Acasa | Smart Story | Afacerista la 24 de ani. A dat Timisoara pe Bucuresti, unde si-a deschis firma in plina criza
Andrea Olimpia Pop / Foto: SmartWoman.ro
Timisoreanca venita in Bucuresti cu 2 ani in urma si-a propus sa demonstreze ca poti crea ceva chiar si atunci cand ai numai idei in loc de bani. A plecat de la premisa ca un om trebuie sa faca si altceva pentru dezvoltarea personala, in afara scolii, si s-a asigurat ca nu pierde niciun proiect desfasurat in orasul ei natal. Insa a hotarat in primul an de facultate sa-si continue viata la Bucuresti, cu tot ceea ce presupune acest lucru. "M-am mutat pentru ca simt ca Bucurestiul mi se potriveste mult mai bine, traieste si respira mult mai intens. Am de gand sa ma extind, iar lucrurile vor pleca din Bucuresti spre tara. Am si o alta afacere in plan despre care nu o sa povestesc foarte multe. Anul viitor in primavara o voi deschide si se va axa tot pe domeniul medical. Va fi o afacere de nisa. Dar inca nu este momentul sa vorbesc despre ea", povesteste Andrea.
A deschis centrul in plina criza si nu arata nicio frica fata de momentul ales, desi sunt trei elemente care pot reprezenta un impediment: noutatea domeniului, care poate trezi reticente, iar efortul de a-i face pe oameni sa inteleaga despre ce este vorba inseamna munca de pionierat; situatia economica si insusi faptul ca afacerea este un startup. Desi prefera sa stea usor in umbra, se concentreaza pe aceste elemente incercand sa le diminueze impactul asupra afacerii. Totusi “este greu de vorbit despre o strategie intr-un astfel de moment. Ca om de afaceri, a-ti face o strategie chiar si pe termen mediu este un lucru extrem de dificil. Traiesti sub presiunea deciziilor de pe o saptamana pe alta, decizii care iti pot schimba radical traseul pe care ti l-ai propus".
Totusi, nu ar schimba momentul deschiderii si nici nu ar fi preferat sa astepte linistirea situatiei. De ce? "Pentru ca e vorba si de ce simti tu, ca antreprenor. Decizia de a deschide o afacere intr-un asemenea moment a avut o importanta componenta emotionala si oarecum si de viziune - in sensul in care este un domeniu nu chiar atat de afectat de criza economica. Sarcina este o perioada delimitata. Am observat tendinta parintilor (atentie, vorbim de o clasa medie din punct de vedere al venitului, iar aceasta a fost de fapt cea mai lovita) - oamenii sunt deschisi, devin interesati. Mergand mai departe, oamenii doresc sa investeasca in cursuri, pentru ca sunt pentru propriul copil. Asta la prima sarcina”.
“La a doua este putin diferita povestea. Atunci carenta informationala este mult mai mica. Au trecut printr-o prima experienta, cu bune si rele. Au vazut unde au facut bine si unde au gresit, deja sunt mai informati. Romania este, din punctul de vedere al educatie prenatale, mult in urma. Va pot da si niste cifre. Imaginati-va ca in momentul acesta undeva la 70% dintre femeile din Bucuresti nasc prin cezariana. Din acest procent, cea mai mare parte a nasterilor se face la cerere – din partea mamei sau a medicului. Atentie, nu din considerente de natura medicala. Ceea ce reprezinta o problema. Este un deficit de functionalitate a sistemului. Este o etapa prin care au trecut tari ca Franta, Olanda si altele. Acum merg foarte mult pe nasteri naturale.
Etapa prin care trecem noi in Occident se intampla in urma cu 20 de ani. Acolo insa situatia a fost corectata prin legislatie. In momentul in care o femeie cere cezariana, e dreptul ei sa ceara, DAR va plati foarte scump. Este o suma indeajuns de mare ca sa descurajeze majoritatea cererilor”. Revenind insa la situatia din Romania, cea in care prea multe femei recurg la cezariana, “unele mame au impresia ca nu suporta durerea si, pentru ca au o carenta informationala, nu realizeaza ce implica o cezariana, iar aici riscul este foarte mare. Iar medicii sunt cei care, de cele mai multe ori, reusesc sa manipuleze. In Romania, medicul este ceva extrem de sfant, ce spune el asa este. Evident, este atunci cand nu esti informat si nu ai argumente cu care sa combati. Nu stii cand el are dreptate sau are un interes".
Andrea Olimpia Pop si-a ales acest domeniu pentru ca se identifica si isi recunoaste in el valorile, fiind adepta notiunii de familie in contextul ei traditional. Ce a atras-o la aceasta idee mai exact? “In primul rand sunt pasionata de servicii. Ce fel de servicii? Mi-a placut mereu inovatia. Daca nu exista un serviciu il aduci, daca exista ii aduci parti in plus ca sa faci diferenta clara fata de concurenta”. Pornind de la acest principiu, si-a conturat un plan, s-a "inarmat" cu ambitie si curaj si a inceput sa caute ceea ce ii lipsea – banii. “Am fost constienta ca poate insemna si un esec si mi-am asumat. Ceea ce trebuia sa fac era sa gasesc solutii. Nu puteam vorbi de credit bancar si nici de un «business angel» pentru ca acestia nu intra in afaceri incepute cu sume mici. Banii au venit in felul urmator: am avut eu o suma relativ mica si restul i-am imprumutat de la familie si prieteni. Dar pentru o buna parte din bunuri si efectiv servicii facute centrului, de imagine, de branding, DTP-uri si lucruri de genul acesta, am gasit o solutie – aceea de barter. Asta presupune ca cele doua parti nu se implica financiar, ci se aplica serviciu contra serviciu. In felul acesta - prin banii adunati putin cate putin plus barterul care a reprezentat cea mai mare parte din investitie am reusit sa fac centrul”.
A pornit cu aproximativ 5.000 de euro, cea mai mare parte a lichiditatilor intrand in chirie, iar prin barter a obtinut promovare si echipamentele necesare in centru. Dupa deschidere, era pregatita ca o vreme sa nu intre pe profit, si nici nu era acesta primul sau obiectiv. Si-a propus in primul rand sa ajunga la pragul de rentabilitate zero - sa nu mai aduca bani de acasa. Si reusit inca din prima luna. Tactica a fost de a incepe promovarea de la jumatatea lunii ianuarie, luna de deschidere fiind martie. Desi criza s-a adancit si este abia la inceput, se mentine pe pozitii: “Inca ma tin de plan, acela la nivel micro. Pe termen lung este foarte greu sa-ti faci obiectivele pentru ca apar decizii, precum cea de scadere a indemnizatiei. A fost o masura care a lovit exact in aceasta zona”.
Cautarea doctorilor care lucreaza acum la centru a inceput pe internet, Andrea nefiind de acord cu recomandari de genul “stiu eu pe cineva”. I-a convins sa vina propunandu-le ceva nou, iar ei au fost incantati ca pot practica medicina altfel decat cum erau obisnuiti la spital sau policlinica. Momentan cursurile predate sunt cele Lamaze, de puericultura, de kinetoterapie si masaj al bebelusului – in principal cele de care au mai auzit oamenii, piata romaneasca fiind inca slab pregatita la aceste capitol. La cursurile existente insa, femeile vin si vor sa afle cum sa se pregateasca pentru momentul in care devin mame. Si nu putine sunt cele care intreaba daca isi pot aduce si partenerul. Raspunsul este intotdeauna unul pozitiv, parintii fiind vazuti ca o singura unitate si incurajati sa vina impreuna.