Acasa | Calatorii | "Cairo, un oras parfumat si masculin" by Adriana Mocca

"Cairo, un oras parfumat si masculin" by Adriana Mocca

 SHARE  

Adaugat in 24 February 2010

Cairo / Foto: stockxchng

In Khan El Khalili, toti comerciantii imi cunosc tara. Romania? Hagi! Welcome! Daca ai capul acoperit – te respecta si mai mult, iar pretul obiectelor achizitionate scade. Oricum, si daca vei cumpara si daca nu, un ceai cu frunze de menta sau din flori de hibiscus din partea casei iti prelungeste sederea in magazin. Egiptenii sunt extrem de politicosi, de sociabili si de… parfumati. E coada la cate un parfumeur.

Nu vrei ultimul Chanel ? Nu, shokran… dar esenta favorita a reginei Nefertiti ? Din clondire mari si mici ti se creeaza un parfum … personalizat: iasomie + scortisoara + vanilie + lotus + regina + mosc + Simun. Ma ratacesc pe stradute. Un labirint de magazine, cu sticlute si tesaturi, narghilele si pielarie, mirodenii si ceaiuri, halci de oaie (legiuni de Miorite atarnate in carlige, afara, la soare) si saci de bob. Femeile, prezente tacute sub vesmintele negre si cu manusi, la peste 40 de grade. Cairo – oras masculin!

Mohamed, un pusti de vreo 12-13 ani, se ofera sa-mi fie ghid… pentru 15 lire egiptene (3 dolari). Ma conduce la moscheea Al Azhar. Si aici, ca peste tot, ne lasam pantofii la poarta si eu primesc o djellaba verde. Nicaieri nu m-am descaltat si incaltat de atatea ori pe zi. Gasesc un taxi cu greu. O fuga la Ibn Tulun, cea mai veche moschee din Cairo.

Ma opresc sa mananc la Sequoia, in Zamalek, un restaurant simpatic, pe malul Nilului, kofta, kebap, baclawale din nou. Si doua ber, ca locuiesc peste drum, adica, peste Nil! Preturi corecte si serviciu impecabil. Seara, daca rezervi masa, ai tot interesul sa ajungi la timp.

In Egipt weekend-ul incepe vineri. Duminica se lucreaza. Vinerea, pana la pranz nu se misca nici frunzele, e zi de rugaciune. In timpul saptamanii, cand din moschei glasuieste muezinul si tocmai ai platit bonul pentru un suc proaspat de fructe (mai putin de un dolar) pana ajungi sa-l bei, inarmeaza-te cu rabdare… vanzatorul, pe covorasul ritualic, a ingenuncheat cu fata catre Mecca pentru sfanta datorie spirituala. Poate sa dureze ceva timp. Nu indraznesti sa-l intrerupi, chiar daca mori de sete.

Vineri, la pranz plecam spre Anafora, o oaza la 75 de kilometri de Cairo pe drumul spre Alexandria, unde episcopul copt Amba Thomas a intemeiat in 1999 un loc de rugaciune si reculegere. 26 de bungalowuri construite dupa arhitectura secolului IV, cu o cupola deasupra, serpuiesc pentru a forma un semn de intrebare al carei punct este chiar capela de rugaciune.

Vin oameni din toate colturile lumii pentru linistea desavarsita si privelistea paradisiaca, smulsa desertului prin irigatii inteligente: maslini, palmieri, smochini, curmali, portocali, sicomori, lamai, pini si splendide flori. Seara, la ora 9, are loc serviciul religios in limba copta, la lumina lumanarilor. Nu e hotel, nu platesti decat atat cat poti, cat ai, cat iti permiti.

Din Egipt pastrez imaginea covoarelor tesute de mana, cel mai limpede cer vazut vreodata noaptea si linistea ireala a oazei. Piramidele in care n-am intrat, din superstitie dar si din cauza claustrofobiei… Momentul de pe plaja Alexandrina si modelul de costum de baie al femeii egiptene traditionale: imbracata din cap pana in talpi, intrand in mare cu hijab-ul pe cap, asteptand sa se usuce apoi tona de vestmant. Ca niste pasari mari, negre.

Tavile cu prajituri insiropate, iaurturile si curmalele proaspete se suprapun peste figura lui Akhenaton, pe muzica sufi a dervisilor rotitori, la Citadela. In ritm saltaret de darbouka si sunete de luth ( stramosul mandolinei), claxoane si castaniete, Cairo, orasul masculin, priveste dansatoarele voluptuoase, pe puntile vapoarelor ce strabat fluviul. “On est bien peu des choses, et mon amie la rose me l`a dit ce matin », recunosc hit-ul Natachei Atlas, la terasa populara unde mai fumez o chicha cu tutun parfumat.

* Ahwa – cafea turceasca
* Men-fadlak – te rog
* Shokran – multumesc
* Darbouka – tamburina orientala
* Luth (sau oud) – un fel de mandolina, instrument oriental de coarde
* Chicha – narghilea
* Djellaba – rochie lunga, traditionala purtata si de femei si de barbati in Islam
* Hijab – vestmant traditional care acopera capul femeilor



Autor: uichendist.ro
 


 SHARE :  Trimite pe mail
parfumceaiegiptmagazin CITESTE MAI MULTE DESPRE

3083 citiri

11 comentarii

Participa la discutie. Citeste comentariile cititorilor si exprima-ti si tu parerea!
Adauga comentariu
Nume
Email
Website
Subiect
Comentariu
2000 caractere ramase
 
  Trimite

Familie

Nu sunt o mamă ca la carte!

Nu sunt o mamă ca la carte!

Treaba asta mi-e clară. După ani de zile pe nişa presei de parenting, am citit atât de multe teorii şi cărți, încât pot fi, cel mult, o mamă ca la cărți. Din toate am furat sau împrumutat sau adoptat sau negat câte ceva.

Fotografia poveste

Cum sa depistezi o vrajitoare: obiceiuri ciudate in istorie

Cum sa depistezi o vrajitoare: obiceiuri ciudate in istorie

Toata lumea stie cum arata o vrajitoare. Are o palarie inalta, un nas mare, fata osoasa si e, bineinteles, calare pe o matura. Ar trebui sa fie usor sa recunosti una de la distanta, insa de-a lungul istoriei ea arata ca ceialti oameni. Ca se le poata deosebi mai bine de restul lumii, oamenii au inventat metode care astazi ne uimesc prin absurd si cruzime.

Calatorii

Jurnal cipriot. Cea mai lungă masă din lume

Jurnal cipriot. Cea mai lungă masă din lume

“Ciprioţii mănâncă fix ca şi cum ar muri mâine şi îşi construiesc case ca şi cum ar trăi pentru totdeauna”, ăsta-i proverbul preferat în Cipru şi ca o ameninţare, pluteşte peste orice început de masă.

Relatii

De ce am nevoie de aprobarea lui?

De ce am nevoie de aprobarea lui?

Mi-am luat ieri nişte pantaloni negri. Neutri. Au doar nişte detalii la genunchi, ca un fel de increțituri discrete, tipice pantalonilor sport, care mie mi-au plăcut tare pentru că-i plasează discret în zona smart-casul. Am ajuns acasă după tura din mall cu zâmbetul pe buze şi abia aşteptam să i-i arăt lui.

Articolul tau

Să vă fie rușine!

Să vă fie rușine!

Țin să fac precizarea că scriu acest articol fără să îmi pese câtuși de puțin despre vociferări și proteste și scărpinat în cap precum că nu stau lucrurile tocmai așa. Îl scriu cu furie și revoltă, în calitate de mamă a unui copil de 5 ani care știa, duminică dimineața, 2 noiembrie, la ora 8, că cel mai important lucru pe care îl avem de făcut este să mergem, să așteptăm cuminți și să votăm, precum și în calitate de fiică a unor părinți cu multiple probleme de sănătate pe care i-am adus la noi ca să se mai odihnească și relaxeze și pe care duminică i-am încolonat frumos și ne-am așezat în fața Reprezentanței Permanente de la Bruxelles, la rând la vot.

Articolul tau

Glasul romanilor din Diaspora vrea sa fie auzit

Glasul romanilor din Diaspora vrea sa fie auzit

La ora 17:30 in jur de 2000 de oameni asteapta sa voteze la Institul Cultural Roman din Londra. Majoritatea tineri pana in 30 de ani asteptam cuminti sa ne alegem viitorul presedinte. Multi suntem descumpaniti, suntem constienti ca exista sanse mici sa mai ajungem sa votam, dar totusi induram frigul cu stoicism si speram.

Familie

Fabrica de genii (schimb de ture)

Fabrica de genii (schimb de ture)

Dragă” minister al educației, am văzut că în ultimul timp oamenii scriu multe scrisori deschise pentru că sunt furioși din diferite motive. Și eu sunt furioasă, așa că aleg să îmi spun ofurile deschis. Sunt cât se poate de conștientă că există șansa să fii ocupat, prea ocupat să ai timp pentru mine. Sau pentru copilul meu.

Smart Story

Petal Miller-Ashmole: Pana acum Romania era un secret, nimeni nu vorbea despre ea. Am venit sa vad ce se intampla iar reactia mea a fost:

Petal Miller-Ashmole: Pana acum Romania era un secret, nimeni nu vorbea despre ea. Am venit sa vad ce se intampla iar reactia mea a fost: "Dumnezeule!"

A venit in Romania pentru ca voia sa vada ce se intampla cu Baletul National Roman, pana nu demult "un secret" al lumii dansului, iar reactia a fost "Dumnezeule!", povesteste maestra de balet si coregrafa Petal Miller-Ashmole. Schimbarile de pe scena artistica bucuresteana, petrecute odata cu venirea lui Johan Kobborg - un coregraf cu un portofoliu impresionant care aduce cu sine o viziune, un standard ridicat si un repertoriu bun - si a Alinei Cojocaru, bijuteria dansului romanesc, au suscitat interes, anuntand un lucru care nu se intampla prea des: intrarea unei noi companii de balet pe scena globala.

Articolul tau

Cum am intalnit iubirea

Cum am intalnit iubirea

In dimineata aceea nu am mai putut, i-am spus direct in fata ce cred. Stiu ca imi propusesem sa nu ii spun nimic,  sa fiu diplomata pana cand cel mic va termina cele patru clase, dar nu mi-am mai putut tine promisiunea, era mult prea mult. Ma saturasem de discutiile alea zilnice.