Acasa | Familie | Prima zi de dor de copii

Prima zi de dor de copii

 SHARE  

Adaugat in 21 septembrie 2018

Prima zi de dor de copii

Timp in familie. Foto: pixabay.com

M-am temut de acea zi. Mi-am spus în minte, zile întregi, că nimic nu poate fi mai rău decât nopțile petrecute în genunchi, lângă pătuțul copilului, când febra exploda ca o nebună sau când pentru a o alăpta, trebuia să o adorm. Ori când încăierările dintre cei doi frați ajungeau să-mi sfredelească creierul asemenea unui picamer.

Tânjeam câteodată după rochiile de vară pe care nu le mai purtasem de atâta timp, adulmecam cu râvnă parfumul doamnelor cochete care treceau pe lângă mine, în timp ce eu împingeam căruciorul cu repeziciune, transpirată și transfigurată ca nu cumva să întârzii la întâlnirea cu cel de-al doilea copil care mă aștepta să-l iau de la grădiniță, de parcă timpul ar fi fost înghițit irecuperabil cu fiecare pas pe care-l făceam și m-ar fi transformat în fire de nisip.

Spălatul pe cap sau un film deveniseră o raritate

Îmi priveam frustrările ca-ntr-o oglindă răutăcioasă care scotea în evidență tot ceea ce eu încercam să ascund, mai ales atunci când copiii mă îmbrățișau și-mi arătau câtă nevoie au de mine. Mi se părea că universul meu a fost un pic zdruncinat, că eu m-am spart în multe bucățele și că parcă nu mă mai pot aduna nicicând, de când copiii veniseră pe lume. Că până și spălatul pe cap sau vizionarea unui film deveniseră o raritate, o izbânda în hățișul și iureșul unei zile. Plânsetele copiilor, încăpățânarea lor, jucăriile dezmembrate de care mi se lipeau tălpile, mormanul de rufe de călcat ce se înmulțea parcă, la un semn magic. De toate mă văitam. În mintea mea, toate deveniseră niște monștri, care îmi devorau răbdarea, îmi închideau perspectivele, îmi albeau părul.

Ziua în care am început serviciul a fost prima zi de dor

Până într-o zi. Acea zi în care am plâns după plânsetul lor. După mucii care nu se mai terminau. După pantalonii de trening din care nu mai apucam să ies, fie că mă duceam în parc, fie la cumpărături sau mai știu eu pe unde. În ziua în care am început serviciul. După 4 ani de stat acasă cu 2 copii. Atunci am simțit cât de mult îmi lipseau gesturile lor, privirile, nebuniile, râsetele, tot acel greu pe care credeam că ajunsesem să nu-l mai suport.
Nu m-am bucurat de acea perioadă. N-am știut să sporesc cu mintea, cu sufletul frumusețea fiecărei clipe. Acum, imaginea copiilor mei îmi este creionată de alții. În fiecare zi, aceleași întrebări, de al căror răspuns, în trecut, eram eu responsabilă: “Au mâncat?”, “Au plâns?”, “Au participat la activități?”. Alte voci care-mi răspund, neștiind ce să-mi spună ca să mă liniștească. Să mă facă să mă simt din nou ca înainte. Mi-e dor de lingurile cu mâncare care rămâneau suspendate minute întregi până o convingeam pe fetița mea să deschidă gura, de cântecele inventate de băiețel, pentru a-și face sora să râdă, de căldura pe care o simțeam în tot corpul când, după zeci de minute de legănat în brațe, ea în sfârșit adormea, iar eu rămâneam în picioare, cu mâinile încleștate, de teamă să nu o trezesc și să o iau de la capăt.

Mi-e dor de ei. Și de noi. Așa cum eram înainte

Mi-e dor de strigătele lor prin casă, de chinul pe care-l luam până ce-i îmbrăcam pentru a ieși afară, de mofturile pe care le făceau la orice îi rugam să facă. Mi-e dor de ei. Și de noi. Așa cum eram înainte. Înainte de a mă confrunta cu prima zi de lucru. Știu că o să treacă. Cum trec toate. Dar mai știu că nimic, niciodată, nu va mai putea înlocui momentele astea pe care abia acum, simt, adânc în sufletul meu, cât de mult le-am iubit.



Autor: Totul despre mame
 


 SHARE :  Trimite pe mail
CITESTE MAI MULTE DESPRE

1700 citiri

1 comentarii

Participa la discutie. Citeste comentariile cititorilor si exprima-ti si tu parerea!
Adauga comentariu
Nume
Email
Website
Subiect
Comentariu
2000 caractere ramase
 
  Trimite

Familie

Generația lui ''am fost bătut când eram mic și uite că n-am nimic

Generația lui ''am fost bătut când eram mic și uite că n-am nimic

Au trecut câteva zile de când niște femei au plecat pe lumea cealaltă lăsându-și copiii pe mâna cine știe cui pe lumea asta. Am urmărit cât am putut cazul Nicoletei Botan. Am dat drumul chiar și la televizor, cu ocazia asta. M-am uitat la știri! M-am uitat câteva zile.

Smart Story

Iarina Taban: Copiii din centrele de plasament sunt ai nostri, ai tuturor, sunt minunati si merita sansa de a creste frumos

Iarina Taban: Copiii din centrele de plasament sunt ai nostri, ai tuturor, sunt minunati si merita sansa de a creste frumos

Copiii din centrele de plasament, care au trecut de cele mai multe ori prin traume multiple, au nevoie in primul rand de atentie, intelegere si afectiune. Cadourile duse de Craciun sau de Paste ajuta, dar nu sunt nici pe departe suficiente. Iarina Taban, fondator si Director Executiv Ajungem Mari , ne-a povestit ce putem face pentru a-i ajuta pe acesti copii pe termen mai lung si ce satisfactii au voluntarii implicati in proiect.

Articolul tau

Atingătorii

Atingătorii

Nu mai ştiu câţi ani aveam, probabil până-n zece, când m-am dus pentru prima oară cu mama la ştrandul oraşului. Am foarte, foarte puţine amintiri din copilărie, dar din acea zi îmi amintesc cu mare claritate cum bătea soarele peste acea curte nu foarte mare de pe malul Dunării, cât de aglomerat era bazinul în care am intrat, puţin timidă, pentru că nu ştiam să înot, şi cum mi-a băgat mâna în slip acel bărbat în toată firea care s-a oferit să mă înveţe, deşi nimeni nu i-o ceruse.

Articolul tau

O experienta de viata

O experienta de viata

M-am nascut in comunism. Acum mai bine de 45 de ani, intr-o familie perfect adaptata la „double thinking“.

Relatii

De ce sunt infidele femeile?

De ce sunt infidele femeile?

Din 1990 rata femeilor căsătorite care au raportat că au fost infidele a crescut cu 40%, în timp ce rata bărbaților a rămas aceeași, notează psihanalista Esther Perel, autoarea cartii State of Affairs: Rethinking Infidelity, scrie cnn.com .

Good to know

Există femei care nu-și doresc copii. Și dacă nici nu-i fac, e foarte bine

Există femei care nu-și doresc copii. Și dacă nici nu-i fac, e foarte bine

Există femei care nu-și doresc copii, dar nu au curajul să admită și să spună. Prietena mea o recunoaște: nu-i plac copiii, nu o emoționează obrăjorii bucălați și nici nu simte că viața ei e incompletă fără o pereche de mânuțe încolăcite în jurul gâtului.

Relatii

Părinții fac sex foarte rar? O problemă care trebuie rezolvată

Părinții fac sex foarte rar? O problemă care trebuie rezolvată

„Într-o zi, la postul de radio la care am o emisiune a sunat Jake”, spune pe pshycholytoday.com Laurie J. Watson, specialist în probleme sexuale și lector la Universitatea Duke. „Bărbatul mi-a spus că în ultimul trimestru de sarcină al soției nu au avut relații sexuale. Apoi, după nașterea fetiței lor, s-a întâmplat de doar trei ori – pe fugă și de mântuială”. O altă ascultătoare s-a plâns în cadrul aceleași emisiuni că, după nașterea primului lor copil, soțul ei și-a pierdut interesul pentru sex. „Preferă să muncească peste program și jocul cu copiii a înlocuit joaca în pat. Ce pot face?”.

Articolul tau

Aventuri cu maşini şi bătăi în SUA

Aventuri cu maşini şi bătăi în SUA

Chiar dacă-mi făcusem ceva filme de groază în minte înainte a veni în Florida (rezultat, desigur, al filmelor şi documentarelor în care cineva te împuşcă în cap când mergi după pâine), am descoperit repede că mă simt mult mai în siguranţă decât mă aşteptam; ba chiar, în mod ciudat, chiar mai în siguranţă decât în Iaşi. Dar asta până nu demult, când cinci indivizi.... Dar mai bine să încep cu începutul.

Relatii

Poti avea o viata sexuala si daca ai copii

Poti avea o viata sexuala si daca ai copii

Cand sunteti doar voi doi, sexul se poate întâmpla oricând, oriunde, dar pe masura ce familia începe să crească, momentele de intimitate pot deveni o amintire.