila, daca administrarea la 4 ore nu ajuta, daca starea generala este modificata sau copilul este apatic este probabil ca infectia sa fie bacteriana si sa fie necesara antibioterapia specifica, dupa consultul medicului pediatru sau a medicului de familie.