Smart Woman

Pe atunci, secretarele aveau pensionul si facultatea, dar tot frumoase erau. Saligny era batran si o angajase pentru ca era isteata, vorbea frantuzeste, purta palariute cu borul mic si zulufii rasfranti, dar atarnase mult si faptul ca-i rasfata privirea.  Nu numai ca-i tinea o evidenta stricta a tuturor lucrarilor in constructie, dar se deplasa si pe santiere sa inspecteze stadiul si-si nota, in carnetelul cu semn de carte ciucure galbior, fiecare faza de executie. Se descalta apoi de cizmele cu noroi, scotea salopeta beige, pufoaica si dupa dus, era prezenta feminina cea mai agreabila din toate birourile. Pentru ca avea bratele fine, drepte, albe, aparate de soare, purta rochii fara maneci si decolteu en-coeur, ceea ce era o nota de indrazneala la acea vreme. Fiind cea mai destoinica si harnica, Saligny o alesese sa-i prezinte podul in detaliu inginerului francez care, impresionat de franceza impecabila a ochilor ei migdalati, a luat-o cu el la bine si la rau.

Natalie venise pe lume intr-o casa boiereasca, in care acum este un Cazinou, dar inainte de asta a fost casa Legatiei Ruse. A facut pensionul si Facultatea de Farmacie. Tatae imi spunea ca era asa de frumoasa ca odata, in timp ce era ea in poarta, a trecut un camion plin cu rusi si cu sofer fustangiu, care s-a lovit de o caruta de paine. Painea fiind pe cartela, a disparut una-doua in mainile curiosilor. Daca eu as fi fost Tatae, as fi indrumat-o sa stea in fiece zi in poarta. Ar fi gasit lumea paine la liber. O dubla avea atata paine in ea incat ar fi hranit o familie tipica de Anuar Statistic. Plus ca s-ar fi gasit si o multime de creioane pe jos. Rusilor le era, na, tare dor de casa si de liubovnicele lor. Li se dadea, la fiecare doua zile, cate o carte postala si un creion. Cand treceau pe strada, copiii strigau dupa camioane "davai karandas", nu tu "pajalusta", nu tu "please", si se trezeau cu creioane de toate marimile, dar de aceeasi culoare. Neagra. Cartile postale nu le aruncau, desi ar fi putut fi folosite si la noi. Limba rusa incepuse sa se strecoare obligatoriu in scoli. Asa-mi spunea Tatae.

Madame Natalie s-a casatorit tot cu un inginer. Paul (Pol, pe limba ei). Eu i-am apucat pe amandoi la pensie si cand deja aveau casa cu chirie pe strada noastra. Madame Natalie facea bors. Cel mai bun si cel mai curat din oras. Lumea o stia de farmacista si o farmacista nu amesteca niciodata Separanda cu Koprolul. Piticul ala cu fes si cu opait mi-a mancat mie zilele. Cum culegeam o fructa de prin copacii vecinilor si eram adus de urechi acasa, pe data venea piticul, dusmanul fructelor nespalate.

Nici eu, nici frate-miu nu suportam untura de peste. Vis-a-vis de noi era un bufet de mare clasa care facea mici dupa reteta originala a lui Tica Preoteanu. La cateva zile, la noi se mancau mici asa, ca de-un apetit cu moft muncitoresc. Intr-una din zile, dupa masa, tata a luat ziarul si a citit vadit ingrijorat ca in mititei s-ar gasi niste larve, carora, numai untura de peste le vine de hac. Asa am invatat eu, ca dupa orice festin cu mititei, urma calvarul lingurii cu untura de peste. Eu ca eu, da 'frate-miu mai mare? Tot clapaug la minte?

Tiiiii, ce tare s-a bucurat frate-miu ca m-am nascut. Avea sa scape de corvoada de a merge in toiul jucalaului la paine, la bors, la Alimentara. A avut ceva de asteptat pana am rasarit eu din scutece, dar a meritat pentru ca am preluat stafeta. Numai ca, la Madame Natalie, incepusem sa ma duc de placere. Invatam franceza cu ea. Aproape in fiecare zi ma oprea sa ascultam la magnetofon lectii de franceza. Imi repeta si explica fiecare cuvant. Si scris si oral. Mi-a folosit mult la facultate, dar dupa aia, nefiind c-o frantuzoaica sadea, am cam uitat cum se spune la "Je t'aime" in frantuzeste.

Toate necazurile pe care le aveam eu la 10 ani erau asternute cu bucurie sau lacrimi, pe banca de sub ciresul din curtea Madamei Natalie. Mi s-a furat undita, pac la Madam Natalie! Mi-a sarit lantul la bicicleta, pac la Conu Pol ! Parintii erau la serviciu, iar Mamae cu Tatae aveau mereu de impartit ceva, desi nu am o idee ce-si pot imparti soarecele si pisica. Jambon era un zapacit de caine. Pe cat se bucura el de mine cand ma vedea si sarea topaind pe camasa mea, pe atat se intrista mama cand veneam cu hainele fasii.

Jambon a reusit intr-o zi sa iasa pe poarta. S-a intalnit c-o masina. Masina a rezistat. Atata am plans in bratele Madamei Natalie si atatea mangaieri ce-am luat eu in ziua aceea, ca de la Ilinca incoace, n-am mai primit asemenea rasfat. "Mugur de Cais, mi-a spus M-me Natalie, Jambon a plecat pentru ca si acolo sus sunt copilasi cu care trebuie sa se joace si case care trebuie pazite". Greu mi-era fara Jambon, dar parintii, mai ales mama, ramasesera neinduplecati in a mai lua de suflet un catelus. Nu-mi aratau, dar simteam ca si ei il regretau pe dulaul de Jambon. La o noua sedinta de franceza, de sub banca din curte a aparut un ghemotoc. Ochii aceia superbi, migdalati, ai Madamei Natalie mi-au intalnit privirea plina de bucurie. De atunci, vizitele mele se triplasera: cand la franceza, cand la Ghemotoc, cand la bors. Pol si Natalie isi alcatuiau programul dupa orarul meu. Scoteau din frigider inghetata de ciocolata facuta in casa, inca de cu vreme, sa n-aiba ace de gheata, dar nici ciorbalau sa nu fie. Era untoasa si se lipea ventuza de mine pentru ca avea in ea ciocolata rasa de la Paris. N-ati mancat asa ceva! Doar daca-mi scrieti, ca sa va dau reteta.

Cu toata afectiunea lui Ghemotoc, mahnirea mi-a trecut greu, cum de altfel, mi se parea ca si anii nu se fac mai mari, mai repede. Fratele meu era deja in vorba serioasa cu Simona, iar eu, adolescent fiind, ramasesem tot cu mersul la bors, la paine, la Alimentara.

M-am dus in ziua aia la M-me Natalie. Aveam lectii de franceza a invata. Cuminte, pe banca de sub cires, o asteptam sa apara in usa cu capotul ala de matase. "Franceza nu se vorbeste, cavalere, dintr-un halat si-un sort", spunea ea. Eu nu sunam, nu bateam in geam, nu eram invaziv. Asteptam intotdeauna cuminte, pentru ca stiam ca si Pol are nevoie de un suflet, doar nu eram eu singurul...

A aparut Pol, grav, cu ochii inrositi de plans. "Cavalere, Natalie a mea a plecat dintre noi. Azi dimineata, la spital. Stia ca trebuie sa vii si mi-a lasat un plic pentru tine. Desfa-l, te rog!

Draga Mugur de Cais,

Plec acum sus, au ciel, pentru ca am fost chemata de un cavaler mai mic ca tine, care are nevoie de-o mangaiere si de-o vorba buna, chiar si in franceza. Ai tu grija de Paul al meu si mai treci din cand in cand, pentru a-i alunga singuratatea. Mereu ma ruga sa-i povestesc ce tot vorbesc atatea cu tine. Are acum cine a-i spune un necaz ce-l macina, sau o bucurie de-o fi de-o nota buna sau de prima ta dragoste. Regret atat de mult ca n-am apucat sa citesc in ochii tai sclipirea cu stelute pe care ti-o anina dragostea in priviri si nu poti scapa de amintirea ei o viata. Simt ca eu asa am fost pentru Paul si el pentru mine. Noi n-am avut copii si tu ne-ai inseninat zilele. Roaga-l pe Paul sa mergeti intr-o zi la Ilinca, nepoata mea. Tu stii acum multa franceza si poate ca neastamparata aia mica o avea mai multa intelegere cu tine decat am putut sa-i insuflu eu, ca prea o rasfatam in dantele si-n chocolat de la unchiul meu, parisianul.

L-am rugat pe Paul sa-ti pregateasca o sticla-doua din ultimul bors facut de mine. El nu mai are nevoie.

Va las cu bine pe lumea asta, dragii mei,

Natalie

Iat-o si azi in suflet la mine!

http://blog.digitalreviews.ro/

Nota redactiei: Acest material a fost primit la rubrica “Articolul tau”.

Scrie-ne si tu pe adresa redactiei smartwoman[at]hotnews[dot]ro. Noi vom trata cu toata atentia articolul tau si, daca il vei trata la fel, ii vom acorda prima pagina. Datele tale raman strict confidentiale, iar identitatea va fi protejata.

* Redactia SW isi rezerva dreptul de a modera materialele primite si de a le publica sub aceasta rezerva.

* Redactia SW isi rezerva dreptul de a alege, de a edita si de a transforma o parte dintre comentariile postate de cititori (ca raspuns la articolele de pe site) in materiale de sine statatoare

* Pentru a evita confuziile si a pastra coerenta discutiei va rugam sa postati folosind un singur nume / ID in cadrul aceluiasi articol

* Redactia SW isi rezerva dreptul de a sterge sau edita mesajele ce contin atacuri la persoana, insulte sau cuvinte licentioase