Acasa | Articolul tau | Bolnav intr-un spital din Bucuresti

Bolnav intr-un spital din Bucuresti

 SHARE  

Adaugat in 15 mai 2017

Bolnav intr-un spital din Bucuresti

Sala de operatie. Foto: pixabay.com

Aflu ca am o tumora vezicala. Ma hotarasc sa ma duc la spital. Ma duc fara recomandari la un doctor. Buna ziua, stiti, tomografie, hematurie...

- Da, va internez. Aveam la mine tot ce trebuie: bilet de trimitere, adeverinta de salariat, card.

- Asteptati, vine un rezident si va explica ce sa faceti.

Vine ma duce pe sectie la asistenta.

- Aveti fisa de prezentare?

- Nu am.

- Mergeti la parter si faceti fisa de prezentare.

- Da, bagajul ce fac cu el?

- Nu stiu in ce salon veti sta, o sa vedem.

Iau bagajul si bine am facut. Coada, lume plina de nervi, intru in panica. Stau la rand si intre timp aflu ce imi trebuie... noroc ca am bagajul la mine, timp berechet. Cand ajung si eu, vine o infirmiera cu 4-5 carduri de sanatate si face fise de prezentare. Fiecare cu norocul lui. Fuga sus cu fisa de prezentare. Un lift mic, astept si acolo.

- Doamna asistenta, am facut fisa de prezentare.

- Da lasati-o aici, dar ea era cu spatele la mine. Biroul cu calculatorul e in partea opusa usii, cu fata catre fereastra, deci eu vorbeam cu un spate de femeie.

- Asteptati!

Astept. Holul plin de bolnavi, insotitori, doctori de toate categoriile, infirmiere. Eu ma feream, ei ma evitau, cand ma miscam, ii evitam si eu la randul meu.

Dupa ceva timp, nu prea putin, vine asistenta.

- Trebuie sa va duceti la medicul sef de sectie, sa va aprobe internarea.

- Si unde e?

- Uitati-l in capatul holului.

- Buna ziua, va rog...

- Da, lasati foaia de prezentare si asteptati.

Si astept cam o ora, timp in care omul vine/pleaca/vorbeste amical cu cei pe care ii cunoaste si sictireste pe cei ca mine.

Aproba. O simpla semnatura si o parafa au necesitat o ora. Repede la asistenta, pentru ca intre timp rezidentul imi spune sa ma grabesc ca voi intra in sala de operatie.

- Doamna, uitati, am aprobare.

- Trebuie sa va duceti la camera de garda sa va faca FOCG - fisa medicala pe romaneste.

- Unde doamna?

- La parter.

Alta coada si ce coada! Ma iau transpiratiile.

Dupa 30 minute ajung. Cineva mai in varsta, cu chef de munca asa si asa, cu putin parkinson, incepe sa asambleze FOCG-ul, scrie de 2-3 ori CNP-ul, si-mi inmaneaza foaia. 5 minute. Fuga sus cu ea.

- Doamna, e gata.

- Bine lasati-o aici si asteptati.

Ce noutate, nu am mai asteptat? Uita de mine si dupa un timp ma intreaba.

- Dv. ce asteptati?

- Pai, sa-mi spuneti ce sa fac...

- A, da, va internati.

Se uita pe fisa.

- Repede, ca e tarziu, trebuie sa luati analize.

- Bine si unde?

- Mergeti pe hol si o sa vedeti.

Merg pe hol, vad, nu inteleg si intreb. Ajung.

- A, e tarziu la ora asta... Bine, hai ca va fac.

Si ma face... de bafta, ca nu am vene, ca, daca stia, nu se mai incurca.

Intr-un spital universitar, laboratorul functioneaza non stop, deci pot face biochimie oricand, la orice ora. Doar bacteriologie fac pana la ora 10,30,  pentru ca asa a hotarat medicul de laborator. In acest sens, este scris si lipit pe usa un anunt. Pentru bolnavi toate analizele sunt la fel. Dar asistenta iti arata ora 10,30 si cu asta ti-a inchis gura.

- Nu n-ati terminat, trebuie sa faceti ECG, la parter.

Gasesc un afis ECG, fac coada de rigoare ca sa aflu ca ei deservesc alte sectii, nu Urologia. Iar am zis 'va rog', iar coada si mi-o face. Nu sunt lamai in Romania pentru cata greata avea doamna.

Sus la etajul 4.

- Mergeti la salonul 5 si va schimbati, ca trebuie sa mergeti la sala de operatie.

Ma duc, 6 paturi ingramadite dintre care unul liber, doar cu salteaua fara cerceaf, un dulap mic. Bolnavi operati, insotitori.

Intre timp apare infirmiera.

- V-ati internat?

- Da

- O sa vin sa fac patul.

Si pleaca. Vecinii de salon imi spun ca nu ma “orientez”. Daca m-as fi “orientat”, lenjeria aparea in timp util. Ma asez pe pat, pardon saltea, si astept. Dupa atata chin imi aduc aminte ca s-ar putea sa am cancer. Optimism, gandire pozitiva, hai la WC.

Pe hol in fata WC-ului format din 3 cabine, dintre care doua defecte, este o doamna care urla ca s-a saturat. S-a saturat de munca, vrea sa faca curat o data pe zi si sa primeasca salariul pe 8 ore. Vine unul in viteza si deschide usa celui defect. Isi face treaba, doamna urla, intru si eu in alt defect, care era functional, doamna urla, eu nu aud. Ma duc in salon si astept.

- Ce ai, de ce ai venit?

Dupa ce satisfac curiozitatile devin neimportant si asist la o licitatie. Se licitau spagile la doctor. Fiecare, in functie de puterea economica, avansa niste sume. Imi zic ca e de rau.

Vine infirmiera cea care trebuia sa puna lenjeria si cu o atitudine zambitor zeflemitoare imi spune ca trebuie sa fac clisma.

- Pregatiti hartie igienica, prosop si sapun.

Pregatesc si “orientarea” de data asta. Lenjeria ar fi necesitat o alta orientare.

Pregatesc mai lent pentru ca oricum stiu ca voi astepta. Dupa 2 minute apare, ma duce intr-o camera si imi spune sa ma asez intins pe partea stanga pe un asa zis pat, facut din 3 scaune de inaltimi diferite acoperite cu un cearceaf folosit de cine stie cind. Imi face clisma si apoi dojenitoare imi spune sa ma spal neaparat dupa, trimitandu-ma la unicul WC cel cu doamna urlatoare. Dau sa plec, dar apa din mine explodeaza, vad un alt WC langa mine si ii spun ca vreau sa-l folosesc.

- Nu se poate.

- De ce il folositi dv?

- Nu, dar...

- Va rog sa ma lasati singur!

Va las, dar, sa trageti apa!! Ca asa sunteti voi barbatii... mai rai ca femeile!

Stiu si asta, ma rog in gand sa plece o data ca explodez. Nu pleaca, ma trantesc pe WC si ii dau drumul. Trag apa putina, ca si rezervorul era defect, nu isi face efectul. Vad o galeata o umplu cu apa si asa respect indicatiile. Ma duc sa fac dus la Urlatoare, desi era dus si in acea camera si apoi in salon. Cred ca era singura camera functionala din acea sectie, dar depindea, functionalitatea, de starea psihica a infirmierei, care de altfel era foarte mandra ca in acea sectie s-au operat si straini????!!!! A afirmat ca e cel mai bun spital din Europa. O fi ca si tehnica chirurgicala, dar ca si conditii este execrabil. Dar i-am facut placerea si i-am spus foarte serios ca probabil e cel mai bun spital pe plan mondial. A fost foarte incantata. Deh, mandria lucrului bine facut... la care ea avea un aport semnificativ.

Nu am timp sa mai cuget pentru ca vine asistenta imi pune FOCG-ul in brate si ma trimite la sala de operatii, mai intai la anestezist. Imi explica hol inante, hol dreapta. Urmez instructiunile si ajung in fata unei usi care nu se deschide. Doamna uitase sa-mi spuna ca trebuie sa sun si raspunde cine se nimereste, daca se nimereste. Vine cineva cu o cartela, deschide, intru si eu. Rezidentul ma intreaba de ce am intarziat. Ridic din umeri. Imi arata o usa si imi spune sa astept. Ce noutate?

Ma cheama doamna doctor, amabila, nesperat de amabila, intru in sala, domnul doctor imi face cistoscopie si la salon pe targa. Ajung in salon, o intreaga inginerie din cauza spatiului foarte mic, ca sa ajung in pat, care, bineinteles, era tot la stadiul de saltea fara lenjerie. Apare infirmiera, face patul, alunec de pe targa in pat. Cu rahianestezie aud, vad, misc mainile, dar sub buric toate sunt de lemn. Intre timp, apare asistenta, se uita pe la perfuzii, pleaca, nu spune nimic. Vine si infirmiera, ridica ceaceaful de pe mine, imi priveste organele genitale , afirma ca e bine si pleaca. Aveam sonda uretrala.

Dupa vreo ora, vine infirmiera si-mi spune ca ma muta in alt salon cu trei paturi. Ma parcheaza la 5 cm distanta de patul vecin, ca nu e spatiu. Si cu asta basta. Doamnele pleaca, bagajele mele de sub pat si cele din noptiera raman in celalalt salon. Deschid atat cat pot un sertar de la noua noptiera. Era plin cu lucrurile altuia care era cine stie unde. Trec orele si ma dezmortesc. Cand ma simt cat de cat sigur pe picioare iau doua perfuzii in mana stanga si sonda urinara in cea dreapta. Bolnav recalcitrant, aici recunosc. Ma duc in celalat salon sa-mi aduc bagajele. Ma vede infirmiera, ramane oarecum surprinsa, dar nu prea, vine si asistenta sa ma convinga sa stau in pat. Spun ceva de bagaje, ele se fac ca ploua si pleaca. Plec si eu la parter, era pe seara, liftul mai liber. Un sandwich dupa 20 ore de nemancat, o cafea. Alta viata. Da, viata de aeroport ca preturi voiam sa spun. Intre timp vezica mea refuza sonda si incearca sa o dea afara. Chem asistenta, dar daca nu puteam sa ma misc cum o chemam? Nu exista butoane de panica, e investitie colosala. Din procentul de nu stiu cat de la atatea cafele si alte produse alimentare vindute ar fi fonduri. Imi spune sa-mi cumpar NOSPA. Rog o doamna care pleca sa cumpere ceva sa-mi ia si mie medicamentul. In zadar, nu-si face efectul. Rezist, dar pe la ora 22 ma duc si spun ca nu mai pot. Doare in draci.

- Va rog sa-mi faceti o injectie ceva...

- Da, o sa va fac.

- Va rog, sa puneti si o fiola de Algocalmin.

Mare greseala, cum sa-si permita bolnavul sa indice tratamentul. S-a inegrit efectiv. Daca eram un gandac, ma strivea sub talpa 5 minute.

Vine dupa un sfert de ora si-mi tranteste o injectie. Eu rezist la durere, imi fac injectii singur, dar asta pur si simplu mi-a anesteziat 15 minute piciorul stang. Trece noaptea. De obicei ma trezesc devreme. Dau sa ies dimineata din sectie sa-mi iau o cafea. Usa incuiata. Nici tipenie pe hol. Infirmiera/asistenta? Un incendiu, un cutremur? Asa recomanda pompierii, izolarea focarului, dar cu usi antiincendiu automate. Era ora 5,30. La 6,30 cineva deschide usa. Tura se schimba la 7, trebuie sa apara schimbul. Fericit, cobor sa iau o cafea. Inchis. Iau de la un automat niste chimicale cu gust de cafea. Revin in salon si vreau sa ma duc la WC. Dezastru, sange/ materii fecale/urina pe vasul WC-ului, pe jos. Macar cu Urlatoarea era cat de cat curat. Inchid robinetele si astept externarea. Vine doctorul, imi face externarea la 8,45.

Urmeaza concediul medical de la doamna, nu ma pot abtine, o cheama CLEO.

Toate energiile negative ale bolnavilor s-au adunat in acest personaj. Si le rasfrange asupra noilor bolnavi. Si se autointretine. Transmite si primeste tot ce e mai rau. Boala functionarului public nu numai din spitale. Lipsa acestor energii negative ar trimite-o la pshihiatru. Acum se simte bine, e cineva, lumea are nevoie de toanele ei, ea are nevoie de nemultumirea altora. Nu sunt absurd, nu cer sa mi se faca psihoterapie,cer doar o atitudine neutra si corecta. In Romania nu exista asa ceva, exista ura sau iubire. In fine nu mai are rost sa va povestesc. Doar ca asteptand, patul mi s-a ocupat si am stat pe un hol mare pana la ora 13,45 timp in care cine s-a “orientat” a plecat, nu am dovezi, sunt doar presupuneri, cine s-a rugat sau a urlat, a plecat ultimul. Eu am plecat penultimul, deci a murit capra unui vecin.

Bun, sa nu credeti ca eu sunt rezultatul manipularii ziarelor/ facebooku-ului/TV.

Nu, sunt... dar ce mai conteaza?!

Nota redactiei: Acest material a fost primit la rubrica "Articolul tau".

Scrie-ne si tu pe adresa redactiei smartwoman[at]hotnews[dot]ro. Noi vom trata cu toata atentia articolul tau si, daca il vei trata la fel, ii vom acorda prima pagina. Datele tale raman strict confidentiale, iar identitatea va fi protejata, trebuie doar sa ne specifici cum vrei sa te semnam. Materialele pot fi trimise si prin intermediul formularului de pe site (din colt sus dreapta), alaturi de fotografii.

Materialele de la rubrica "Articolul tau" reflecta opinia autorului, nu neaparat si pe cea a redactiei.



Autor: D.C.
 


 SHARE :  Trimite pe mail
CITESTE MAI MULTE DESPRE

42591 citiri

53 comentarii

Participa la discutie. Citeste comentariile cititorilor si exprima-ti si tu parerea!
Adauga comentariu
Nume
Email
Website
Subiect
Comentariu
2000 caractere ramase
 
  Trimite

Good to know

Plângi în fața copilului sau te ascunzi în baie? Să ascunzi emoțiile negative de copil sau să le exprimi? Studiile spun că există o cale de mijloc

Plângi în fața copilului sau te ascunzi în baie? Să ascunzi emoțiile negative de copil sau să le exprimi? Studiile spun că există o cale de mijloc

Mulți părinți nu vor să devina emoționali în fața copiilor. Este bine sa procedezi asa sau ar trebui sa ii spui copilului ca ti-e frica de paianjeni sau ca esti furios din cauza jobului? În timp ce tema este complexă, din studii reies câteva răspunsuri clare, conform theconversation .

Good to know

Prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție

Prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție

Căpitanul Andreea Oana Ardeleanu a executat astazi, de la ora 10.00, zborul de evaluare pentru obținerea calificării de instructor de zbor pe aeronava IAR 99 devenind, astfel, prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție.

Familie

„Tatăl meu a avut două familii. M-am născut când tatăl meu era încă în divorț de prima sa soție”

„Tatăl meu a avut două familii. M-am născut când tatăl meu era încă în divorț de prima sa soție”

În curând, se împlinesc 14 ani de când tatăl meu a murit. S-a întâmplat brusc și, oarecum, neașteptat. Nu mai era chiar tânăr și nici cu sănătatea nu stătea prea bine. Era însă, în ciuda problemelor de sănătate, într-o formă foarte bună. S-a dus așa cum și-a dorit: ”mâncat bine, dormit bine, dimineața sculat mort”.

Relatii

 Oamenii au parte de mai puțin sex decat crezi

Oamenii au parte de mai puțin sex decat crezi

Noi considerăm că tinerii au parte de mai mult sex decât au în realitate, iar bărbații au viziune distorsionata asupra vieții sexuale a femeilor tinere, conform unui nou studiu.

Familie

Generația lui ''am fost bătut când eram mic și uite că n-am nimic

Generația lui ''am fost bătut când eram mic și uite că n-am nimic

Au trecut câteva zile de când niște femei au plecat pe lumea cealaltă lăsându-și copiii pe mâna cine știe cui pe lumea asta. Am urmărit cât am putut cazul Nicoletei Botan. Am dat drumul chiar și la televizor, cu ocazia asta. M-am uitat la știri! M-am uitat câteva zile.

Good to know

Există femei care nu-și doresc copii. Și dacă nici nu-i fac, e foarte bine

Există femei care nu-și doresc copii. Și dacă nici nu-i fac, e foarte bine

Există femei care nu-și doresc copii, dar nu au curajul să admită și să spună. Prietena mea o recunoaște: nu-i plac copiii, nu o emoționează obrăjorii bucălați și nici nu simte că viața ei e incompletă fără o pereche de mânuțe încolăcite în jurul gâtului.

Relatii

Poti avea o viata sexuala si daca ai copii

Poti avea o viata sexuala si daca ai copii

Cand sunteti doar voi doi, sexul se poate întâmpla oricând, oriunde, dar pe masura ce familia începe să crească, momentele de intimitate pot deveni o amintire.