Smart Woman

Va dati seama, fiind si prima sarcina cum m-am simtit. Am mers pe instinct, si am zis, daca e bine la prima intalnire, o sa merg pe mana dansului. In final, am avut dreptate, sa fac asa, pentru ca domnul medic a fost un profesionist, a venit la timp, a luat decizia corecta, operatia de cezariana e o opera de arta.

In ziua in care mi-a venit sorocul, am ajuns cu apa rupta la Universitar, si am intrebat la receptie unde sa ma duc. Mi s-a aratat dupa colt, la Urgente ginecologie, unde, stupoare, o doamna tocmai nastea si se auzeau numai tipete si urlete. Pe holuri misunau tot felul de pacienti care nu aveau legatura cu nasterile si berzele. Din cand in cand se mai deschidea usa in sala cu pricina si se vedea si doamna in chinuri, cu fata transpirata si schimonosita de durere.

Mi-am zis, ok, stau la rand sa incep si eu show-ul, fiind convinsa ca acolo e sala de nasteri. Cand a terminat doamna, am intrat furtunos in salonul respectiv si le-am zis ca e randul meu acum, ca mi s-a rupt apa. La care o tanara asistenta imi zice violent ca maternitatea e inchisa si ca e nevoie sa ma duc la alta maternitate. Am inceput sa tremur si de nervi si de sperietura. Unde sa ma duc cu burta la gura si cu copilu pe drum? Intr-un final, am reusit sa urc la maternitate sus la etaj, mi s-a dat un pat intr-un salon frumos, renovat. Nu mai intelegeam nimic, ca parca au zis ca e inchis tot ca se face curatenie. Asta era, acum, cu Dumnezeu inainte.

Intre timp aparuse si medicul meu care a decis ca trebuie sa facem cezariana. Am nascut chiar de ziua lui, si mi-am cerut scuze ca l-am deranjat chiar intr-o sambata dimineata. Dupa operatie, am fost trimisa intr-un salon cam inghesuit la recuperare. Asistentele erau multe si mi s-a parut ca isi faceau datoria, cel putin nu ne ignorau, dar aveau un stil destul de violent pentru firea mea. Dar le intelegeam intr-un fel. Si-au facut datoria cu totii, iar overall am fost multumita de tot ce s-a intamplat in spital, in ciuda faptului ca imi era foarte rau.

Am avut mereu senzatia ca e cineva acolo, si ca daca mi se face ori mie ori copilului rau, am cui sa cer ajutorul. Am fost surprinsa placut, mai putin de primirea in spital, si de indiferenta lor, in momentul in care cineva vine cu o urgenta, idiferent care e ea. Nu e vina medicilor. E vina statului, pentru ca nu aloca bani destui pentru personal. La urma urmei tot oameni lucreaza pentru noi in spitale. Deci, pana la urma, desi eram speriata de moarte sa nasc intr-un spital la stat, daca ar mai fi cazul, nu as alege un spital particular, si asta, datorita preturilor foarte mari. Acum, fiecare alege ce crede de cuviinta.

Nota redactiei: Acest material a fost primit la rubrica “Articolul tau”.

Scrie-ne si tu pe adresa redactiei smartwoman[at]hotnews[dot]ro. Noi vom trata cu toata atentia articolul tau si, daca il vei trata la fel, ii vom acorda prima pagina. Datele tale raman strict confidentiale, iar identitatea va fi protejata.

* Redactia SW isi rezerva dreptul de a modera materialele primite si de a le publica sub aceasta rezerva.
* Redactia SW isi rezerva dreptul de a alege, de a edita si de a transforma o parte dintre comentariile postate de cititori (ca raspuns la articolele de pe site) in materiale de sine statatoare.