Acasa | Calatorii | "Cairo, un oras parfumat si masculin" by Adriana Mocca

"Cairo, un oras parfumat si masculin" by Adriana Mocca

 SHARE  

Adaugat in 24 February 2010

Cairo / Foto: stockxchng

In Khan El Khalili, toti comerciantii imi cunosc tara. Romania? Hagi! Welcome! Daca ai capul acoperit – te respecta si mai mult, iar pretul obiectelor achizitionate scade. Oricum, si daca vei cumpara si daca nu, un ceai cu frunze de menta sau din flori de hibiscus din partea casei iti prelungeste sederea in magazin. Egiptenii sunt extrem de politicosi, de sociabili si de… parfumati. E coada la cate un parfumeur.

Nu vrei ultimul Chanel ? Nu, shokran… dar esenta favorita a reginei Nefertiti ? Din clondire mari si mici ti se creeaza un parfum … personalizat: iasomie + scortisoara + vanilie + lotus + regina + mosc + Simun. Ma ratacesc pe stradute. Un labirint de magazine, cu sticlute si tesaturi, narghilele si pielarie, mirodenii si ceaiuri, halci de oaie (legiuni de Miorite atarnate in carlige, afara, la soare) si saci de bob. Femeile, prezente tacute sub vesmintele negre si cu manusi, la peste 40 de grade. Cairo – oras masculin!

Mohamed, un pusti de vreo 12-13 ani, se ofera sa-mi fie ghid… pentru 15 lire egiptene (3 dolari). Ma conduce la moscheea Al Azhar. Si aici, ca peste tot, ne lasam pantofii la poarta si eu primesc o djellaba verde. Nicaieri nu m-am descaltat si incaltat de atatea ori pe zi. Gasesc un taxi cu greu. O fuga la Ibn Tulun, cea mai veche moschee din Cairo.

Ma opresc sa mananc la Sequoia, in Zamalek, un restaurant simpatic, pe malul Nilului, kofta, kebap, baclawale din nou. Si doua ber, ca locuiesc peste drum, adica, peste Nil! Preturi corecte si serviciu impecabil. Seara, daca rezervi masa, ai tot interesul sa ajungi la timp.

In Egipt weekend-ul incepe vineri. Duminica se lucreaza. Vinerea, pana la pranz nu se misca nici frunzele, e zi de rugaciune. In timpul saptamanii, cand din moschei glasuieste muezinul si tocmai ai platit bonul pentru un suc proaspat de fructe (mai putin de un dolar) pana ajungi sa-l bei, inarmeaza-te cu rabdare… vanzatorul, pe covorasul ritualic, a ingenuncheat cu fata catre Mecca pentru sfanta datorie spirituala. Poate sa dureze ceva timp. Nu indraznesti sa-l intrerupi, chiar daca mori de sete.

Vineri, la pranz plecam spre Anafora, o oaza la 75 de kilometri de Cairo pe drumul spre Alexandria, unde episcopul copt Amba Thomas a intemeiat in 1999 un loc de rugaciune si reculegere. 26 de bungalowuri construite dupa arhitectura secolului IV, cu o cupola deasupra, serpuiesc pentru a forma un semn de intrebare al carei punct este chiar capela de rugaciune.

Vin oameni din toate colturile lumii pentru linistea desavarsita si privelistea paradisiaca, smulsa desertului prin irigatii inteligente: maslini, palmieri, smochini, curmali, portocali, sicomori, lamai, pini si splendide flori. Seara, la ora 9, are loc serviciul religios in limba copta, la lumina lumanarilor. Nu e hotel, nu platesti decat atat cat poti, cat ai, cat iti permiti.

Din Egipt pastrez imaginea covoarelor tesute de mana, cel mai limpede cer vazut vreodata noaptea si linistea ireala a oazei. Piramidele in care n-am intrat, din superstitie dar si din cauza claustrofobiei… Momentul de pe plaja Alexandrina si modelul de costum de baie al femeii egiptene traditionale: imbracata din cap pana in talpi, intrand in mare cu hijab-ul pe cap, asteptand sa se usuce apoi tona de vestmant. Ca niste pasari mari, negre.

Tavile cu prajituri insiropate, iaurturile si curmalele proaspete se suprapun peste figura lui Akhenaton, pe muzica sufi a dervisilor rotitori, la Citadela. In ritm saltaret de darbouka si sunete de luth ( stramosul mandolinei), claxoane si castaniete, Cairo, orasul masculin, priveste dansatoarele voluptuoase, pe puntile vapoarelor ce strabat fluviul. “On est bien peu des choses, et mon amie la rose me l`a dit ce matin », recunosc hit-ul Natachei Atlas, la terasa populara unde mai fumez o chicha cu tutun parfumat.

* Ahwa – cafea turceasca
* Men-fadlak – te rog
* Shokran – multumesc
* Darbouka – tamburina orientala
* Luth (sau oud) – un fel de mandolina, instrument oriental de coarde
* Chicha – narghilea
* Djellaba – rochie lunga, traditionala purtata si de femei si de barbati in Islam
* Hijab – vestmant traditional care acopera capul femeilor



Autor: uichendist.ro
 


 SHARE :  Trimite pe mail
parfumceaiegiptmagazin CITESTE MAI MULTE DESPRE

3154 citiri

11 comentarii

Participa la discutie. Citeste comentariile cititorilor si exprima-ti si tu parerea!
Adauga comentariu
Nume
Email
Website
Subiect
Comentariu
2000 caractere ramase
 
  Trimite

Carte si Film

100 de ani de frumusete feminina intr-un minut  II

100 de ani de frumusete feminina intr-un minut II

Dupa ce prima parte a ajuns virala , avand peste 18 milioane de vizionari pe Youtube, CutVideo a lansat inca 2 filme noi care arata schimbarile de stil de coafura si machiaj din perioada 1910-2010.

Calatorii

De unde îmi cumpăr vacanța de vară?

De unde îmi cumpăr vacanța de vară?

În ultima vreme am primit diverse întrebări despre pachetele turistice de vară (Grecia, Turcia, Cipru, Spania etc). Revine în discuție “de unde să cumpăr” și “cum să aleg”, așa că încropesc o listă de reguli pe care eu una le-aș aplica înainte de a-mi da banii.

SmartTech

Cele mai populare locuri din Bucuresti

Cele mai populare locuri din Bucuresti

Descopera cele mai populare locuri din Bucuresti dupa checkin-urile realizate pe Facebook. Care a fost locul in care ai mers cel mai des anul acesta? Sau, daca folosesti Foursquare , in ce loc ai dat cele mai multe checkin-uri anul acesta?

Familie

Sunt una dintre ele

Sunt una dintre ele

Îmi amintesc cu câtă compasiune le priveam în trecut pe toate mamele singure. Mi se păreau atât de neajutorate, încât mă mistuia un sentiment puternic de milă, care-mi rupea sufletul. Îmi imaginam cât de greu poate să fie, atât pentru ele, cât și pentru copiii lor. Îmi imaginam cum fiecare zi pentru ele e un chin.

Cariera

Corporatistele. Care este relația tinerelor femei de carieră din România cu viitorul personal?

Corporatistele. Care este relația tinerelor femei de carieră din România cu viitorul personal?

Era cald în ziua aceea. Pe 18 iunie 2013, președintele României a declarat într-o întâlnire cu reprezentantele Clubului Femeilor de Afaceri, asociat revistei Business Woman, că „Natalitatea este o misiune pe care și femeile din România trebuie să și-o asume”. Continua cu această retorică: „Cum Dumnezeu femeia romă poate ține cinci-șase copii, iar românca nu poate? E adevărat, ea nu este manager, femeia romă. (...) Poate maternitatea este una dintre misiunile fundamentale ale femeii, asta mi se pare mie”.

Familie

Divorțați de dragul copiilor!

Divorțați de dragul copiilor!

Nimic pe lume nu va putea şterge definitiv rănile provocate de certurile crunte dintre părinţii mei. Gândul că ele nu se vor opri niciodată mă transformă de fiecare dată într-un copil speriat şi neputincios, chiar şi acum. A rămâne împreună şi a evita divorţul „de dragul copiilor” nu mi s-a părut niciodată a fi o dovadă de iubire. Prin prisma experienţei mele, el nu este altceva decât un act de egoism şi laşitate.

Familie

Nu sunt o mamă ca la carte!

Nu sunt o mamă ca la carte!

Treaba asta mi-e clară. După ani de zile pe nişa presei de parenting, am citit atât de multe teorii şi cărți, încât pot fi, cel mult, o mamă ca la cărți. Din toate am furat sau împrumutat sau adoptat sau negat câte ceva.

Fotografia poveste

Cum sa depistezi o vrajitoare: obiceiuri ciudate in istorie

Cum sa depistezi o vrajitoare: obiceiuri ciudate in istorie

Toata lumea stie cum arata o vrajitoare. Are o palarie inalta, un nas mare, fata osoasa si e, bineinteles, calare pe o matura. Ar trebui sa fie usor sa recunosti una de la distanta, insa de-a lungul istoriei ea arata ca ceialti oameni. Ca se le poata deosebi mai bine de restul lumii, oamenii au inventat metode care astazi ne uimesc prin absurd si cruzime.

Calatorii

Jurnal cipriot. Cea mai lungă masă din lume

Jurnal cipriot. Cea mai lungă masă din lume

“Ciprioţii mănâncă fix ca şi cum ar muri mâine şi îşi construiesc case ca şi cum ar trăi pentru totdeauna”, ăsta-i proverbul preferat în Cipru şi ca o ameninţare, pluteşte peste orice început de masă.