Acasa | Calatorii | "Cairo, un oras parfumat si masculin" by Adriana Mocca

"Cairo, un oras parfumat si masculin" by Adriana Mocca

 SHARE  

Adaugat in 24 februarie 2010

Cairo / Foto: stockxchng

In Khan El Khalili, toti comerciantii imi cunosc tara. Romania? Hagi! Welcome! Daca ai capul acoperit – te respecta si mai mult, iar pretul obiectelor achizitionate scade. Oricum, si daca vei cumpara si daca nu, un ceai cu frunze de menta sau din flori de hibiscus din partea casei iti prelungeste sederea in magazin. Egiptenii sunt extrem de politicosi, de sociabili si de… parfumati. E coada la cate un parfumeur.

Nu vrei ultimul Chanel ? Nu, shokran… dar esenta favorita a reginei Nefertiti ? Din clondire mari si mici ti se creeaza un parfum … personalizat: iasomie + scortisoara + vanilie + lotus + regina + mosc + Simun. Ma ratacesc pe stradute. Un labirint de magazine, cu sticlute si tesaturi, narghilele si pielarie, mirodenii si ceaiuri, halci de oaie (legiuni de Miorite atarnate in carlige, afara, la soare) si saci de bob. Femeile, prezente tacute sub vesmintele negre si cu manusi, la peste 40 de grade. Cairo – oras masculin!

Mohamed, un pusti de vreo 12-13 ani, se ofera sa-mi fie ghid… pentru 15 lire egiptene (3 dolari). Ma conduce la moscheea Al Azhar. Si aici, ca peste tot, ne lasam pantofii la poarta si eu primesc o djellaba verde. Nicaieri nu m-am descaltat si incaltat de atatea ori pe zi. Gasesc un taxi cu greu. O fuga la Ibn Tulun, cea mai veche moschee din Cairo.

Ma opresc sa mananc la Sequoia, in Zamalek, un restaurant simpatic, pe malul Nilului, kofta, kebap, baclawale din nou. Si doua ber, ca locuiesc peste drum, adica, peste Nil! Preturi corecte si serviciu impecabil. Seara, daca rezervi masa, ai tot interesul sa ajungi la timp.

In Egipt weekend-ul incepe vineri. Duminica se lucreaza. Vinerea, pana la pranz nu se misca nici frunzele, e zi de rugaciune. In timpul saptamanii, cand din moschei glasuieste muezinul si tocmai ai platit bonul pentru un suc proaspat de fructe (mai putin de un dolar) pana ajungi sa-l bei, inarmeaza-te cu rabdare… vanzatorul, pe covorasul ritualic, a ingenuncheat cu fata catre Mecca pentru sfanta datorie spirituala. Poate sa dureze ceva timp. Nu indraznesti sa-l intrerupi, chiar daca mori de sete.

Vineri, la pranz plecam spre Anafora, o oaza la 75 de kilometri de Cairo pe drumul spre Alexandria, unde episcopul copt Amba Thomas a intemeiat in 1999 un loc de rugaciune si reculegere. 26 de bungalowuri construite dupa arhitectura secolului IV, cu o cupola deasupra, serpuiesc pentru a forma un semn de intrebare al carei punct este chiar capela de rugaciune.

Vin oameni din toate colturile lumii pentru linistea desavarsita si privelistea paradisiaca, smulsa desertului prin irigatii inteligente: maslini, palmieri, smochini, curmali, portocali, sicomori, lamai, pini si splendide flori. Seara, la ora 9, are loc serviciul religios in limba copta, la lumina lumanarilor. Nu e hotel, nu platesti decat atat cat poti, cat ai, cat iti permiti.

Din Egipt pastrez imaginea covoarelor tesute de mana, cel mai limpede cer vazut vreodata noaptea si linistea ireala a oazei. Piramidele in care n-am intrat, din superstitie dar si din cauza claustrofobiei… Momentul de pe plaja Alexandrina si modelul de costum de baie al femeii egiptene traditionale: imbracata din cap pana in talpi, intrand in mare cu hijab-ul pe cap, asteptand sa se usuce apoi tona de vestmant. Ca niste pasari mari, negre.

Tavile cu prajituri insiropate, iaurturile si curmalele proaspete se suprapun peste figura lui Akhenaton, pe muzica sufi a dervisilor rotitori, la Citadela. In ritm saltaret de darbouka si sunete de luth ( stramosul mandolinei), claxoane si castaniete, Cairo, orasul masculin, priveste dansatoarele voluptuoase, pe puntile vapoarelor ce strabat fluviul. “On est bien peu des choses, et mon amie la rose me l`a dit ce matin », recunosc hit-ul Natachei Atlas, la terasa populara unde mai fumez o chicha cu tutun parfumat.

* Ahwa – cafea turceasca
* Men-fadlak – te rog
* Shokran – multumesc
* Darbouka – tamburina orientala
* Luth (sau oud) – un fel de mandolina, instrument oriental de coarde
* Chicha – narghilea
* Djellaba – rochie lunga, traditionala purtata si de femei si de barbati in Islam
* Hijab – vestmant traditional care acopera capul femeilor



Autor: uichendist.ro
 


 SHARE :  Trimite pe mail
parfumceaiegiptmagazin CITESTE MAI MULTE DESPRE

3405 citiri

11 comentarii

Participa la discutie. Citeste comentariile cititorilor si exprima-ti si tu parerea!
Adauga comentariu
Nume
Email
Website
Subiect
Comentariu
2000 caractere ramase
 
  Trimite

Articolul tau

Cronica unei concedieri anuntate

Cronica unei concedieri anuntate

4 Decembrie ar fi venit ca o Joi normala, una ce pregatea o Vineri misto si un weekend la fel. In schimb ea a venit cu un sec “Ca intr-un mariaj, daca nu mai merge, trebuie sa ne despartim!”

Smile

 Istoria ta sexuala este atat de impresionanta pe cat crezi?

Istoria ta sexuala este atat de impresionanta pe cat crezi?

Tu, draga cititorule, esti o ființă umană. Și ca ființă umană ești curios și poate putin competitiv, cand vine vorba de sex. La un moment dat te-ai gândit aproape sigur la numarul de persoane cu care te-ai culcat si te-ai intrebat: este normal?

Familie

9 luni in 90 de secunde. Un barbat si-a fotografiat sotia in fiecare zi de sarcina

9 luni in 90 de secunde. Un barbat si-a fotografiat sotia in fiecare zi de sarcina

Cand Byron Louie a aflat ca va fi tata, a decis sa documenteze cele noua luni de sarcina ale sotiei si a realizat un timelapse de 90 de secunde.

Familie

Mamelor, cereți ajutorul taților!

Mamelor, cereți ajutorul taților!

Sunt, de peste un an, mama unui băiețel pe care tatăl l-a dorit convingându-ma cu fișiere Excel prin care trecea cheltuieli fictive. Am fost femeia însărcinată căreia i-a fost frica de copil, desi lucrez cu copiii, dar am fost si fetița crescută de o mama singura de la care am preluat modelul de martir.

Articolul tau

Viata in 5

Viata in 5

‘Ce bine de voi ca aveti 3! Si cum e? Nu-mi spuneti, stiu, trebuie sa fie tare frumos. Copiii sunt cuminti de altfel, asa e? Nu-mi spuneti, stiu, se vede, asa cuminti sunt, uite la ei, zici ca-s picturi. Bravo, felicitari, tare frumosi, e si usor pentru voi, mai ales ca sunt asa cuminti!’

Articolul tau

Draga mama corporatista,

Draga mama corporatista,

Ca sa fie clar de la inceput, cea care semneaza aceasta scrisoare are state vechi in meserie: conduce o multinationala de mai bine de 10 ani. Pleca luni si se intorcea vineri, dormind rar 2 nopti la rand in acelasi hotel. Nu sunt Lupul Moralist, numele meu este Nicoleta si am inceput sa devin dependenta de munca atunci cand fetita mea avea 5 luni. Acum are 13 ani si 2 episoade depresive la activ; plus 3 luni in care si-a facut rau ei insasi, taindu-si mainile pentru a scapa de durerea emotionala.

Articolul tau

Singurul lucru cu care nu pot sa ma impac este eticheta de mama singura

Singurul lucru cu care nu pot sa ma impac este eticheta de mama singura

Ma apropii cu pasi repezi de 36 de ani. Pot spune cu mana pe inima ca imi place sa fiu eu, imi place viata pe care o duc, m-am impacat cu tot ce viata mi-a oferit pana acum. 

Fotografia poveste

 FOTOGALERIE - Amintiri din comunism

FOTOGALERIE - Amintiri din comunism

In această săptămană asteptăm imagini despre mișcare. Pentru provocarea "In mișcare" va asteptăm fotografiile pana miercuri, 6 mai 2015, inclusiv.

Fotografia poveste

Genocidul armean in 10 fotografii de Antoine Agoudjian

Genocidul armean in 10 fotografii de Antoine Agoudjian

Antoine Agoudjian este un fotograf francez de origine armeană, care a documentat memoriile genocidului armean din Imperiul Otoman și țările din diaspora din 1999 până în 2011.