Acasa | Carte si Film | Despre filmul “Bacalaureat”

Despre filmul “Bacalaureat”

 SHARE  

Adaugat in 24 iunie 2016

Despre filmul “Bacalaureat”

Bacalaureat. Foto: Facebook

Am lasat cateva zile sa treaca dupa vizionarea “Bacalaureat”-ului pentru a putea scrie. Am dormit cu greu dupa film, am visat urat si am scrasnit din dinti toata noaptea, covrigindu-ma. M-am re-trezit cu sentimente de neputinta si inutilitate, sentimente de care incerc sa scap de cativa ani.

Totul a inceput dupa un Like pe FB. O prietena s-a aratat interesata de proiectia din orasul nostru si am decis rapid sa mergem si noi. Stiam despre film ca este despre un tata si fiica lui ce da Bacalaureatul. Ca parinti de licean, am considerat obligatorie prezenta la film. O experienta de cunoastere si invatare. Sa pre-vizualizam ceea ce ne asteapta.

Luat bilete din timp pentru vineri seara, ajuns cu 45 de minute mai devreme pentru socializare cu ceilalti parinti (inca 2 familii), ocupat locuri mai in fata pentru o buna vizionare si auditie. Organizare excelenta, scaune confortabile, sunet impecabil, imagine impecabila.

Zbatere. Staduinta. Acceptare. Mers mai departe.

Da, filmul este despre un tata. Foarte activ si implicat in viata fiicei sale, liceana. M-a surprins cum poate fi un barbat atat de implicat in viata copilului sau. Si extrem de responsabil fata de acesta. De regula, in Ro tatii sunt delasatori (parerea mea).

Medic cinstit, intr-un oras mic din Ardeal, care “s-a intors in speranta ca lucrurile se vor indrepta”. Si, de 18 ani, se straduie sa nu isi piarda increderea: increderea ca fiicei lui ii va fi mai bine “afara”. Unde deja fusese admisa. Doar media generala de la Bac mai trebuie sa fie minim 9.

Sentimentele de neputinta si acceptare/resemnare te insotesc tot filmul. Geamul apartamentului este spart si … omul ramane calm. De fapt, tot filmul, omul ramane calm. Are un singur tel: Bacalaureatul cu media 9. Si face tot ceea ce este necesar pentru asta. Toate se “scurg” pur si simplu pe langa el. Nu este loc de sentimente, nu este loc de rabufniri. Viata se desfasoara continuu, ca o moara ce se roteste monoton. Un fel de …pilot automat.

De fapt, au fost si cateva “iesiri sentimentale”. Omul are o amanta. Aproape a parut firesc sa aiba o amanta, in amestecul de viata pe care o traieste. Nu, nu e o “vampa blonda”, ci o femeie putin mai tanara, fosta pacienta, singura intr-un apartament ingust, cu un baietel ce are probleme de comunicare. Nefericita si ea. Sotia doctorului stie, este formala in relatia familiala, sta impreuna langa sot “pana ce pleaca fata la facultate”. El mai incearca o comunicare cu sotia, inutila. Isi mai permite un umanism discret, plange intr-o zona izolata, noaptea. Pentru ca da, nu este fricos. E chiar un luptator. Isi urmeaza cu indarjire viata si obiectivele, se adapteaza oricaror situatii, le ia ca atare si merge mai departe.

Sunt atata de multe clisee tipic romanesti in acest film ca ma doare si acum, cand imi amintesc. Ma simt trista numai gandindu-ma. Apreciez extrem de mult abilitatea regizorului de a surprinde perfect povestile nefericite ale tuturor personajelor, in doar 2 ore de film! (Nu, acest articol nu este despre Cristian Mungiu. Nu as avea suficiente cuvinte si nici abilitatea de a-l lauda). Acest articol este despre “starea de dupa”. Despre realitati. Despre rezolvari si acceptari. Pentru ca, lucrurile se rezolva pana la urma. Intr-un fel sau altul.

Toate personajele au povestea lor. “Printesa tatei”, cuminte si perfecta, cu nevoia de independenta. Prietenul rebel, motociclist, care nu are planuri clare de viitor. Mama “middle-age”, fumatoare, nefericita, necomunicativa, pe pilot automat in toate actiunile. Cu copilul ca singura ancora. Amanta-copie mai tanara a sotiei. De care desigur, fiica stie. Bunica bolnava cu tabieturi. Politistul asezat care stie tot ce misca in comunitate. Inca depresat dupa ce nevasta l-a parasit acum multi ani. Medicul rezident tanar care tine tot spitalul si ordinea. Asistentul pe care te poti baza. Seful comisiei de bacalaureat care se lauda ca “tot ce am e din munca cinstita”. Si desigur, pensionarul care a facut si a desfacut de-a lungul vietii itele orasului. Si care are inca putere. Tatucul.

Pentru toti acestia, viata merge inainte. Toti isi joaca rolul firesc, nimic nu este nelalocul lui. Cu toti, doctorul interactioneaza firesc, aparent fara schimbare de stare, cu o resemnare de buldozer. Isi urmeaza scopul principal: bacalaureatul. Toate celelalte, aditionale, trebuie rezolvate.

Acest firesc m-a speriat si m-a nelinistit. Zbaterea si straduinta ca si normalitate. Chiar si ciorba neincalzita a amantei, mancata noaptea la lumina lumanarilor (nu din romantism, ci pentru ca se taiase lumina) a parut normala! Ma doare si acum, cand imi amintesc. 

Da, filmul a fost greu pentru mine. Pentru ca au fost ani cand am trait si eu o astfel de normalitate. Acceptarea ca normalitate. Fara sentimentalism, fara rabufniri, fara putinta de rezolvare usoara. Singura solutie, doar acceptarea “normalitatii” si mersul mai departe. Acceptarea ca supravietuire. Mersul mai departe, pe pilot automat, ca singura varianta posibila. E ca o moarte! Parca societatea si toate intamplarile de pana atunci l-au omorat pe domnul doctor si totusi el continua sa traiasca. Sa faca ceea ce este de facut. Zi dupa zi. Cu aceeasi camasa alba supra-dimensionata.

Sunt trista si acum cand scriu, o tristete nedefinita. Ma sperie! Nu suntem asa! Nu putem ajunge asa! Toate personajele sunt triste, nu cred ca este vreun moment in care cineva rade. Si totusi, toate personajele sunt normale si specifice Romaniei! O normalitate …anormala!

Va invit cu drag sa mergeti sa vizionati “Bacalaureat”-ul. Este un film despre si pentru parinti.

Nota redactiei: Acest material a fost primit la rubrica "Articolul tau".

Scrie-ne si tu pe adresa redactiei smartwoman[at]hotnews[dot]ro. Noi vom trata cu toata atentia articolul tau si, daca il vei trata la fel, ii vom acorda prima pagina. Datele tale raman strict confidentiale, iar identitatea va fi protejata, trebuie doar sa ne specifici cum vrei sa te semnam. Materialele pot fi trimise si prin intermediul formularului de pe site (din colt sus dreapta), alaturi de fotografii.

Materialele de la rubrica "Articolul tau" reflecta opinia autorului, nu neaparat si pe cea a redactiei.



Autor: Iasomia
 


 SHARE :  Trimite pe mail
CITESTE MAI MULTE DESPRE

12071 citiri

23 comentarii

Participa la discutie. Citeste comentariile cititorilor si exprima-ti si tu parerea!
Adauga comentariu
Nume
Email
Website
Subiect
Comentariu
2000 caractere ramase
 
  Trimite

Good to know

Plângi în fața copilului sau te ascunzi în baie? Să ascunzi emoțiile negative de copil sau să le exprimi? Studiile spun că există o cale de mijloc

Plângi în fața copilului sau te ascunzi în baie? Să ascunzi emoțiile negative de copil sau să le exprimi? Studiile spun că există o cale de mijloc

Mulți părinți nu vor să devina emoționali în fața copiilor. Este bine sa procedezi asa sau ar trebui sa ii spui copilului ca ti-e frica de paianjeni sau ca esti furios din cauza jobului? În timp ce tema este complexă, din studii reies câteva răspunsuri clare, conform theconversation .

Good to know

Prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție

Prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție

Căpitanul Andreea Oana Ardeleanu a executat astazi, de la ora 10.00, zborul de evaluare pentru obținerea calificării de instructor de zbor pe aeronava IAR 99 devenind, astfel, prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție.

Familie

„Tatăl meu a avut două familii. M-am născut când tatăl meu era încă în divorț de prima sa soție”

„Tatăl meu a avut două familii. M-am născut când tatăl meu era încă în divorț de prima sa soție”

În curând, se împlinesc 14 ani de când tatăl meu a murit. S-a întâmplat brusc și, oarecum, neașteptat. Nu mai era chiar tânăr și nici cu sănătatea nu stătea prea bine. Era însă, în ciuda problemelor de sănătate, într-o formă foarte bună. S-a dus așa cum și-a dorit: ”mâncat bine, dormit bine, dimineața sculat mort”.

Relatii

 Oamenii au parte de mai puțin sex decat crezi

Oamenii au parte de mai puțin sex decat crezi

Noi considerăm că tinerii au parte de mai mult sex decât au în realitate, iar bărbații au viziune distorsionata asupra vieții sexuale a femeilor tinere, conform unui nou studiu.

Familie

Generația lui ''am fost bătut când eram mic și uite că n-am nimic

Generația lui ''am fost bătut când eram mic și uite că n-am nimic

Au trecut câteva zile de când niște femei au plecat pe lumea cealaltă lăsându-și copiii pe mâna cine știe cui pe lumea asta. Am urmărit cât am putut cazul Nicoletei Botan. Am dat drumul chiar și la televizor, cu ocazia asta. M-am uitat la știri! M-am uitat câteva zile.

Good to know

Există femei care nu-și doresc copii. Și dacă nici nu-i fac, e foarte bine

Există femei care nu-și doresc copii. Și dacă nici nu-i fac, e foarte bine

Există femei care nu-și doresc copii, dar nu au curajul să admită și să spună. Prietena mea o recunoaște: nu-i plac copiii, nu o emoționează obrăjorii bucălați și nici nu simte că viața ei e incompletă fără o pereche de mânuțe încolăcite în jurul gâtului.

Relatii

Poti avea o viata sexuala si daca ai copii

Poti avea o viata sexuala si daca ai copii

Cand sunteti doar voi doi, sexul se poate întâmpla oricând, oriunde, dar pe masura ce familia începe să crească, momentele de intimitate pot deveni o amintire.