Smart Woman

In fine. Vreau sa va spun ca strabunica mea era un fel de vrajitoare buna. Vedea lucruri pe care ceilalti oameni nu le vad. Se prefacea ca se uita in cafea, dar nici vorba, mie, stranepotului ei preferat, imi spunea ca nu e asta, e altceva. Si ca voi intelege cand voi fi mare. Spunea lucruri de neinteles. Imi amintesc ca intr-o zi a venit la noi in vizita un unchi, un ticalos de unchi, se daduse cu comunistii si ajunsese seful unui mare magazin. Un Iuda de familie. Strabunica mea nu-l suporta si toata casa stia asta. In ziua aceea insa, cand l-a vazut, strabunica s-a facut alba la fata. Toata ziua s-a comportat exemplar cu unchiul, care nu-si revenea din uimire. Iar la plecare…l-a îmbratisat, consternandu-ne pe toti. Trei zile dupa aceea am fost sunati ca unchiul facuse o comotie cerebrala si murise!

Pe mine ma iubea ciudat. Era vara si ma tara cu ea la biserica. Incercam sa ma ascund, aveam pofta de fugit la plaja cu verisorii si surorile mele, dar nu, ea ma chema si ma lua de mana, “cavalere bizantin, vino, mergem la biserica”. “Lasa-ma, mamaie, la plaja…” “Nu. Tu vei deveni preot!” “Eu, preot? Mai bine mor decat sa trebuiasca sa ingrop oameni!” Zambea si ma ducea la biserica. Preotul care ma botezase, cand o vedea, il lua cu frigurile, se temea de ea mai tare decat de episcop…

Într-o zi a venit de la biserica - in ziua aceea eu nu stiu cum, nu fusesem, scapasem cumva - cu o farfurie cu coliva. Toti copiii din curte au sarit la coliva, dar ea mi-a dat-o mie. Cand nepotii au protestat (“cum, mamaie, de o dai cavalerului, nu spuneai mata ca o sa se faca popa? O sa se sature de coliva!”), ea s-a justificat: “se va face preot, dar nu va manca niciodata coliva!” Pe loc, toata familia a hotarat ca strabunica innebunise… Intr-o dimineata am incercat sa scap de biserica…”mamaie, lasa-ma, sunt in pantaloni scurti”…parca o aud…”nu-i nimic, cavalere, tu si cand te vei casatori, tot cu picioarele goale vei fi!”

Apoi a murit. Mi-a spus ceva, inainte de moarte, ce nu va pot spune. A murit usor, anuntandu-i pe toti ca va dormi. Avea 104 ani. Doar eu ştiam că pleacă… Au trecut anii, eram student… mergeam prin munti cu colegii, cautand pesteri... si intr-o zi… intr-un sat din Transilvania, cu rucsacul in spate, am vazut o fata iesind pe o poarta si am incremenit… Am stiut ca fata aceea era sotia mea. Ea a trecut pe langa mine, mi-a zambit… am mai facut doi pasi si brusc mi-am privit picioarele. Eram cu rucsacul in spate si… cu pantaloni scurti. Acum…sunt preot in Transilvania, intr-un mic orasel… nu mananc niciodata coliva, aici nu se face coliva… sotia mea, fata de odinioara, e la televizor, dincolo… baiatul nostru e plecat in vacanta… si mie, mie mi-e atat de dor de strabunica mea… Doamne…

Nota Redactiei: Comentariul a fost trimis la articolul “Va mai amintiti colarezii si pasatul? Povesti de nepot crescut la mamaia si “mutat” la bloc pe timp de scoala”

Scrie-ne si tu pe adresa redactiei smartwoman[at]hotnews[dot]ro. Noi vom trata cu toata atentia articolul tau si, daca il vei trata la fel, ii vom acorda prima pagina. Datele tale raman strict confidentiale, iar identitatea va fi protejata.

* Redactia SW isi rezerva dreptul de a modera materialele primite si de a le publica sub aceasta rezerva.