Acasa | Calatorii | Cum am ajuns in jurul lumii

Cum am ajuns in jurul lumii

 SHARE  

Adaugat in 18 august 2010

Cum am ajuns in jurul lumii

Calatorie in jurul lumii / Foto: Manuela Babescu

Calatoresc deci cuget. Cuget deci rezist in calatoriei. Simt deci calatoresc. Calatoresc ca sa simt. Suna filozofic, dar este mai pragmatic decat pare. A incepe o calatorie de anvergura unei calatorii in jurul lumii inseamna a avea un moment de inconstienta intr-un cadru propice. Pentru ca, evident, nu ai cum sa iti dai seama de cat de aspre pot fi consecintele unei reverii in timp ce stai confortabil in fata monitorului si te uiti la poze. Pentru ca in lumea virtuala totul arata ideal.

Poza cu palmieri nu releveaza orele de asteptat in aeroport, orele pierdute prin statiile de bus, zilele fara soare, grija de unde vei sta la noapte. Daca va trece prin cap o astfel de idee in acest moment, va rog sa tineti minte acest mic amanunt: nu calatoriti in carti postale. Calatoriti cu oameni, printre oameni, pe taramuri de pe Terra nu de pe alte plante, unde sistemele sunt tot sisteme, iar utopia tot utopie ramane. Sa nu va asteptati sa traiti aventura vietii voastre secunda cu secunda.

Momentele nule pot fi dese si chiar necesare atunci cand si mintea si organismul cer o pauza. De fapt, te vei surprinde remarcand ca esti in unul dintre cele mai incitante orase din lume si tot ce vrei este sa vezi un pat in care sa te arunci cu viteza luminii. Mintea iti va face figuri. Vei crede ca ti se potriveste una sau alta si de fapt ajungi sa iti dai seama ca ai fost victima unei manipulari informationale. Vei crede ca Rio de Janeiro e numai samba si plaja. Ei bine, vei afla cu surprindere ca Rio inseamna si frig, nori, supermarketuri, strazi fara sens, bani aruncati pe fereastra, oameni neinteresati si asa mai departe. Asa cum vei afla ca cea mai oribila fundatura din Bolivia este locul revelatiei tale de o viata.

Ideea este sa te lasi surprins si sa pleci de acasa cu asteptari putine. Nu vrei sa realizezi ca jumatate din bani i-ai aruncat pe taxe de aeroport si pe mancare. De aceea, e bine sa fii informat si relaxat. Adica: ia-ti un ghid, dar nu il venera ca pe o Biblie,asculta de sfaturile celor care au mai fost, dar ai grija la stereotipii, filtreaza fiecare informatie in acelasi timp in care iti permiti sa mai ai incredere in trecatori, bucura-te de noul situatiei fara a cadea in extazul cultural. Tine minte ca peste tot vei intalni oameni de toate felurile si situatii dintre cele mai bizare. Fii pregatit pentru a trai si cele mai jenante momente. Nu te lasa dus numai si numai de magia momentului. Nu te lasa prada depresiei numai si numai din cauza dorului de casa.

Ei bine, vad ca deja am trecut la sfaturi pentru ca stiu bine ca as vrea ca multa lume sa poata sa faca aceasta calatorie in jurul lumii pentru a-si da seama de sine insusi/insasi. Ar fi folositor lumii intregi, nu numai miscarii Che Guevara. Pentru ca pana la urma calatoria inseamna aflarea sinelui, oricat de turistic este motivul. Paradoxul consta in a pune una peste alta ideea despre un ceva anume si realitatea experimentata. Dar asta chiar e filozofic,nu numai suna. Dar fara o filozofie de viata e greu sa pleci la drum lung. Pentru ca drumul lung (in cazul meu un an si jumatate) inseamna sa lasi in urma si in stand-by: familie, prieteni, tabieturi, preocupari, conturi, job-uri, coerente, sigurante. Intrebarea care urmeaza natural ar fi: chiar merita? Adica, merita sa iti reduci casa la un rucsac care se cere mereu si mereu facut si refacut, la interval de maximum cinci zile, minumum cateva ore. Oare chiar te va tine acest ritm de a schimba culturi, planuri, realitati? Vei rezista mental la aceste excitatii externe si interne? Ceva de genul: te tine pe bune?

Pe scurt, ideea a rasarit din ceva total neinteresant, oricat tin la ideea de senzational. Doream sa-mi dau demisia si sa fac ceva la ce ma pricepeam cel mai bine: calatoritul. Si desi imi facusem un plan pentru asta, nu pot spune ca am fost printre cei mai organizati calatori si pentru ca organizarea nu este unul dintre punctele forte ale personalitatii mele. Dar aveam citeva arme invincibile la indemina: experientele anterioare din India, Nepal, Maroc, Europa, Couchsurfing-ul (http://www.couchsurfing.org ) cu al sau slogan „participating in creating a better world”, idealismul si poate spiritul de aventura. Prinsesem momentul: ma simteam capabila de o astfel de patanie. La gura sobei.

Dar realitatea bate „filmul”, asa ca m-am trezit in Londra, dupa trei luni de visat la America de Sud, Australia, Noua Zeelanda. M-am trezit si in aeroportul Heathrow, cu gandul la vulcanul din Islanda care parea sa-mi strice toate planurile, cu gandul la casa si la tot confortul psihic si fizic de care aveam sa ma descotorosesc pentru urmatoarele luni. Si cred ca asta a fost cea mai dura faza. Pentu ca mai apoi esti pus in fata faptului implinit. Esti deja in Peru si oricit ai vrea sa fii din nou acasa, nu ai ce face pentru ca un alt bilet te-ar costa cat tot bugetul calatoriei. Asa ca te descurci: tragi aer in piept, fumezi o tigara, te imbeti cu gandul ca totul va fi bine si ca ai luat decizia potrivita, pe timp de criza economica. Dar si aici intervine indoiala. Ceva de genul: cum am putut fi atat de...? Ei bine, in astfel de cazuri, recomandam o plimbare, o muzica, o poza, un refugiu mental. Pentru ca problema cu biletul „round-the-world” (cazul meu) este ca trebuie sa faci inconjurul Pamantului, fie ca mai ai chef sau nu. Bineinteles, evadari pe scara din dos exista, dar costa.

Deci, cu inima in dinti si cu autosugestia ca asta este „aventura vietii tale”, ai toate sansele sa parasesti un oras linistit din vestul Romaniei, ca Timisoara, sa te pui pe avion si sa pornesti inspre celalalt colt al lumii. Nu doar din conveingerea ca „da bine” pentru ca atunci te-ai ars. Daca nu ai o aplecare interioara inspre „arta fugii”, recomnad un film bun. E mai sigur, mai ales legat de dezamagiri. Pentru ca momentele dure nu sunt putine, iar euforia de a fi intr-un loc poate fi dramatic diminuata de oboseala acumulata, alimentatia diferita si asa mai departe. Legat de porniri omenesti, trebuie de asemenea sa fii constient de faptul ca goana dupa hrana poate deveni o corvoada. Pentru ca obiceiurile se modifica de la o regiune la alta si s-ar putea sa intalnesti situatii in care sa nu te bucuri foarte tare de micul dejun. Sau situatii in care sa te bucuri prea tare de cina si sa ai cosmaruri, in cazul in care traiesti peste 3000 de metri si frigul iti da o senzatie de foame constanta.

Dar cum toate trec, vei avea senzatia ca viata ti se deruleaza fara controlul tau. Si poate asta e cea mai aspra lectie de viata. Deci, daca te-am convins sa pleci intr-o calatorie in jurul lumii (sic!), esti invitatul/ta mea.



Autor: Manuela Babescu
 


 SHARE :  Trimite pe mail
maindemisieoamenicalatorierio de janeiro CITESTE MAI MULTE DESPRE

7630 citiri

14 comentarii

Participa la discutie. Citeste comentariile cititorilor si exprima-ti si tu parerea!
Adauga comentariu
Nume
Email
Website
Subiect
Comentariu
2000 caractere ramase
 
  Trimite

Good to know

Plângi în fața copilului sau te ascunzi în baie? Să ascunzi emoțiile negative de copil sau să le exprimi? Studiile spun că există o cale de mijloc

Plângi în fața copilului sau te ascunzi în baie? Să ascunzi emoțiile negative de copil sau să le exprimi? Studiile spun că există o cale de mijloc

Mulți părinți nu vor să devina emoționali în fața copiilor. Este bine sa procedezi asa sau ar trebui sa ii spui copilului ca ti-e frica de paianjeni sau ca esti furios din cauza jobului? În timp ce tema este complexă, din studii reies câteva răspunsuri clare, conform theconversation .

Good to know

Prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție

Prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție

Căpitanul Andreea Oana Ardeleanu a executat astazi, de la ora 10.00, zborul de evaluare pentru obținerea calificării de instructor de zbor pe aeronava IAR 99 devenind, astfel, prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție.

Familie

„Tatăl meu a avut două familii. M-am născut când tatăl meu era încă în divorț de prima sa soție”

„Tatăl meu a avut două familii. M-am născut când tatăl meu era încă în divorț de prima sa soție”

În curând, se împlinesc 14 ani de când tatăl meu a murit. S-a întâmplat brusc și, oarecum, neașteptat. Nu mai era chiar tânăr și nici cu sănătatea nu stătea prea bine. Era însă, în ciuda problemelor de sănătate, într-o formă foarte bună. S-a dus așa cum și-a dorit: ”mâncat bine, dormit bine, dimineața sculat mort”.

Relatii

 Oamenii au parte de mai puțin sex decat crezi

Oamenii au parte de mai puțin sex decat crezi

Noi considerăm că tinerii au parte de mai mult sex decât au în realitate, iar bărbații au viziune distorsionata asupra vieții sexuale a femeilor tinere, conform unui nou studiu.

Familie

Generația lui ''am fost bătut când eram mic și uite că n-am nimic

Generația lui ''am fost bătut când eram mic și uite că n-am nimic

Au trecut câteva zile de când niște femei au plecat pe lumea cealaltă lăsându-și copiii pe mâna cine știe cui pe lumea asta. Am urmărit cât am putut cazul Nicoletei Botan. Am dat drumul chiar și la televizor, cu ocazia asta. M-am uitat la știri! M-am uitat câteva zile.

Good to know

Există femei care nu-și doresc copii. Și dacă nici nu-i fac, e foarte bine

Există femei care nu-și doresc copii. Și dacă nici nu-i fac, e foarte bine

Există femei care nu-și doresc copii, dar nu au curajul să admită și să spună. Prietena mea o recunoaște: nu-i plac copiii, nu o emoționează obrăjorii bucălați și nici nu simte că viața ei e incompletă fără o pereche de mânuțe încolăcite în jurul gâtului.

Relatii

Poti avea o viata sexuala si daca ai copii

Poti avea o viata sexuala si daca ai copii

Cand sunteti doar voi doi, sexul se poate întâmpla oricând, oriunde, dar pe masura ce familia începe să crească, momentele de intimitate pot deveni o amintire.