Acasa | Carte si Film | Despre filmul “Bacalaureat”

Despre filmul “Bacalaureat”

 SHARE  

Adaugat in 24 iunie 2016

Despre filmul “Bacalaureat”

Bacalaureat. Foto: Facebook

Am lasat cateva zile sa treaca dupa vizionarea “Bacalaureat”-ului pentru a putea scrie. Am dormit cu greu dupa film, am visat urat si am scrasnit din dinti toata noaptea, covrigindu-ma. M-am re-trezit cu sentimente de neputinta si inutilitate, sentimente de care incerc sa scap de cativa ani.

Totul a inceput dupa un Like pe FB. O prietena s-a aratat interesata de proiectia din orasul nostru si am decis rapid sa mergem si noi. Stiam despre film ca este despre un tata si fiica lui ce da Bacalaureatul. Ca parinti de licean, am considerat obligatorie prezenta la film. O experienta de cunoastere si invatare. Sa pre-vizualizam ceea ce ne asteapta.

Luat bilete din timp pentru vineri seara, ajuns cu 45 de minute mai devreme pentru socializare cu ceilalti parinti (inca 2 familii), ocupat locuri mai in fata pentru o buna vizionare si auditie. Organizare excelenta, scaune confortabile, sunet impecabil, imagine impecabila.

Zbatere. Staduinta. Acceptare. Mers mai departe.

Da, filmul este despre un tata. Foarte activ si implicat in viata fiicei sale, liceana. M-a surprins cum poate fi un barbat atat de implicat in viata copilului sau. Si extrem de responsabil fata de acesta. De regula, in Ro tatii sunt delasatori (parerea mea).

Medic cinstit, intr-un oras mic din Ardeal, care “s-a intors in speranta ca lucrurile se vor indrepta”. Si, de 18 ani, se straduie sa nu isi piarda increderea: increderea ca fiicei lui ii va fi mai bine “afara”. Unde deja fusese admisa. Doar media generala de la Bac mai trebuie sa fie minim 9.

Sentimentele de neputinta si acceptare/resemnare te insotesc tot filmul. Geamul apartamentului este spart si … omul ramane calm. De fapt, tot filmul, omul ramane calm. Are un singur tel: Bacalaureatul cu media 9. Si face tot ceea ce este necesar pentru asta. Toate se “scurg” pur si simplu pe langa el. Nu este loc de sentimente, nu este loc de rabufniri. Viata se desfasoara continuu, ca o moara ce se roteste monoton. Un fel de …pilot automat.

De fapt, au fost si cateva “iesiri sentimentale”. Omul are o amanta. Aproape a parut firesc sa aiba o amanta, in amestecul de viata pe care o traieste. Nu, nu e o “vampa blonda”, ci o femeie putin mai tanara, fosta pacienta, singura intr-un apartament ingust, cu un baietel ce are probleme de comunicare. Nefericita si ea. Sotia doctorului stie, este formala in relatia familiala, sta impreuna langa sot “pana ce pleaca fata la facultate”. El mai incearca o comunicare cu sotia, inutila. Isi mai permite un umanism discret, plange intr-o zona izolata, noaptea. Pentru ca da, nu este fricos. E chiar un luptator. Isi urmeaza cu indarjire viata si obiectivele, se adapteaza oricaror situatii, le ia ca atare si merge mai departe.

Sunt atata de multe clisee tipic romanesti in acest film ca ma doare si acum, cand imi amintesc. Ma simt trista numai gandindu-ma. Apreciez extrem de mult abilitatea regizorului de a surprinde perfect povestile nefericite ale tuturor personajelor, in doar 2 ore de film! (Nu, acest articol nu este despre Cristian Mungiu. Nu as avea suficiente cuvinte si nici abilitatea de a-l lauda). Acest articol este despre “starea de dupa”. Despre realitati. Despre rezolvari si acceptari. Pentru ca, lucrurile se rezolva pana la urma. Intr-un fel sau altul.

Toate personajele au povestea lor. “Printesa tatei”, cuminte si perfecta, cu nevoia de independenta. Prietenul rebel, motociclist, care nu are planuri clare de viitor. Mama “middle-age”, fumatoare, nefericita, necomunicativa, pe pilot automat in toate actiunile. Cu copilul ca singura ancora. Amanta-copie mai tanara a sotiei. De care desigur, fiica stie. Bunica bolnava cu tabieturi. Politistul asezat care stie tot ce misca in comunitate. Inca depresat dupa ce nevasta l-a parasit acum multi ani. Medicul rezident tanar care tine tot spitalul si ordinea. Asistentul pe care te poti baza. Seful comisiei de bacalaureat care se lauda ca “tot ce am e din munca cinstita”. Si desigur, pensionarul care a facut si a desfacut de-a lungul vietii itele orasului. Si care are inca putere. Tatucul.

Pentru toti acestia, viata merge inainte. Toti isi joaca rolul firesc, nimic nu este nelalocul lui. Cu toti, doctorul interactioneaza firesc, aparent fara schimbare de stare, cu o resemnare de buldozer. Isi urmeaza scopul principal: bacalaureatul. Toate celelalte, aditionale, trebuie rezolvate.

Acest firesc m-a speriat si m-a nelinistit. Zbaterea si straduinta ca si normalitate. Chiar si ciorba neincalzita a amantei, mancata noaptea la lumina lumanarilor (nu din romantism, ci pentru ca se taiase lumina) a parut normala! Ma doare si acum, cand imi amintesc. 

Da, filmul a fost greu pentru mine. Pentru ca au fost ani cand am trait si eu o astfel de normalitate. Acceptarea ca normalitate. Fara sentimentalism, fara rabufniri, fara putinta de rezolvare usoara. Singura solutie, doar acceptarea “normalitatii” si mersul mai departe. Acceptarea ca supravietuire. Mersul mai departe, pe pilot automat, ca singura varianta posibila. E ca o moarte! Parca societatea si toate intamplarile de pana atunci l-au omorat pe domnul doctor si totusi el continua sa traiasca. Sa faca ceea ce este de facut. Zi dupa zi. Cu aceeasi camasa alba supra-dimensionata.

Sunt trista si acum cand scriu, o tristete nedefinita. Ma sperie! Nu suntem asa! Nu putem ajunge asa! Toate personajele sunt triste, nu cred ca este vreun moment in care cineva rade. Si totusi, toate personajele sunt normale si specifice Romaniei! O normalitate …anormala!

Va invit cu drag sa mergeti sa vizionati “Bacalaureat”-ul. Este un film despre si pentru parinti.

Nota redactiei: Acest material a fost primit la rubrica "Articolul tau".

Scrie-ne si tu pe adresa redactiei smartwoman[at]hotnews[dot]ro. Noi vom trata cu toata atentia articolul tau si, daca il vei trata la fel, ii vom acorda prima pagina. Datele tale raman strict confidentiale, iar identitatea va fi protejata, trebuie doar sa ne specifici cum vrei sa te semnam. Materialele pot fi trimise si prin intermediul formularului de pe site (din colt sus dreapta), alaturi de fotografii.

Materialele de la rubrica "Articolul tau" reflecta opinia autorului, nu neaparat si pe cea a redactiei.



Autor: Iasomia
 


 SHARE :  Trimite pe mail
CITESTE MAI MULTE DESPRE

10045 citiri

23 comentarii

Participa la discutie. Citeste comentariile cititorilor si exprima-ti si tu parerea!
Adauga comentariu
Nume
Email
Website
Subiect
Comentariu
2000 caractere ramase
 
  Trimite

Calatorii

Ce fac bulgarii mai bine decât românii?

Ce fac bulgarii mai bine decât românii?

Turism. Asta fac mai bine decât noi. M-am întors după șase zile de Bulgaria, într-un sătuc de lângă graniță, pe care toată lumea-l știe, dar e mare secret să nu se strice cumva ca Vama Veche și 2 Mai, visele de aur ale vacanțelor românești de litoral.

Articolul tau

Hai Simona!!!

Hai Simona!!!

Da, știu că tocmai a pierdut un meci și înfrângerea a fost rușinoasă. Suntem cu toții dezamăgiți, dezumflați, reveniți cu picioarele pe pământ. Ne reamintim că e mică, n-are forță, nu știe să pună o scurtă sau un lob și mai ales că-i labilă psihic.

Good to know

 Mituri și fapte despre vaccinurile pentru copii

Mituri și fapte despre vaccinurile pentru copii

De-a lungul anilor, vaccinurile care ajută la protejarea copiilor împotriva bolilor infecțioase precum rujeola și oreionul au salvat sute de mii de vieți în S.U.A. și au împiedicat milioane de spitalizări, potrivit Centrului pentru Controlul și Prevenirea Bolilor (CDC), conform consumerreports.org .

Familie

”Ești prost! De ce ești prost?”

”Ești prost! De ce ești prost?”

Vă rog să-mi promiteți doar atât: că dacă vreodată, în orice fel de circumstanță, voi ajunge să-mi jignesc copilul, să mi-l iau în ”caterincă”, să-l ridiculizez, să-l reduc la zero și să-mi bat, efectiv, joc de el și de viața lui, să mă luați și să mă bateți cu pietre în piața publică. la Obor!

Good to know

Există femei care nu-și doresc copii. Și dacă nici nu-i fac, e foarte bine

Există femei care nu-și doresc copii. Și dacă nici nu-i fac, e foarte bine

Există femei care nu-și doresc copii, dar nu au curajul să admită și să spună. Prietena mea o recunoaște: nu-i plac copiii, nu o emoționează obrăjorii bucălați și nici nu simte că viața ei e incompletă fără o pereche de mânuțe încolăcite în jurul gâtului.

Relatii

Părinții fac sex foarte rar? O problemă care trebuie rezolvată

Părinții fac sex foarte rar? O problemă care trebuie rezolvată

„Într-o zi, la postul de radio la care am o emisiune a sunat Jake”, spune pe pshycholytoday.com Laurie J. Watson, specialist în probleme sexuale și lector la Universitatea Duke. „Bărbatul mi-a spus că în ultimul trimestru de sarcină al soției nu au avut relații sexuale. Apoi, după nașterea fetiței lor, s-a întâmplat de doar trei ori – pe fugă și de mântuială”. O altă ascultătoare s-a plâns în cadrul aceleași emisiuni că, după nașterea primului lor copil, soțul ei și-a pierdut interesul pentru sex. „Preferă să muncească peste program și jocul cu copiii a înlocuit joaca în pat. Ce pot face?”.

Familie

De ce creierul copilului tău este dependent de videoclipurile de pe YouTube

De ce creierul copilului tău este dependent de videoclipurile de pe YouTube

Videoclipurile pentru copii sunt printre cele mai vizionate conținuturi din istoria YouTube, astfel ca oamenii de știință, producătorii de filme video și comercianții se străduiesc să descopere ce îi face pe tinerii spectatori atât de obsedați de ele.

Articolul tau

Aventuri cu maşini şi bătăi în SUA

Aventuri cu maşini şi bătăi în SUA

Chiar dacă-mi făcusem ceva filme de groază în minte înainte a veni în Florida (rezultat, desigur, al filmelor şi documentarelor în care cineva te împuşcă în cap când mergi după pâine), am descoperit repede că mă simt mult mai în siguranţă decât mă aşteptam; ba chiar, în mod ciudat, chiar mai în siguranţă decât în Iaşi. Dar asta până nu demult, când cinci indivizi.... Dar mai bine să încep cu începutul.

Relatii

Poti avea o viata sexuala si daca ai copii

Poti avea o viata sexuala si daca ai copii

Cand sunteti doar voi doi, sexul se poate întâmpla oricând, oriunde, dar pe masura ce familia începe să crească, momentele de intimitate pot deveni o amintire.