Acasa | Opinii | Să nu mai abuzăm copiii familiei B.

Să nu mai abuzăm copiii familiei B.

 SHARE  

Adaugat in 14 ianuarie 2016

Să nu mai abuzăm copiii familiei B.

Lucrare de Roman Tolici. Foto: caia.ro

Așa ne place nouă să discutăm. Cu nume, prenume, poză, care ce-a făcut, unde, de ce, toate-n public și fără niciun fel de pudoare și rușine. Ce dacă obiectul discuției noastre e un copil?

Suntem țara în care televiziunea lider de piață a păcălit victima unui viol (abia împlinise 18 ani) să intre în direct la televizor, s-o vadă o lume întreagă. Domle, publicul are drepturi în țara asta, drepturi mai mari decât cele ale victimelor. Și dacă arestezi un om (prezumtiv nevinovat), arestarea nu-i arestare fără imaginea lui cu cătușe urcând în dubă. Publicul are dreptul la aceste mici bucurii ale vieții, că la alea mari, se pare, nu prea are acces.

Statul norvegian, conform legilor norvegiene în vigoare, a luat în custodie cinci copii cu cetățenie norvegiană, pe jumătate români la sânge. Cazul nu a ajuns încă în tribunalul norvegian, acolo unde îi este locul, dar a fost rezolvat, cu sprijinul rudelor din România, în presa de la noi, Dumnezeu să-i dea sănătate și poate, mai presus de sănătate, minte. Copiii au fost puși cu poze, nume, declarații, descrieri, pe toți pereții Facebook-ului. În presa noastră au discutat despre ei de la editorialiști nervoși autohtoni la “oltence ambițioase” care caută succesul în Norvegia, de la moderatori plini de înțelepciune la directori de grădiniță români din Norvegia, așa cum se cade: cu nume, prenume, presupuse abuzuri suferite. Într-o săptămână, Norvegia a devenit iadul pe pământ, cea mai dezgustătoare țară între țări, iar copiii familiei B. au trecut prin multe stadii de victime: de bătăi de la părinți, de îndoctrinare religioasă, de răpiți de stat, de abuzați în fel și chip. Și există un adevăr aici, da, copiii sunt victime. În primul rând sunt victime fie ale agresiunii părinților, fie ale agresiunii unor funcționari prea zeloși sau incompetenți. În al doilea rând sunt victimele isteriei media, căci acești copii, după ce cazul se va soluționa într-o direcție sau alta, vor trebui să trăiască toată viața cu istoricul lor online și nu numai. O fată frumoasă, tânără, care se va angaja într-o companie, nu va fi doar XY, absolventă de facultate, ci va fi pe vecie pentru cei din jur copilul pe care maică-sa l-a împins cu piciorul pe scări sau copilul pe care niște demenți de la protecția copilului l-au despărțit de familie. Sigur, această fată n-a ales niciodată ca biografia ei să fie melițată de isterica presă românească cu nume și prenume și poză și bonus de niște site-uri creștine în engleză, dar, hei, ce contează? În acea vreme când se întâmplau asta ea era doar un copil la cheremul lumii adulților! Important e ca publicul să se înfrupte generos din poveste și să fie mulțumit.

Marii indignați ai cazului familiei B. strigă pe unde apucă “de ce Barnevernet nu face publice informațiile din dosar”. Sigur, răspunsul e foarte simplu și se referă la etica profesională. Nu ai niciun drept, în nicio lume, să expui victima, să îi faci publice suferințele fără acordul ei. Bavernet nu e România Tv, nici musiu Gâdea, nici Pro Tv, nici ziarele și revistele din România. Nu e nici măcar DNA care dă pe surse vrute și nevrute și nici măcar sistemul juridic român unde imediat găsești pe unul să verse tot. Nu e nici babele bârfitoare din fața blocului și nici nu are vreun contract cu cetățenii români însetați de cunoaștere și care se informează de pe tot felul de dubioșenii de site-uri care știu să producă prostii suculente.

În încheiere, niște statistici norvegiano-române la care putem reflecta nițeluș în lipsă de elemente incendiare din afacerea B. Statisticile sunt post anul 2000, culese din surse oficiale norvegiene sau românești sau studii făcute de fundații internaționale/universități. Ele s-ar putea să conțină mici inexactități pentru că unele date sunt, de pildă, din 2001, altele din 2015.

Rata fertilității: Norvegia- 1,85, România- 1,6

Religiozitate: Norvegia- 82% declarați creștini, 13% neafiliați religios. Religia se studiază în școală, cu accent pe creștinism. Sunt 130 de școli creștine în Norvegia, din care 12 private. România- 97% creștini, 0,2% neafiliați religios. BOR are 37 de licee ortodoxe în România. Religia se studiază în școală.

Mortalitate infantilă: Norvegia- 3,1 la mie. România- 9,2 la mia de nașteri.

Nașteri la mame adolescente: Norvegia- 8 la mia de nașteri. România- 39.3.

Muncă la copii: Norvegia- 0. România- 0.9% din totalul copiilor (30% din prostituatele din București sunt minore).

Copii fără casă: Norvegia- 0,1% (majoritatea în adăposturi temporare sau o formă de locuire). România nu are date oficiale, dar ONG-urile de profil estimează că cel puțin 0,1% (5000 de copii) locuiesc pe stradă.

Copii expuși sărăciei: Norvegia- 3%. România- 51%.

Copii expuși unei forme de abuz fizice în familie: Norvegia- 9%. România- 63%.

Copii în plasament în afara familiilor: Norvegia- 1,2% (din care 70% la asistenți maternali). România- 1,45% (din care 30% la asistenți maternali).

Copii abandonați în maternități: Norvegia- date neglijabile, practică foarte rară. România- aprox 14.000 mii între 2004-2014.

Analfabetism: Norvegia- 1%. România- 6%.

Copii care trăiesc fără ambii părinți acasă (părinți care lucrează în altă țară): Norvegia- date neraportate. România- aprox. 36.000.

Așadar, nici măcar cu bune intenții, să nu-i mai siluim pe copiii familiei B., că ei sunt singurii nevinovați în toată afacerea asta. După cum arată cifrele de mai sus, zic și eu, umil, că dacă e să fie la cheremul unui stat, e ceva mai bine să fie la cheremul statului norvegian decât la cel al statului român.

Ilustrația e o poză a unei lucrări de Roman Tolici.



Autor: caia.ro
 


 SHARE :  Trimite pe mail
CITESTE MAI MULTE DESPRE

8085 citiri

130 comentarii

Participa la discutie. Citeste comentariile cititorilor si exprima-ti si tu parerea!
Adauga comentariu
Nume
Email
Website
Subiect
Comentariu
2000 caractere ramase
 
  Trimite

Familie

Generația lui ''am fost bătut când eram mic și uite că n-am nimic

Generația lui ''am fost bătut când eram mic și uite că n-am nimic

Au trecut câteva zile de când niște femei au plecat pe lumea cealaltă lăsându-și copiii pe mâna cine știe cui pe lumea asta. Am urmărit cât am putut cazul Nicoletei Botan. Am dat drumul chiar și la televizor, cu ocazia asta. M-am uitat la știri! M-am uitat câteva zile.

Smart Story

Iarina Taban: Copiii din centrele de plasament sunt ai nostri, ai tuturor, sunt minunati si merita sansa de a creste frumos

Iarina Taban: Copiii din centrele de plasament sunt ai nostri, ai tuturor, sunt minunati si merita sansa de a creste frumos

Copiii din centrele de plasament, care au trecut de cele mai multe ori prin traume multiple, au nevoie in primul rand de atentie, intelegere si afectiune. Cadourile duse de Craciun sau de Paste ajuta, dar nu sunt nici pe departe suficiente. Iarina Taban, fondator si Director Executiv Ajungem Mari , ne-a povestit ce putem face pentru a-i ajuta pe acesti copii pe termen mai lung si ce satisfactii au voluntarii implicati in proiect.

Articolul tau

Atingătorii

Atingătorii

Nu mai ştiu câţi ani aveam, probabil până-n zece, când m-am dus pentru prima oară cu mama la ştrandul oraşului. Am foarte, foarte puţine amintiri din copilărie, dar din acea zi îmi amintesc cu mare claritate cum bătea soarele peste acea curte nu foarte mare de pe malul Dunării, cât de aglomerat era bazinul în care am intrat, puţin timidă, pentru că nu ştiam să înot, şi cum mi-a băgat mâna în slip acel bărbat în toată firea care s-a oferit să mă înveţe, deşi nimeni nu i-o ceruse.

Articolul tau

O experienta de viata

O experienta de viata

M-am nascut in comunism. Acum mai bine de 45 de ani, intr-o familie perfect adaptata la „double thinking“.

Relatii

De ce sunt infidele femeile?

De ce sunt infidele femeile?

Din 1990 rata femeilor căsătorite care au raportat că au fost infidele a crescut cu 40%, în timp ce rata bărbaților a rămas aceeași, notează psihanalista Esther Perel, autoarea cartii State of Affairs: Rethinking Infidelity, scrie cnn.com .

Good to know

Există femei care nu-și doresc copii. Și dacă nici nu-i fac, e foarte bine

Există femei care nu-și doresc copii. Și dacă nici nu-i fac, e foarte bine

Există femei care nu-și doresc copii, dar nu au curajul să admită și să spună. Prietena mea o recunoaște: nu-i plac copiii, nu o emoționează obrăjorii bucălați și nici nu simte că viața ei e incompletă fără o pereche de mânuțe încolăcite în jurul gâtului.

Relatii

Părinții fac sex foarte rar? O problemă care trebuie rezolvată

Părinții fac sex foarte rar? O problemă care trebuie rezolvată

„Într-o zi, la postul de radio la care am o emisiune a sunat Jake”, spune pe pshycholytoday.com Laurie J. Watson, specialist în probleme sexuale și lector la Universitatea Duke. „Bărbatul mi-a spus că în ultimul trimestru de sarcină al soției nu au avut relații sexuale. Apoi, după nașterea fetiței lor, s-a întâmplat de doar trei ori – pe fugă și de mântuială”. O altă ascultătoare s-a plâns în cadrul aceleași emisiuni că, după nașterea primului lor copil, soțul ei și-a pierdut interesul pentru sex. „Preferă să muncească peste program și jocul cu copiii a înlocuit joaca în pat. Ce pot face?”.

Articolul tau

Aventuri cu maşini şi bătăi în SUA

Aventuri cu maşini şi bătăi în SUA

Chiar dacă-mi făcusem ceva filme de groază în minte înainte a veni în Florida (rezultat, desigur, al filmelor şi documentarelor în care cineva te împuşcă în cap când mergi după pâine), am descoperit repede că mă simt mult mai în siguranţă decât mă aşteptam; ba chiar, în mod ciudat, chiar mai în siguranţă decât în Iaşi. Dar asta până nu demult, când cinci indivizi.... Dar mai bine să încep cu începutul.

Relatii

Poti avea o viata sexuala si daca ai copii

Poti avea o viata sexuala si daca ai copii

Cand sunteti doar voi doi, sexul se poate întâmpla oricând, oriunde, dar pe masura ce familia începe să crească, momentele de intimitate pot deveni o amintire.