Acasa | Articolul tau | Suferințele și drepturile femeilor gravide

Suferințele și drepturile femeilor gravide

 SHARE  

Adaugat in 10 aprilie 2017

 Suferințele și drepturile femeilor gravide

Sarcina. Foto: pixabay.com

Da, societatea dorește copiii, statul dorește să-i crească natalitatea, biserica dorește să aibă adepți și contribuabili, familiile bogate vor să aibă moștenitori și tot așa. Dar câți se mai gândesc la femeie, câți mai respectă și protejează gravida care va aduce pe lume pruncii doriți, râvniți din toate statele de pretutindeni.

Nicăieri o femeie nu mai este respectată, protejată și încurajată atunci când ea este în perioada în care, chinuită de sistemul său hormonal, de modificările din organism, chinuită de suferințele sufletești, trebuie să aducă pe lume un copil. Și curios este că acest lucru se întâmplă fie că dorește copilul, fie că nu și-l dorește.

Eram săptămâna trecută la medic și am auzit o asistentă, ea însăși mamă a trei copiii, certând o femeie însărcinată că a întârziat la programare. Aceasta, ca să se scuze, a spus că și-a dus copilul la grădiniță și că abia merge. Era oricum puțin după ora 8 dimineața, nu cred că depășise sfertul academic. Mi-am dat seama că asistenta reprezintă ceva, reprezintă partea aceea a societății care nu are nici un pic de respect pentru femeile însărcinate. Dar cel mai interesant este faptul că tocmai femeile atacă femei, gravidele sunt cel mai adesea atacate, nerespectate de femei. Sau nu știu, poate doare mai mult când se întâmplă asta, căci te aștepți de la susținere din partea unor categorii de oameni care au trecut prin aceleași greutăți prin care treci și tu.

Cum arată pe dinăuntru un astfel de om care nu respectă o ființă umană, ce culoare are el pe dinăuntrul lui, câtă fiere se aducă în venele, în celulele, în neuronii acestui fel de individ?

Ni se cere să facem prunci, să ne sacrificăm, să le dăm dreptul la viață embrionilor care se formează în noi, deși foarte puțini știu sau înțeleg ceea ce se întâmplă cu femeia în perioada în care crește în abdomenul nostru o ființă umană. Știe cineva, măcar rațional dacă nu și emoțional, dintre cei care nu au experimentat, cum este să-ți verși din tine totul, chiar și apa pe care o bei, să te lupți cu dureri de cap, cu scăderea sau creșterea valorilor tiroidei, cu glicemia, cu efectele modificărilor hormonale, cu durerile din toate oasele corpului tău care se înmoaie, cu insomniile, cu imposibilitatea de a te odihni, cu emoțiile care în fiecare zi sunt altele, cu boxul în organele interne timp de aproape patru luni, zi de zi, noapte de noapte, cum e să înfrunți cu constipația, incontinența, cât de umilitor este că pur și simplu nu mai poți să te încalți sau să te îmbraci singur, cu faptul că în fiecare zi când te privești în oglindă devii alta, ba îți apar pete, ba ți se sparg venele și în plus arăți ca o balenă în toate stadiile ei. Este ca și când nu-ți mai aparții, asupra ta pune stăpânire altceva. Și acestea sunt minorități pe lângă suferințele sufletești, pe lângă frica de a naște un copil poate cu probleme, un copil bolnav sau imperfect sau incomplet, cu teama că partenerul tău nu va fi alături, că poate va fi o vreme, dar apoi va pleca și te va lăsa singură să-ți crești pruncul mic, el sărind la alte flori sau florărese, după cum s-a încetățenit moda de câteva decenii pe domeniul familiei.

Pe lângă toate acestea intervine teama pentru viața ta profesională care se pune pe pauză, te gândești că poate angajatorul va eluda într-un fel sau altul prevederile legale și te va lăsa pe drumuri sau te gândești că se vor schimba multe și când te vei întoarce la muncă nu te vei mai putea reintegra și vei rămâne pe drumuri, în nesiguranță. Și toate acestea sunt doar o mică parte dintre gândurile care se învârtesc în materia cenușie a unei viitoare mame, la fel ca și problemele pe care le are ulterior în procesul creșterii și educării copilului.

Cine ne încurajează pe noi? În marea majoritate a timpului încurajarea nu o avem nici de la soț, nici de la familie, nici de la prieteni și cu atât mai puțin de la colegii de muncă care se văd părăsiți, abandonați, cu o mână de lucru în minus, încercând să pună presiune, să descurajeze, să discrediteze viitoarea mamă. Adesea suntem încurajați doar de pruncul care trăiește în noi, cel pe care-l vom naște. El, dincolo de uter, placentă, dincolo de corpul lui și al nostru se face cunoscut sufletului necăjit al mamei și ne dă puterea de a lupta, de a învinge fricile, temerile, visele urâte, durerile, neajunsurile. El devine astfel prietenul nostru cel mai bun, motivul pentru care merită să ducem ”travaliul” până la capăt cu bine. Apoi, când prindem puteri ne amintim și că uneori legile ne mai ajută cu niște drepturi, că statul devine obligat să ne sprijine și ceea ce trebuie să pricepem noi este faptul că statul nu ne ajută pentru că este socialist, generos sau își dorește un electorat viu și credincios. Statul ne ajuta dintr-un motiv foarte simplu: el are nevoie de noi, de copiii pe care-i naștem, are nevoie de oameni vii care să muncească pentru ca el însuși să rămână viu, să-și susțină sistemul social, taxele, impozitele. Deci noi nu primim nimic pe gratis, stați liniștite. De aceea trebuie să luptăm pentru drepturile noastre, să impunem respect față de toți cei care vor să ne intimideze, să ne îngroape în mizerie, în frică, în ignoranță.

Cei care militează ”pentru viață”, trebuie să treacă ei înșiși prin toate acestea sau măcar să și le asume, trebuie să vadă în orice caz cu adevărat ce înseamnă să treci prin durere și frică, prin iadul în care societatea te aruncă doar pentru că ai îndrăznit să vrei să ai un copil. Da, e frumos când privești de la distanță, filosofic, ezoteric, spiritual. Practic însă, viața de zi cu zi ne arată că sunt prea mulți copii bolnavi, săraci, nefericiți și mame disperate. Schimbați întâi societatea nu o porcărie de text de lege, apoi încurajați femeia să aducă pe lume copiii, creați-i condiții, un stat în care să-și crească copilul în demnitate, siguranță și ordine și arătați-i că este sprijinită și ea și copiii ei, că atât ea cât și copilul sunt importanți pentru voi. Eu personal nu sunt deloc o adeptă a feminismului, dimpotriva consider că este un rău al stabilității sociale, dar nu voi accepta niciodată lipsa de respect față de ființele umane, fapt care este un semn grav al involuției umanității.

Nota redactiei: Acest material a fost primit la rubrica "Articolul tau".

Scrie-ne si tu pe adresa redactiei smartwoman[at]hotnews[dot]ro. Noi vom trata cu toata atentia articolul tau si, daca il vei trata la fel, ii vom acorda prima pagina. Datele tale raman strict confidentiale, iar identitatea va fi protejata, trebuie doar sa ne specifici cum vrei sa te semnam. Materialele pot fi trimise si prin intermediul formularului de pe site (din colt sus dreapta), alaturi de fotografii.

Materialele de la rubrica "Articolul tau" reflecta opinia autorului, nu neaparat si pe cea a redactiei.



Autor: Al. D.
 


 SHARE :  Trimite pe mail
CITESTE MAI MULTE DESPRE

5486 citiri

22 comentarii

Participa la discutie. Citeste comentariile cititorilor si exprima-ti si tu parerea!
Adauga comentariu
Nume
Email
Website
Subiect
Comentariu
2000 caractere ramase
 
  Trimite

Good to know

Plângi în fața copilului sau te ascunzi în baie? Să ascunzi emoțiile negative de copil sau să le exprimi? Studiile spun că există o cale de mijloc

Plângi în fața copilului sau te ascunzi în baie? Să ascunzi emoțiile negative de copil sau să le exprimi? Studiile spun că există o cale de mijloc

Mulți părinți nu vor să devina emoționali în fața copiilor. Este bine sa procedezi asa sau ar trebui sa ii spui copilului ca ti-e frica de paianjeni sau ca esti furios din cauza jobului? În timp ce tema este complexă, din studii reies câteva răspunsuri clare, conform theconversation .

Good to know

Prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție

Prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție

Căpitanul Andreea Oana Ardeleanu a executat astazi, de la ora 10.00, zborul de evaluare pentru obținerea calificării de instructor de zbor pe aeronava IAR 99 devenind, astfel, prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție.

Familie

„Tatăl meu a avut două familii. M-am născut când tatăl meu era încă în divorț de prima sa soție”

„Tatăl meu a avut două familii. M-am născut când tatăl meu era încă în divorț de prima sa soție”

În curând, se împlinesc 14 ani de când tatăl meu a murit. S-a întâmplat brusc și, oarecum, neașteptat. Nu mai era chiar tânăr și nici cu sănătatea nu stătea prea bine. Era însă, în ciuda problemelor de sănătate, într-o formă foarte bună. S-a dus așa cum și-a dorit: ”mâncat bine, dormit bine, dimineața sculat mort”.

Relatii

 Oamenii au parte de mai puțin sex decat crezi

Oamenii au parte de mai puțin sex decat crezi

Noi considerăm că tinerii au parte de mai mult sex decât au în realitate, iar bărbații au viziune distorsionata asupra vieții sexuale a femeilor tinere, conform unui nou studiu.

Familie

Generația lui ''am fost bătut când eram mic și uite că n-am nimic

Generația lui ''am fost bătut când eram mic și uite că n-am nimic

Au trecut câteva zile de când niște femei au plecat pe lumea cealaltă lăsându-și copiii pe mâna cine știe cui pe lumea asta. Am urmărit cât am putut cazul Nicoletei Botan. Am dat drumul chiar și la televizor, cu ocazia asta. M-am uitat la știri! M-am uitat câteva zile.

Good to know

Există femei care nu-și doresc copii. Și dacă nici nu-i fac, e foarte bine

Există femei care nu-și doresc copii. Și dacă nici nu-i fac, e foarte bine

Există femei care nu-și doresc copii, dar nu au curajul să admită și să spună. Prietena mea o recunoaște: nu-i plac copiii, nu o emoționează obrăjorii bucălați și nici nu simte că viața ei e incompletă fără o pereche de mânuțe încolăcite în jurul gâtului.

Relatii

Poti avea o viata sexuala si daca ai copii

Poti avea o viata sexuala si daca ai copii

Cand sunteti doar voi doi, sexul se poate întâmpla oricând, oriunde, dar pe masura ce familia începe să crească, momentele de intimitate pot deveni o amintire.