Acasa | Familie | Copilul-dezamăgire și Parisul care nu ne trebuie

Copilul-dezamăgire și Parisul care nu ne trebuie

 SHARE  

Adaugat in 31 august 2017

Copilul-dezamăgire și Parisul care nu ne trebuie

Tristete. Foto: pixabay.com

Mi-am nemulțumit părinții de când mă știu. Așa m-am născut eu, cu scopul de le aduce o constantă și profundă nemulțumire.

Ba nu eram cuminte, ba nu vorbeam frumos, ba nu ascultam, ba nu făceam ce mi se cerea, ba nu eram mai grasă, ba nu mâncam ciorba, ba nu-mi plăceau chiftelele, ba râdeam prea mult, ba vorbeam neîntrebată, ba eram prea bolnăvicioasă, ba nu știam suficiente poezii. Motive, vă zic, se găseau!

”Credeam că luăm Parisul cu tine!”

Asta urma să aud de fiecare dată când o dădeam de gard. Lucrurile s-au acutizat în momentul în care am început școala și fiecare notă mai mică de 10 avea să-mi aducă reproșul suprem: ”Credeam că luăm Parisul cu tine, dar nu ești în stare de nimic!”. De un capăt la altul, toată familia mea, formată din oameni simpli, de la sat, își dorea ”să ia Parisul cu mine”.

Nici nu știam ce e acela un ”Paris” atunci când mi s-a reproșat prima dată că nu-l vor lua cu mine, dar am suportat cu stoicism toate vorbele grele. Eram o  mare dezamăgire pentru toți, un obiect al rușinii care-i făcea celebri în sat, dar nu așa cum și-ar fi dorit ei.

”O să ne știe lumea cu tine! O să ne faci de râs!”

Asta ziceau ei, că în realitate lumea n-avea nicio treabă cu notele mele de școală, cu faptul că nu mâncam nimic ce conținea carne tocată, eram slabă sau că nu știam tot Luceafărul pe de rost.

Am aflat și ce era Parisul și nu înțelegeam ce treabă avem noi, din satul nostru de olteni, cu capitala Franței și, mai ales, de ce eu eram cea care ar fi trebuit s-o ia. De fiecare dată când greșeam, știam ce urmează – iar certuri, iar Parisul, iar să aflu că nu sunt bună de nimic.

Au trecut ani și… Parisul e la locul lui (nici nu l-am luat, nici nu l-am depășit), tata a luat Împărăția Cerurilor în primire, iar mama abia mai pomenește de Orașul Îndrăgostiților. I-am amintit la un moment dat despre asta, mai în glumă, mai în serios… ”Păi dacă nu l-ai luat când era de luat!”, mi-a răspuns ea, la fel, tot mai în glumă, mai în serios.

Același copil-dezamăgire

Da, sunt la fel ca pe vremuri, dar așteptările au mai scăzut. Parisul a avut și el vremea lui, dar eu am ratat-o. Eu am pierdut trenul spre Orașul Luminilor, dar știu foarte bine cum e să alergi mereu în urma lui.

Știu foarte bine cum e fii crescut și format de oameni care cred că te motivează criticându-te aspru și spunându-ți de fiecare dată că nu ești bun, cu diversele lui grade de comparație. Câteodată, ”nu ești bun de nimic, iar altă dată ”puteai să fii mai bun”. Știu foarte bine cum e asta!

Știu foarte bine cum e să fii crescut pentru fala familiei în comunitate, să vadă lumea că și ei au copil deștept, frumos, talentat. Știu foarte bine cum e să trăiești cu sabia perfecțiunii deasupra capului. Știu foarte bine cum e să fii iubit, acceptat și respectat numai cu anumite condiții.

Fiți blânzi și înțelegători cu copiii voștri!

Nu căutați să vă realizați prin ei, nu puneți presiune inutilă pe ei, nu îi criticați și nu îi certați pentru eșecuri în ideea că îi veți motiva să fie mai buni și mai buni, din ce în ce mai buni.

Susțineți-i în ceea ce le place lor, ajutați-i acolo unde au nevoie, fiți înțelegători atunci când greșesc și nu le cereți Soarele și Luna de pe cer, că nu aveți ce să faceți cu ele! Ca și cu Parisul din copilăria mea… la ce i-o fi trebuind maică-mii Parisul nici acum n-am înțeles…



Autor: Totul despre mame
 


 SHARE :  Trimite pe mail
CITESTE MAI MULTE DESPRE

9743 citiri

7 comentarii

Participa la discutie. Citeste comentariile cititorilor si exprima-ti si tu parerea!
Adauga comentariu
Nume
Email
Website
Subiect
Comentariu
2000 caractere ramase
 
  Trimite

Familie

Generația lui ''am fost bătut când eram mic și uite că n-am nimic

Generația lui ''am fost bătut când eram mic și uite că n-am nimic

Au trecut câteva zile de când niște femei au plecat pe lumea cealaltă lăsându-și copiii pe mâna cine știe cui pe lumea asta. Am urmărit cât am putut cazul Nicoletei Botan. Am dat drumul chiar și la televizor, cu ocazia asta. M-am uitat la știri! M-am uitat câteva zile.

Smart Story

Iarina Taban: Copiii din centrele de plasament sunt ai nostri, ai tuturor, sunt minunati si merita sansa de a creste frumos

Iarina Taban: Copiii din centrele de plasament sunt ai nostri, ai tuturor, sunt minunati si merita sansa de a creste frumos

Copiii din centrele de plasament, care au trecut de cele mai multe ori prin traume multiple, au nevoie in primul rand de atentie, intelegere si afectiune. Cadourile duse de Craciun sau de Paste ajuta, dar nu sunt nici pe departe suficiente. Iarina Taban, fondator si Director Executiv Ajungem Mari , ne-a povestit ce putem face pentru a-i ajuta pe acesti copii pe termen mai lung si ce satisfactii au voluntarii implicati in proiect.

Articolul tau

Atingătorii

Atingătorii

Nu mai ştiu câţi ani aveam, probabil până-n zece, când m-am dus pentru prima oară cu mama la ştrandul oraşului. Am foarte, foarte puţine amintiri din copilărie, dar din acea zi îmi amintesc cu mare claritate cum bătea soarele peste acea curte nu foarte mare de pe malul Dunării, cât de aglomerat era bazinul în care am intrat, puţin timidă, pentru că nu ştiam să înot, şi cum mi-a băgat mâna în slip acel bărbat în toată firea care s-a oferit să mă înveţe, deşi nimeni nu i-o ceruse.

Articolul tau

O experienta de viata

O experienta de viata

M-am nascut in comunism. Acum mai bine de 45 de ani, intr-o familie perfect adaptata la „double thinking“.

Relatii

De ce sunt infidele femeile?

De ce sunt infidele femeile?

Din 1990 rata femeilor căsătorite care au raportat că au fost infidele a crescut cu 40%, în timp ce rata bărbaților a rămas aceeași, notează psihanalista Esther Perel, autoarea cartii State of Affairs: Rethinking Infidelity, scrie cnn.com .

Good to know

Există femei care nu-și doresc copii. Și dacă nici nu-i fac, e foarte bine

Există femei care nu-și doresc copii. Și dacă nici nu-i fac, e foarte bine

Există femei care nu-și doresc copii, dar nu au curajul să admită și să spună. Prietena mea o recunoaște: nu-i plac copiii, nu o emoționează obrăjorii bucălați și nici nu simte că viața ei e incompletă fără o pereche de mânuțe încolăcite în jurul gâtului.

Relatii

Părinții fac sex foarte rar? O problemă care trebuie rezolvată

Părinții fac sex foarte rar? O problemă care trebuie rezolvată

„Într-o zi, la postul de radio la care am o emisiune a sunat Jake”, spune pe pshycholytoday.com Laurie J. Watson, specialist în probleme sexuale și lector la Universitatea Duke. „Bărbatul mi-a spus că în ultimul trimestru de sarcină al soției nu au avut relații sexuale. Apoi, după nașterea fetiței lor, s-a întâmplat de doar trei ori – pe fugă și de mântuială”. O altă ascultătoare s-a plâns în cadrul aceleași emisiuni că, după nașterea primului lor copil, soțul ei și-a pierdut interesul pentru sex. „Preferă să muncească peste program și jocul cu copiii a înlocuit joaca în pat. Ce pot face?”.

Articolul tau

Aventuri cu maşini şi bătăi în SUA

Aventuri cu maşini şi bătăi în SUA

Chiar dacă-mi făcusem ceva filme de groază în minte înainte a veni în Florida (rezultat, desigur, al filmelor şi documentarelor în care cineva te împuşcă în cap când mergi după pâine), am descoperit repede că mă simt mult mai în siguranţă decât mă aşteptam; ba chiar, în mod ciudat, chiar mai în siguranţă decât în Iaşi. Dar asta până nu demult, când cinci indivizi.... Dar mai bine să încep cu începutul.

Relatii

Poti avea o viata sexuala si daca ai copii

Poti avea o viata sexuala si daca ai copii

Cand sunteti doar voi doi, sexul se poate întâmpla oricând, oriunde, dar pe masura ce familia începe să crească, momentele de intimitate pot deveni o amintire.