Acasa | Articolul tau | Inmormantarea la romani. Ce am avut... si am pierdut

Inmormantarea la romani. Ce am avut... si am pierdut

 SHARE  

Adaugat in 19 mai 2017

Inmormantarea la romani. Ce am avut... si am pierdut

Pomenirea, Cimitir in jud, Arad. Foto: Calin Crestin

Am citit zilele trecute un comentariu atasat unui articol publicat pe site: "cred ca ar trebui sa scrie cineva care are talent un articol despre cum sunt inmormantarile traditionale-fanfara, 3/4 popi, bani in prosoape, betivii satului..."

Comentariul asta m-a marcat mai ceva decat articolul in sine. Recunosc ca partea cu "cineva care are talent" m-a pus in incurcatura si primul meu gand a fost sa abandonez subiectul. E asa discutabil! Ceva mai tarziu am realizat insa, ca omul nostru, "comentatorul" avea dreptate, iar lucrurile astea ar trebui spuse, asa ca am pus intre paranteze partea cu talentul.

Bunica mea a murit in "ziua florilor". Nimic nu e intamplator, pentru ca ea vindea flori! De fiecare data cand infloreau in gradina noastra de la tara, se ducea cu rata, in piata, la oras.

Imbracata in costum de stofa, la care asorta dres de culoarea piciorului prins deasupra genunghiului cu jartea, cu pantofi negri de lac, cu parul incaruntit strans intr-un coc ingrijit la spate si acoperit cu batic de matase, cu poseta neagra prafuita printre pliuri si catarame, cobora mandra pe ulita, spre statia din sat, in care oprea rata.

In spate, o urma aplecat de umeri, cu tigarea in gura si cu galeata plina de flori, bunicul meu. Noi, copiii, alergam veseli, desculti, ridicand tarana in spatele lor. Cand ajungea rata, ea urca prima, cumpara bilet de la sofer, apoi ocupa locul cel mai confortabil. Bunicul meu o urma, urca galeata cu flori, se asigura ca nu exista alt loc mai bun decat cel pe care il alesese ea, o saruta pe obraz, apoi cobora si se intorcea spre casa.

Odata ajunsa in piata, afla tot orasul: "a venit mama Ioana". Si imediat devenea cel mai asaltat vanzator. Nu pentru ca avea flori, ci pentru ca oamenii simteau nevoia sa i se destainuie. Era blanda si buna, si-i asculta pe toti, in tacere si cu multa rabdare. Cand se intorcea acasa, purta dupa ea povestile tuturor si cei cativa banuti castigati pe flori. Venea cu sufletul incarcat de bucurie pentru ca oamenii aveau incredere in ea si in sfaturile primite.

Cu imaginea aceasta in cap am ajuns in ziua aceea fatidica acolo unde incepe satul nostru. Am vazut pancarda ruginita, gaurita pe alocuri si indoita de vant, in mijlocul careia statea scris, neclintit, cu litere negre, de tipar, numele comunei. Apoi rotile masinii s-au oprit in dreptul ulitei pe care crescusem. Era plina de oameni, imbracati in culori inchise. Unii barbati aveau prinse cu bolduri pe spate prosoape albe de panza, iar altii le purtau, in forma de banderola, innodate la jumatatea bratului. Femeile aveau pe cap batice negre, sub care se intrezarea parul incaruntit, iesit pe alocuri, neingrijit si sarmos. Toti aveau in maini lumanari galbene, lunguiete si subtiri, lipite intre ele, unele indoite de caldura palmelor.

Am intors masina si am incercat sa ajung pe alta alee. In capatul ei, alti oameni, cu aceeasi privire trista, dar resemnata! Am abandonat masina si mi-am facut loc prin multime, inspre casa.

Curtea noastra de la tara devenise neincapatoare si ticsita de suflete. La fel si ulita de cateva sute de metri! Dincolo de ele nu stiu nici azi daca mai erau oameni, dar cred ca da.

Bunica mea era in casa, in camera de la mijloc - cum spuneam eu - adica acolo unde se derulau evenimentele cele mai importante: mesele de sarbatori, bradul de Craciun, tesutul covoarelor la razboi si impletitul lanii pe timp de iarna, adapostitul puilor de gaina abia iesiti din ou sau al iezilor fragili si bolnavi, pe care-i hraneam cu biberonul meu.

Acolo se petrecuse, in mare parte, viata ei, care se incheiase triumfal in mijlocul camerei.

Am privit cu coada ochiului sicriul impodobit cu covoare de matase multicolore tesute de mainile ei pricepute si harnice din cale-afara. Marginile carpetelor atarnau pe marginea lui, usor incretite si atent aranjate. Peste ele se vedea discret un fel de voal fin, inglabenit de trecerea vremii, pe care am recunoscut imediat modelul florilor brodate de aceleasi maini. Deasupra voalului, o panza alba plina de cruci albastre cusute din loc in loc.

M-am intors. N-am putut sa privesc mai departe si am incercat, din nou, sa-mi fac loc printre oameni. Atunci am inceput sa-i aud. Vorbeau cu bunica mea ca atunci cand era in viata: Leana lu' Manafu o ruga sa-i spuna "lu'Gogu/fecioru'ei/inecat in garla langa padure/tanar si puternic/sa ma ia repede langa el/sa nu ma mai chinui/; Branzoaica plangea si ea...mandra la tinerete/si blestemata la batranete/cu un copil infiat/si barbat mort plecat/fara o mana si-un picior/sa-i spui Ioana/ca nu mai am ce manca/sa-i spui cata amarala; Moasa mea spunea ca i-a murit "vaca buna/cu lapte mult/ca acu' nu mai are din ce trai/ca nu i-a putut baga sula/ca era prea umflata/d'atata iarba/si-a taiat-o repede/si-a dat-o la tigani"; Petre plangea ca alearga intre tronul ei si Lina lui, "ca e-n iorgan/bolnava cu spume la gura/si-i face semne mereu/sa dea la pasari/sa dea la porc/sa-i aduca mancare/cu mana aia care-i tremura/de cand a murit Chivu" (bunicul meu...)

Intre timp ajunsese si preotul care tinea cu o mana de coliva si turna vin rosu peste ea. Canta imperturbabil "vesnica pomenire".

Apoi cei douazeci si ceva de fini pe care-i cununase bunica mea de-a lungul vremii s-au asezat in fata cortegiului si fiecare isi amintea cum i-a nasit cu "foc la spate".

In urma lor era tot satul si fiecare, cunoscut sau nu, voia cate ceva: sa-i pupe mainile, sa-i multumeasca pentru ca i-a gatit la nunta, ca i-a tesut macate, ca i-a dat closca buna de pui, ca i-a facut mancare la nunta pentru trei sute cincizeci de persoane, ca i-a invatat copiii sa citeasca, ca i-a dat jgheabu' de stors struguri.

Altii puneau in liniste si cu grija banii pentru luntras, "ca sa ai Ioana dancolo ca tu ne-ai da' la toti". Fina Maria a lu' Taru i-a dezlegat picioarele, i-a luat ata, a venit la mine si mi-a spus ca o ascunde bine pentru ca "babele astea vrea sa puie mana pa ea ca sa faca farmece"...

Ea, bunica mea, dormea deasupra tuturor ca o frumoasa imparateasa. Apropiindu-ma, am simtit cum se duce impacata, acolo, langa omul ei, pe care l-am vazut in zare, printre nori, asteptand-o "cu atat de frumoasa nerabdare".

Nota redactiei: Acest material a fost primit la rubrica "Articolul tau".

Scrie-ne si tu pe adresa redactiei smartwoman[at]hotnews[dot]ro. Noi vom trata cu toata atentia articolul tau si, daca il vei trata la fel, ii vom acorda prima pagina. Datele tale raman strict confidentiale, iar identitatea va fi protejata, trebuie doar sa ne specifici cum vrei sa te semnam. Materialele pot fi trimise si prin intermediul formularului de pe site (din colt sus dreapta), alaturi de fotografii.

Materialele de la rubrica "Articolul tau" reflecta opinia autorului, nu neaparat si pe cea a redactiei.



Autor: D.Z.
 


 SHARE :  Trimite pe mail
CITESTE MAI MULTE DESPRE

12092 citiri

15 comentarii

Participa la discutie. Citeste comentariile cititorilor si exprima-ti si tu parerea!
Adauga comentariu
Nume
Email
Website
Subiect
Comentariu
2000 caractere ramase
 
  Trimite

Articolul tau

Ou sont les neiges d'antan?

Ou sont les neiges d'antan?

A nins mult in cartier, am stat mult in casa si am ascultat radioul. Cu ochii pe geam, mi-am adus aminte de niste dupa-amiezi de iarna din copilaria mea mica la Magura, cand stateam in bluza si strampi si sosete de lana in pat la bunica in camera.

Carte si Film

7 filme de animatie asteptate in 2017

7 filme de animatie asteptate in 2017

Despicable me 3 - Steve Carell si Kristen Wiig isi reiau rolurile in cea de-a treia parte a filmului, în regia lui Pierre Coffin și Kyle Balda și co-regizat de Eric Guillon, in care Balthazar Bratt, un copil celebru din 1980, nascoceste un sistem de dominație mondială.

Articolul tau

Aventuri cu maşini şi bătăi în SUA

Aventuri cu maşini şi bătăi în SUA

Chiar dacă-mi făcusem ceva filme de groază în minte înainte a veni în Florida (rezultat, desigur, al filmelor şi documentarelor în care cineva te împuşcă în cap când mergi după pâine), am descoperit repede că mă simt mult mai în siguranţă decât mă aşteptam; ba chiar, în mod ciudat, chiar mai în siguranţă decât în Iaşi. Dar asta până nu demult, când cinci indivizi.... Dar mai bine să încep cu începutul.

Relatii

Poti avea o viata sexuala si daca ai copii

Poti avea o viata sexuala si daca ai copii

Cand sunteti doar voi doi, sexul se poate întâmpla oricând, oriunde, dar pe masura ce familia începe să crească, momentele de intimitate pot deveni o amintire.

Familie

Fii un tată, nu un portofel!

Fii un tată, nu un portofel!

Ce copil nu se bucură atunci când tata cheltuie bani în neștire pentru dorințele lui? Dar oare are nevoie copilul de toate acele daruri? Psihologii spun: fii un părinte, nu un portofel.

Calatorii

Călătorește mai mult în 2017. Cum să-ți planifici vacanța la care visezi

Călătorește mai mult în 2017. Cum să-ți planifici vacanța la care visezi

Pe lista ta de New Years Resolutions sigur se află sa călătorești mai mult. Gândul la destinații exotive ți-a rămas întipărit în minte încă de vara aceasta, când nu ai putut să rămâi rece la avalanșa de poze din destinații exotice de pe Facebook și Instagram.

Articolul tau

Zece minciuni despre sex din filme (sau nouă minciuni și un mare adevăr)

Zece minciuni despre sex din filme (sau nouă minciuni și un mare adevăr)

Filmele, minunatele filme, fără de care n-am putea trăi, ne plac cu atât mai mult cu cât sunt mai apropiate de realitate, dar și cu cât mai mult se îndepărtează de ea.

Articolul tau

O altfel de despărțire

O altfel de despărțire

Gata, a venit momentul. Casa e goală, hainele și cărțile ei nu mai sunt la locul lor. Dezordinea, cândva exasperantă, a lucrurilor acum este înlocuită cu rafturi goale.

Articolul tau

Ma intorc acasa

Ma intorc acasa

Au trecut anii, multi petrecuti in multe tari, care mai de care mai dezvoltate si mai mandre. Intr-o zi insa am simtit ca s-a facut vremea sa ma intorc acasa.

Opinii

Of, Parentingul

Of, Parentingul

Tot aud de câteva primăveri despre modern parenting . Adică cum vine asta? E vorba de părinții moderni?

Articolul tau

Mi-am pierdut încrederea în superba mea soție

Mi-am pierdut încrederea în superba mea soție

M-am trezit devreme în acea dimineață rece de ianuarie. Trebuia să ajung la înmormântarea mătușii mele.