Smart Woman

Am o meserie frumoasa, ofer, fara sa am pretentia sa primesc nimic in schimb. Sunt plecata de ceva vreme din tara, financiar nu excelez, dar nici nu cred in puterea banului, am avut ocazia sa vad multe locuri la care altii nici nu pot visa sa ajunga. Probabil ca o lege a compensatiei ca acel el inca se incapataneaza sa apara. Si pentru “clatirea” ochilor ii multumesc lui Dumnezeu. In ultimii ani m-am apropiat foarte mult de El tocmai pentru ca in credinta imi gasesc linistea si echilibrul de care am nevoie sa duc si incercarea asta… nu am picat in bigotism sau cine stie, dar am inteles un lucru: ca orice ce s-a intamplat, se intampla si se va intampla in viata mea, e doar conform planului Lui si nu pot sa cer mai mult decat poti primi. Am incercat sa sar si peste destin, am intrebat, am cautat, am plans, insa de cativa ani nici nu mai intreb, nu mai caut, nu mai cer, am acceptat. Asa cum am acceptat si singuratatea asta.

Nu sunt o femeie frumoasa, insa sunt placuta, comunicativa si sociabila. Si am ochii verzi si sunt bruneta. Am avut si am ceva probleme cu greutatea, astea sunt relative, cu putina vointa- se rezolva. De ceva vreme nu mai cred nici in povestea ca “totusi barbatii se uita la ambalaj”, al meu nu e unul commercial, dar am fost norocoasa sa dau peste barbati care m-au definit ca femeie si au scos ce a fost mai frumos din mine. Citesc, ascult muzica, vad filme, alerg, merg la sala. Nu am viata sociala pentru ca nu am un cerc de amici, aici unde sunt acum, e greu de facut pentru ca oamenii sunt reci, iar toate prietenele mele sunt déjà casatorite.

Nu am copii, desi intr-o vreme imi intrase in cap sa fac un copil cu un barbat care mi-ar fi placut si sa fie al meu, dar nu e chiar asa simplu… nu e vorba de partea financiara, dar nu pot sa leg un barbat de mine si/sau de copil doar asa ca as vrea eu sa am un “copil al meu”. As vrea sa infiez, dar nu am o casa a mea si asta se pare ca e una din conditii. Insa as accepta in viata mea si un barbat care sa aiba si un copil, doi dintr-o relatie anterioara.

Paradoxal am inca foarte multa rabdare, inca mai am putere sa astept. Sunt zile si zile cand mai cred ca voi intalni pe cineva, parca “simt” ca va veni, dar ma arde ca se inchide usurel, dar sigur si sufletul asta… si nu vreau, nu vreau sa fiu ursuza si sa ma pierd ca om. O amica mi-a recomandat sa incerc si site-urile matrimoniale, nu stiu, poate intr-o zi o sa fac si asta.

Unde gresesc oare? M-am gandit intr-o perioada ca poate nu sunt pregatita pentru o relatie, desi toata asteptarea asta te pregateste, nu?! Si am avut si am o familie minunata care m-a educat cu principiile si valorile de familie.

Cum arata el pentru mine? Nu zic ideal, doar sa fie el... sa ma respecte, sa comunice, sa fie placut, un barbat care sa vada ce am eu de oferit. Daca mai cred in iubire? DA - pentru ca vad in jurul meu oameni care se iubesc. Ce stiu sigur e ca inca ma doare ca anii astia trec si nu se mai intorc si ca am atatea de oferit si nu am cui.

Nota redactiei: Acest material a fost primit la rubrica “Articolul tau”.

Scrie-ne si tu pe adresa redactiei smartwoman[at]hotnews[dot]ro. Noi vom trata cu toata atentia articolul tau si, daca il vei trata la fel, ii vom acorda prima pagina. Datele tale raman strict confidentiale, iar identitatea va fi protejata.

* Redactia SW isi rezerva dreptul de a modera materialele primite si de a le publica sub aceasta rezerva.
* Redactia SW isi rezerva dreptul de a alege, de a edita si de a transforma o parte dintre comentariile postate de cititori (ca raspuns la articolele de pe site) in materiale de sine statatoare.