Acasa | Opinii | Viitorul e în ochii copilului, nu în contul de la bancă

Viitorul e în ochii copilului, nu în contul de la bancă

 SHARE  

Adaugat in 8 martie 2016

Viitorul e în ochii copilului, nu în contul de la bancă

Viitorul e in ochii copiilor vostri. Foto: Photoxpress.com

Viitorul copiilor, preocuparea de bază și atât de greșită a fiecărui părinte

Aș putea număra pe degetele de la o mână de câte ori am fost cu părinții mei în vacanță. Până pe la vreo cinci-șase ani, mergeam la mare în fiecare vară cu bilete de la Sindicat. Apoi, după ’90, părinții mei s-au responsabilizat brusc și au început să ne “asigure viitorul”: s-au apucat să construiască o casă. Aveau doi copii, dar o casă era exact ceea ce le lipsea. Unul dintre noi urma să rămână în casa bătrânească, adică în casa în care locuiam împreună cu bunicii din partea mamei, iar altul urma să rămână în casa cea nouă.

Ne-am certat toată copilăria din cauza celor două case, fie eu cu fratele meu, fie eu cu părinții, fie fratele meu cu bunicii, fie eu cu bunicii, fie fratele meu cu părinții, fie părinții cu bunicii, fie bunicii între ei, fie mama cu tata. De ce? Păi cine ar fi vrut să rămână într-o casă veche? Nici nu știam bine să-mi scriu numele, dar mă pricepeam de minune la imobiliare.

Viitorul nostru e departe de noi

Au trecut anii și, pe măsură ce am crescut și am plecat pe la școli, și eu și fratele meu ne-am croit drum departe de plaiurile natale, la sute de kilometri depărtare de cele două case care ne mâncaseră sufletul în copilărie.

Îmi amintesc aroganța mamei atunci când vorbea cu câte cineva și ținea neapărat să puncteze, printr-un “i-am asigurat” că are doi copii și două case… Ce să vrei mai mult?

Astăzi, are tot doi copii și tot două case și se gândește serios să vândă una, dar piața imobiliară la sat e ceva între troc și pomană. Cred că singurii clienți interesați cu adevărat am fost noi, eu și fratele meu, când eram copii

Mama regretă amarnic că și-a îngropat toată viața și toate veniturile într-o casă în care locuiește, de când a murit tata, aproape singură (dacă e să nu țin cont de câine, de pisică și de cele câteva păsări din ogradă), iar noi trecem, literalmente, din joi în Paște pe acolo.

În viitor, avem nevoie de trecut

Aș fi preferat și atunci, dar mai ales acum, ca părinții mei să nu fie atât de ”responsabili” și să nu-și consume zilele și energia pentru niște ziduri. Aș fi preferat să-mi amintesc plimbări, munți, plaje, locuri, întâmplări din vacanțele de vară, în loc de oale de mâncare, materiale de construcții, muncitori, probleme, certuri etc. Aș fi preferat ca acum, în loc de o casă la 200 de kilometri de locul în care trăiesc de fapt, să am niște amintiri care să mă facă să zâmbesc. Aș fi preferat să vorbesc mai mult despre ce am văzut în X sau în Y loc, decât să am niște povești cu bunicul care a căzut de pe schelă, cu tata care s-a îmbătat cu banii de uși sau cu ăia care ne-au țepuit, dar care ar fi trebuit să ne aducă tabla pentru acoperiș.

Capcana viitorului

Din nefericire, cazul părinților mei n-a fost izolat și, se pare, s-a extins până și la generația mea. Am prieteni care muncesc 12 ore pe zi pe salarii bune, pe care le investesc în case sau apartamente, pe același principiu ca și părinții mei. Muncesc ore suplimentare, muncesc și în weekend și sunt mereu obosiți. Copiii stau cu bonele sau, în cazuri fericite, cu bunicii. Urmează cursurile celor mai bune/scumpe școli, își petrec vacanțele în fel și fel de tabere scumpe în care au te miri ce activități. Își văd părinții rar și, atunci când îi văd, acestia sunt obosiți pentru că toată ziua muncesc pentru a le asigura viitorul: să le lase case, să le lase bani, să le lase averi.

Suntem dispuși să ne sacrificăm toată viața pentru ca ei să aibă, peste ani și ani, tot ce credem noi acum că le-ar trebui. De când se nasc, nu facem decât să ni-i proiectăm într-un viitor îndepărtat în care se vor bucura de ”amintirile” materiale care le rămân de la noi și, în goana noastră pentru a le asigura acest viitor, uităm cu desăvârșire de prezentul pe care, vom constata mai târziu, îl consumăm prost.

Viitorul nu este departe. Viitorul este aici și începe acum. Viitorul e în ochii copiilor voștri. Uitați-vă în ochii lor și dacă vedeți altceva decât fericirea că sunteți lângă ei, atunci acest text este inutil și ați pierdut timp prețios citindu-l. Iertați-mă!

Text de Vivi Floricică

.



Autor: Totul despre mame
 


 SHARE :  Trimite pe mail
CITESTE MAI MULTE DESPRE

14561 citiri

26 comentarii

Participa la discutie. Citeste comentariile cititorilor si exprima-ti si tu parerea!
Adauga comentariu
Nume
Email
Website
Subiect
Comentariu
2000 caractere ramase
 
  Trimite

Familie

Generația lui ''am fost bătut când eram mic și uite că n-am nimic

Generația lui ''am fost bătut când eram mic și uite că n-am nimic

Au trecut câteva zile de când niște femei au plecat pe lumea cealaltă lăsându-și copiii pe mâna cine știe cui pe lumea asta. Am urmărit cât am putut cazul Nicoletei Botan. Am dat drumul chiar și la televizor, cu ocazia asta. M-am uitat la știri! M-am uitat câteva zile.

Smart Story

Iarina Taban: Copiii din centrele de plasament sunt ai nostri, ai tuturor, sunt minunati si merita sansa de a creste frumos

Iarina Taban: Copiii din centrele de plasament sunt ai nostri, ai tuturor, sunt minunati si merita sansa de a creste frumos

Copiii din centrele de plasament, care au trecut de cele mai multe ori prin traume multiple, au nevoie in primul rand de atentie, intelegere si afectiune. Cadourile duse de Craciun sau de Paste ajuta, dar nu sunt nici pe departe suficiente. Iarina Taban, fondator si Director Executiv Ajungem Mari , ne-a povestit ce putem face pentru a-i ajuta pe acesti copii pe termen mai lung si ce satisfactii au voluntarii implicati in proiect.

Articolul tau

Atingătorii

Atingătorii

Nu mai ştiu câţi ani aveam, probabil până-n zece, când m-am dus pentru prima oară cu mama la ştrandul oraşului. Am foarte, foarte puţine amintiri din copilărie, dar din acea zi îmi amintesc cu mare claritate cum bătea soarele peste acea curte nu foarte mare de pe malul Dunării, cât de aglomerat era bazinul în care am intrat, puţin timidă, pentru că nu ştiam să înot, şi cum mi-a băgat mâna în slip acel bărbat în toată firea care s-a oferit să mă înveţe, deşi nimeni nu i-o ceruse.

Articolul tau

O experienta de viata

O experienta de viata

M-am nascut in comunism. Acum mai bine de 45 de ani, intr-o familie perfect adaptata la „double thinking“.

Relatii

De ce sunt infidele femeile?

De ce sunt infidele femeile?

Din 1990 rata femeilor căsătorite care au raportat că au fost infidele a crescut cu 40%, în timp ce rata bărbaților a rămas aceeași, notează psihanalista Esther Perel, autoarea cartii State of Affairs: Rethinking Infidelity, scrie cnn.com .

Good to know

Există femei care nu-și doresc copii. Și dacă nici nu-i fac, e foarte bine

Există femei care nu-și doresc copii. Și dacă nici nu-i fac, e foarte bine

Există femei care nu-și doresc copii, dar nu au curajul să admită și să spună. Prietena mea o recunoaște: nu-i plac copiii, nu o emoționează obrăjorii bucălați și nici nu simte că viața ei e incompletă fără o pereche de mânuțe încolăcite în jurul gâtului.

Relatii

Părinții fac sex foarte rar? O problemă care trebuie rezolvată

Părinții fac sex foarte rar? O problemă care trebuie rezolvată

„Într-o zi, la postul de radio la care am o emisiune a sunat Jake”, spune pe pshycholytoday.com Laurie J. Watson, specialist în probleme sexuale și lector la Universitatea Duke. „Bărbatul mi-a spus că în ultimul trimestru de sarcină al soției nu au avut relații sexuale. Apoi, după nașterea fetiței lor, s-a întâmplat de doar trei ori – pe fugă și de mântuială”. O altă ascultătoare s-a plâns în cadrul aceleași emisiuni că, după nașterea primului lor copil, soțul ei și-a pierdut interesul pentru sex. „Preferă să muncească peste program și jocul cu copiii a înlocuit joaca în pat. Ce pot face?”.

Articolul tau

Aventuri cu maşini şi bătăi în SUA

Aventuri cu maşini şi bătăi în SUA

Chiar dacă-mi făcusem ceva filme de groază în minte înainte a veni în Florida (rezultat, desigur, al filmelor şi documentarelor în care cineva te împuşcă în cap când mergi după pâine), am descoperit repede că mă simt mult mai în siguranţă decât mă aşteptam; ba chiar, în mod ciudat, chiar mai în siguranţă decât în Iaşi. Dar asta până nu demult, când cinci indivizi.... Dar mai bine să încep cu începutul.

Relatii

Poti avea o viata sexuala si daca ai copii

Poti avea o viata sexuala si daca ai copii

Cand sunteti doar voi doi, sexul se poate întâmpla oricând, oriunde, dar pe masura ce familia începe să crească, momentele de intimitate pot deveni o amintire.