Smart Woman

- Vezi aici articolul care a generat un asemenea comentariu-reactie

Apoi a aparut copilul si am convenit impreuna sa il pastram desi relatia noastra scartaia… Am renuntat si la job-ul stresant in telecomunicatii si am convenit sa facem impreuna o afacere de care ma voi ocupa eu in mare parte.

Concomitent a aparut ea! S-au cunoscut la o expozitie, un targ de profil si au facut schimb de carti de vizita. Apoi a inceput bombardamentul cu mailuri din partea ei - un amestec intim profesional. Ea, o victima a unui excroc care o parasise cu o saptamana inaintea nuntii isi gasise alinarea in munca... dar cauta un job mai bun, el un cavaler care trebuia sa o consoleze. I-a oferit un job si s-a relocat si ea la 300 km distanta. Pretentiile ei, desi stia ca este implicat intr-o relatie si eram pe cale sa nasc, erau cel putin ciudate: gaseste-mi casa, nu stiu de unde sa cumpar patura… proprietarul ma streseaza…

Afacerea noastra mergea binisor, am mers si la ecografie si ochii i-au stralucit a bucurie cand a aflat ca vom avea o fetita. Insa ea si-a dus visul pana la capat… dupa trei luni a cerut o marire considerabila de salariu pe care nu a obtinut-o si si-a jucat cartile cu rabdare pana la capat. Imi amintesc ca eram in concediu si il suna aproape zilnic, pusa in dificultate de problemele de serviciu, pana cand el i-a replicat dur sa nu il mai deranjeze!

Pe masura ce mi se apropia sorocul, relatia lor a devenit intima, iar certurile noastre tot mai dese. Evident marirea de salariu si alte facilitati de cursuri si deplasari la alte filiale ale multinationalei in Europa nu au intarziat sa apara…

De altfel, desi aceasta multinationala avea un cod de conduita demn de invidiat - relatiile sefi -subalterne erau ceva care nu iesea din tiparul normalului. Sa fie oare neincrederea unor femei care se grabesc sa treaca prin patul sefului indiferent de consecinte, nerabdatoare fiind de a accede la jobul visat?

Apoi,am nascut iar el oscila intre indiferenta si raceala si bucuria degetelului care i-a strans mana cu putere. Eu incercam sa ma refac dupa o cezariana fortuita in reprize de somn de trei ore, printre biberoane si scutece. El venea acasa, facea un dus si se ocupa de afacerea noastra… adica alerga acasa la ea. Ne uram reciproc, el pentru ca nu eram proasta, vedeam tot si nu treceam cu vederea, eu pentru ca ma simteam singura, depresiva si debusolata. Colac peste pupaza, sub influenta altui coleg expat s-a apucat si de droguri… asa ca la trei dimineata ma luptam intre plansetele copilului si dezbracatul si culcatul celuilalt copil mai mare…

Pe fond de stres am pierdut laptele! Era in ajun de nou an, fetita avea patru luni si el ne-a parasit! A doua zi am mers la avocat si am demarat procedura pentru incredintarea copilului, asumarea drepturilor de parinti si pensie alimentara. Am acceptat tot ce a vrut el in privinta copilului si el la fel in privinta pretentiilor mele financiare.

Apoi a urmat o perioada de cosmar in care el a inceput sa nege ca si-ar fi dorit vreodata un copil, eu ma zbateam intre depresia crunta si responsabilitatea mea de proaspata mama singura, pe de-o parte, si afacerea noastra comuna care se ducea de izbeliste pe de alta parte. In final, am pierdut tot, el a primit instiintarea pe plaja, cu ea, la Ibiza, ca este dat in judecata si somat de avocat sa plateasca contravaloarea chiriei restante pentru spatiul in care ne desfasuram activitatea, eu mi-am facut bagajele, mi-am luat copilul si m-am mutat aproape de prieteni si parinti, la 500 km distanta.

Intre timp el isi pierduse jobul (multinationala tolera relatiile sexuale, dar nu parasirea unei femei cu copil de 4 luni in brate!) , ea se culca deja cu seful care ii luase locul, de pensie nici vorba, ba mai mult veneam si cu bani de acasa pentru afacerea noastra.

Deznodamantul! S-au despartit cand pentru el era evident ca ea se culca si cu celalalt si a inceput sa ma bombardeze cu telefoane in care plangea de mi se rupea sufletul. Dupa un an de reprosuri ne-am hotarat sa dam o noua sansa relatiei noastre pentru copilul nostru. A fost extrem de greu pentru mine, dar si sansa de a aborda aceasta relatie de pe pozitie de egalitate si de a cere raspicat ceea ce vreau! Au fost reprosuri, repulsii sexuale, perioade in care el a trebuit sa invete ce inseamna sa fii tata pentru ca fetita il respingea si il privea ca pe un strain.

Acum, fetita are patru ani si nu regret ca m-am intors din drum. Nu mai traim in Romania, iar in multinationala in care lucreaza nu sunt multe disponibile sa ii treaca maine prin pat!

Am gresit amandoi, el spune ca a avut criza varstei… eu mi-am reconsiderat sistemul de valori si nu mai cobor stacheta.. Fetita se simte acum iubita de amandoi.

, cititoare SmartWoman.ro

Nota redactiei: Cititi comentariul integral la articolul “Atmosfera de la job conteaza foarte mult intr-o casnicie. Sotul meu a renuntat la mine si la copil pentru amanta/colega lui”

Scrie-ne si tu pe adresa redactiei smartwoman[at]hotnews[dot]ro. Noi vom trata cu toata atentia articolul tau si, daca il vei trata la fel, ii vom acorda prima pagina. Datele tale raman strict confidentiale, iar identitatea va fi protejata.

* Redactia SW isi rezerva dreptul de a modera materialele primite si de a le publica sub aceasta rezerva.

* Redactia SW isi rezerva dreptul de a alege, de a edita si de a transforma o parte dintre comentariile postate de cititori (ca raspuns la articolele de pe site) in materiale de sine statatoare.