Acasa | Familie | Copiii se cresc, nu se ”otrăvesc”!

Copiii se cresc, nu se ”otrăvesc”!

 SHARE  

Adaugat in 6 iunie 2017

Copiii se cresc, nu se ”otrăvesc”!

Familie. pixabay

Părinții toxici dăunează grav sănătății copiilor lor. Am o vârstă la care, ai putea zice, nimic nu mă mai poate atinge venind dinspre părinții mei pentru că sunt adult. Sunt eu însămi părinte.

Dar mă ghemuiesc în sinea mea și rămân fără aer chiar și acum, când se revarsă peste mine ceea ce credeam că pot contracara. Pot pe naiba!

Părinții otrăvitori

Câteva cuvinte și tonul, expresia feței. Dezamăgirea, reproșul. Critica. Vis-a-vis de lucruri banale sau esențiale. Discursul părintesc vine spre mine și mă trezesc iar și iar la mintea de copil, la senzația de vulnerabilitate cumplită. Nu mă pot apăra. Îngaim scuze, mă justific, mi-e frică. Sunt destule câteva cuvinte ca să pun la îndoială tot ce sunt, tot ce am construit, tot ce respect și îmi place la mine.

Am doi copii, unul e cât mine de înalt, și totuși, în aceste clipe, sunt mai mică decât ei, sunt ghemuită în mine și simt cum mă ustură ochii. N-am să plâng, n-am să plâng. Am să le țin piept celor care mi-au dat viață și apoi au decis cum trebuie să mă încadrez în ea. O formă de plastic dur, iar eu o bucată de plastilină insuficient de maleabilă ca să capete conturul dorit. Dorit de ei. Pretins, așteptat, cerut. ”Sunteți otrăvitori. Iar eu, totuși, vă iubesc. Vă și urăsc. Vă vreau departe, apoi vă vreau aproape. Mă gândesc cu groază că într-o zi n-o să mai fiți iar eu vă voi mângâia chipul ca de ceară. Conștientă că nu m-am ridicat la standarde. Sunt mare, dar mă faceți voi mică. Sunt puternică. Dar voi mă faceți slabă”.

Ce n-am făcut bine

N-am casa mea. N-am meseria aceea pe care să o vânturați cu mândrie în fața vecinilor, am trecut printr-un divorț. Apoi am îndrăznit să mă mărit iar. Nici al doilea ales n-a fost la înălțimea așteapărilor voastre. Îmi cresc copiii cum știu eu, nu-i bat, nu-i ”pun la respect”, au voie să gândească cu capul lor și când o dau în bară, îi ridic și îi pun la loc în picioare. De cele mai multe ori, se ridică singuri. Fiindcă i-am învățat să se ridice. Voi m-ați înghenunchiat ori de câte ori am fost nesigură pe picioarele mele. Ca și cum i-ar fi cuiva de folos, când își pierde echilibru, să-i mai dai un picior în fund. Așa, de încurajare. Un șut. Un pas înainte. Oare?!

Pentru mine, dragi părinți care ați ținut morțiș să mă căliți, a fost mai mereu un pas înapoi. Încă o retragere în cochilia în care m-am ascuns ca să nu vă puteți atinge de mine. Mă păcălesc că m-am eliberat. Dar nu e chiar așa. Ca să mă eliberez, ar trebui să vă decad din drepturile voastre de părinți. Să nu mai caut validarea în voi, în van. Sunt tristă și aș vrea să vă dați seama cât e de inutilă cruzimea voastră. Criticile, sprâncenele ridicate, pufnitul disprețuitor în fața eforturilor mele. Vi le întorc, nu le mai primesc. Aș vrea să fie așa. Ca la un serviciu de curierat prost. Destinatarul nu e acasă, coletul dispare pentru totdeauna. Vă fac retur și vă rog să primiți voi otrava adresată mie. Eu nu mai pun gura pe ea. N-o mai cred.

Mă vindec pentru mine și pentru copiii mei

N-am știut cât rău mi-ați făcut până-n ziua în care m-am trezit privind speriată spre copiii mei și gândindu-mă ce se va alege de capul lor. De unde a venit teama asta, când știu și văd cu ochii mei că răzbat cu bine prin viață? La grădiniță, la școală. Se mai poticnesc, mai strălucesc. Ca tot omul, nu-i așa?! Doar că eu n-am avut dreptul să mă poticnesc. Eu a trebuit să umblu cu spatele drept, să mă port frumos. Să duc povara pe care mi-ați trântit-o în spate căci altfel v-aș fi făcut de râsul lumii. Care lume?!

Copiii mei SUNT lumea, sunt parte din lume și îmi doresc să-i văd trecând prin viață cu veselie și curiozitate. Animați de ceea ce le dictează lor sufletul, nu speriați de ce-or zice vecinii sau rudele sau mai știu eu ce onorat prezidiu. V-a speriat posibilitatea ca eu să-mi ratez viața și atunci ați considerat că e nevoie să-mi amintiți la fiecare pas că ratarea e o variantă? Mi-ați întipărit în minte credința că anii mei pe pământ sunt o cursă contra cronometru cu eșecul. Așa ați trăit și voi? Iar acum care e miza? Am ajuns bine, sunt bine. Când nu-mi plantați în suflet sămânța îndoielii, sunt de-a dreptul împăcată cu ce am reușit să fac.

Nu vă veți atinge de copiii mei pentru că ați avut șansa voastră să fiți părinți și ați făcut cum ați crezut de cuviință. Încă mai faceți. N-aveți decât, mă ascund în cochilie și aici cuvintele voastre, strâmbăturile din nas ajung ca niște vagi ecouri ce mă ating tot mai greu. Copiii mei n-au cochilie. Au sufletul la purtător, iar vânătăile pe care le încasează vin ca parte din viață. Nu stăm la pândă să le mai aplicăm o lovitură părintească peste juliturile inimii. Stăm să-i oblojim, să-i pupăm și să le spunem că trece. Asta fac părinții când nu-și otrăvesc copiii, ci îi cresc.

-----------

Citeste Totuldespremame.ro - Vei vedea că nu doar puștii tăi îți întind nervii la maximum, că nu doar pe tine te ceartă lumea pe stradă când nu-i pui bebelușului fular pe gură și că nu doar copiii tăi fac varicelă cu o seară înainte de a pleca în concediu într-o țară exotică.



Autor: Totul despre mame
 


 SHARE :  Trimite pe mail
CITESTE MAI MULTE DESPRE

6287 citiri

2 comentarii

Participa la discutie. Citeste comentariile cititorilor si exprima-ti si tu parerea!
Adauga comentariu
Nume
Email
Website
Subiect
Comentariu
2000 caractere ramase
 
  Trimite

Familie

Generația lui ''am fost bătut când eram mic și uite că n-am nimic

Generația lui ''am fost bătut când eram mic și uite că n-am nimic

Au trecut câteva zile de când niște femei au plecat pe lumea cealaltă lăsându-și copiii pe mâna cine știe cui pe lumea asta. Am urmărit cât am putut cazul Nicoletei Botan. Am dat drumul chiar și la televizor, cu ocazia asta. M-am uitat la știri! M-am uitat câteva zile.

Smart Story

Iarina Taban: Copiii din centrele de plasament sunt ai nostri, ai tuturor, sunt minunati si merita sansa de a creste frumos

Iarina Taban: Copiii din centrele de plasament sunt ai nostri, ai tuturor, sunt minunati si merita sansa de a creste frumos

Copiii din centrele de plasament, care au trecut de cele mai multe ori prin traume multiple, au nevoie in primul rand de atentie, intelegere si afectiune. Cadourile duse de Craciun sau de Paste ajuta, dar nu sunt nici pe departe suficiente. Iarina Taban, fondator si Director Executiv Ajungem Mari , ne-a povestit ce putem face pentru a-i ajuta pe acesti copii pe termen mai lung si ce satisfactii au voluntarii implicati in proiect.

Articolul tau

Atingătorii

Atingătorii

Nu mai ştiu câţi ani aveam, probabil până-n zece, când m-am dus pentru prima oară cu mama la ştrandul oraşului. Am foarte, foarte puţine amintiri din copilărie, dar din acea zi îmi amintesc cu mare claritate cum bătea soarele peste acea curte nu foarte mare de pe malul Dunării, cât de aglomerat era bazinul în care am intrat, puţin timidă, pentru că nu ştiam să înot, şi cum mi-a băgat mâna în slip acel bărbat în toată firea care s-a oferit să mă înveţe, deşi nimeni nu i-o ceruse.

Articolul tau

O experienta de viata

O experienta de viata

M-am nascut in comunism. Acum mai bine de 45 de ani, intr-o familie perfect adaptata la „double thinking“.

Relatii

De ce sunt infidele femeile?

De ce sunt infidele femeile?

Din 1990 rata femeilor căsătorite care au raportat că au fost infidele a crescut cu 40%, în timp ce rata bărbaților a rămas aceeași, notează psihanalista Esther Perel, autoarea cartii State of Affairs: Rethinking Infidelity, scrie cnn.com .

Good to know

Există femei care nu-și doresc copii. Și dacă nici nu-i fac, e foarte bine

Există femei care nu-și doresc copii. Și dacă nici nu-i fac, e foarte bine

Există femei care nu-și doresc copii, dar nu au curajul să admită și să spună. Prietena mea o recunoaște: nu-i plac copiii, nu o emoționează obrăjorii bucălați și nici nu simte că viața ei e incompletă fără o pereche de mânuțe încolăcite în jurul gâtului.

Relatii

Părinții fac sex foarte rar? O problemă care trebuie rezolvată

Părinții fac sex foarte rar? O problemă care trebuie rezolvată

„Într-o zi, la postul de radio la care am o emisiune a sunat Jake”, spune pe pshycholytoday.com Laurie J. Watson, specialist în probleme sexuale și lector la Universitatea Duke. „Bărbatul mi-a spus că în ultimul trimestru de sarcină al soției nu au avut relații sexuale. Apoi, după nașterea fetiței lor, s-a întâmplat de doar trei ori – pe fugă și de mântuială”. O altă ascultătoare s-a plâns în cadrul aceleași emisiuni că, după nașterea primului lor copil, soțul ei și-a pierdut interesul pentru sex. „Preferă să muncească peste program și jocul cu copiii a înlocuit joaca în pat. Ce pot face?”.

Articolul tau

Aventuri cu maşini şi bătăi în SUA

Aventuri cu maşini şi bătăi în SUA

Chiar dacă-mi făcusem ceva filme de groază în minte înainte a veni în Florida (rezultat, desigur, al filmelor şi documentarelor în care cineva te împuşcă în cap când mergi după pâine), am descoperit repede că mă simt mult mai în siguranţă decât mă aşteptam; ba chiar, în mod ciudat, chiar mai în siguranţă decât în Iaşi. Dar asta până nu demult, când cinci indivizi.... Dar mai bine să încep cu începutul.

Relatii

Poti avea o viata sexuala si daca ai copii

Poti avea o viata sexuala si daca ai copii

Cand sunteti doar voi doi, sexul se poate întâmpla oricând, oriunde, dar pe masura ce familia începe să crească, momentele de intimitate pot deveni o amintire.