Acasa | Articolul tau | Mama m-a avertizat ca va face om din mine. Asta nu a impiedicat-o sa imi repete obsesiv ca nu voi ajunge niciodata nimic

Mama m-a avertizat ca va face om din mine. Asta nu a impiedicat-o sa imi repete obsesiv ca nu voi ajunge niciodata nimic

 SHARE  

Adaugat in 22 noiembrie 2010

Mama m-a avertizat ca va face om din mine. Asta nu a impiedicat-o sa imi repete obsesiv ca nu voi ajunge niciodata nimic

Adultii de astazi, copiii de ieri / Foto: Photoxpress

Am citit articolul lui D. si apoi am revenit asupra inceputului: “Ce noroc… Asta trebuia sa fiu eu, daca mama mea nu ar fi intarziat la vizita la abortionistul ilegal”. M-a facut sa tresar. Mi-am rememorat propria suferinta si pentru cateva clipe am fost din nou copil. Cat imi doream sa nu ma fi nascut!

Parintii mei au divortat cand aveam 3 ani, pentru ca mama si-a gasit pe altcineva. Eu am locuit cu ei timp de cateva luni dupa nastere, pentru ca isi faceau stagiile de practica medicala in orase diferite. Bunicii din partea mamei au preluat intreaga responsabilitate a cresterii mele – material, educativ si afectiv; toata dragostea si atentia lor s-au indreptat asupra mea. Ai mei ma vizitau rar, asa incat amintirile mele cu ei din acea perioada sunt ca si inexistente. Cu tata nu am pastrat legatura. Mama a ramas cu cel pentru care il parasise pe tata, a mai facut un copil si s-a mutat in alt oras, la 600 km distanta de mine.

Cand am implinit 6 ani, a hotarat sa ma ia la ea. Ruptura de cei pe care ii consideram parinti a fost cumplita, pentru ei si pentru mine deopotriva. La acea varsta, nu o cunosteam mai deloc pe cea care mi-a dat viata dar aveam constiinta faptului ca ea este mama mea. Bunicii au avut grija sa imi lamureasca acest aspect si au incercat sa ma convinga ca dorinta ei de a ma avea langa ea este fireasca. Am simtit ca imi va fi greu dar nu stiam cat avea sa ma doara. L-am cunoscut apoi pe el, sotul ei. Imi amintesc bine ca nu l-am putut suferi din prima clipa. De atunci a inceput calvarul meu. Mama m-a avertizat ca va face om din mine, considerand ca am fost rasfatata mult timp si nu stiu sa ma port. Imi repeta zi de zi ca nu ma va mai lasa sa imi vad bunicii.

Am fost o data la munte cu ei, cand eram in clasa a V-a, si ma puneau sa fac cafea in fiecare dimineata si sa cobor din bucataria cabanei cu micul dejun pe tava, pregatit de mama. In a doua zi petrecuta acolo m-am ars la mana cu ibricul si apoi am refuzat sa iau tava cu mancare; el m-a plesnit peste gura si mi-a spart buza, apoi m-a obligat sa cobor cu tava. Pe scari am alunecat si am facut praf mancarea. M-a plesnit din nou, o singura data, pentru ca proprietarul cabanei, auzind zgomotul, a venit si a intervenit. A treia zi m-a pus iar sa fac cafea si am refuzat. Ne aflam pe terasa de beton, afara. M-a amenintat, si atunci m-am ridicat de pe banca dar am facut imprudenta sa ii arunc bricheta cu care ma jucasem pana atunci, pe masa. In secunda urmatoare a navalit asupra mea si m-a tarat de par pe jos, m-a lovit cu mainile si cu picioarele, in timp ce sora mea il ruga sa se opreasca. Cand am ridicat privirea, mama se uita de la un geam. Nu m-a mai salvat nimeni.

A fost unul din episoadele cele mai violente pe care le-am trait si imi amintesc si acum clar totul - senzatia de ameteala, durerea, neputinta, furia, bataile inimii, pacanitul din urechi, plansetul surorii mele. De cele mai multe ori cand ma bateau, invocau obraznicia mea; deseori le raspundeam desi stiam ca voi plati scump. Ma simteam mica si neputincioasa, si singura, si ii uram cu sete. Niciodata nu am inteles de ce nu m-a iubit mama, de ce m-au chinuit atat, de ce si-au batut joc de sufletul meu.

Din cand in cand, bunicul meu reusea sa o induplece pe mama si venea sa stea cu noi. Atunci incerca sa ma ocroteasca, sa ma ajute; vedea ce mi se intampla dar nu avea nici o putere. Cand obiecta, il trimiteau acasa, asa ca prefera sa taca, ca sa imi poata fi alaturi cat mai mult timp.

In casa, sotul mamei nu facea nimic. Pe mine insa ma puneau sa spal vase, sa dau cu asipratorul, sa sterg praful si chiar sa calc. De calcat am scapat cand m-am ars la picior si am topit o portiune mica din covor, pentru ca nu aveam masa de calcat si calcam pe o cuvertura asternuta pe jos. Seara ma trimiteau sa fac cumparaturi la magazinele din coltul strazii. Caram cate 4 sticle de apa minerala la sticla de sticla intr-un cos impletit din plastic, si apoi ma intorceam pentru tura urmatoare de cumparaturi. Se intampla sa ma trimita si de mai multe ori, daca intre timp li se facea pofta de ceva stand la TV. Ma chemau din camera mea ca sa le dau telecomanda aflata la 1 metru in fata lor, pe masuta de cafea. Ma umileau intentionat, ca sa ripostez, pentru ca apoi sa ma plesneasca, sa imi dea suturi in fund si sa ma traga de urechi. Imi repetau obsesiv ca nu voi ajunge niciodata nimic in viata. Nu intelegeam de ce ea insista sa ma tina acolo, de vreme ce ma dispretuiau atat de mult.

La scoala, invatam de placere dar si pentru ca era singura mea ocupatie. Nu aveam voie sa ma joc cu copiii in fata blocului pentru ca "nu erau de nivelul meu", asa spunea mama. Desi intotdeauna am avut cele mai bune rezultate, mama si sotul ei ma verificau frecvent si constatau de fiecare data ca nu stiu nimic. El, inginer electronist de formatie, era raspunzator de temele suplimentare si isi aroga toate meritele pentru reusitele mele. In fapt, imi dadea multe probleme din culegeri, care depaseau uneori cunostintele mele, si apoi ma controla cu raspunsurile de la sfarsit. Eram obligata sa il ascult, ca sa nu ma bata, si sa invat si ceea ce nu stiam. De multe ori, nu mai apucam sa fac temele pentru scoala. Noaptea, stateam cu pixul-lanterna sub cearceaf, ca sa vad sa imi termin temele pentru a doua zi.

In fiecare noapte, m-am rugat lui Dumnezeu sa imi curme cumva suferinta. In clasa a X-a am exploatat un moment de slabiciune al mamei mele si am reusit sa plec definitiv la bunici. Mi-am continuat viata departe de ea si de sotul ei, dar nu complet lipsita de atentia lor. Am terminat o facultate de stat, am un venit, am o locuinta a mea, am doi bunici simpatici langa mine pe care ii iubesc si ii pretuiesc pentru tot ce au facut pentru mine, si am un sot cu care traiesc cea mai frumoasa poveste de dragoste. El m-a ascultat, m-a inteles, m-a invatat sa imi recunosc valoarea ca om si sa ma pretuiesc pentru ceea ce sunt, sa ma bucur de viata, de iubirea si de implinirea noastra, sa imi accept trecutul, sa traiesc din plin prezentul si sa ma uit cu incredere si nerabdare spre viitor!

Nota redactiei: Acest material a fost primit la rubrica “Articolul tau”.

Scrie-ne si tu pe adresa redactiei smartwoman[at]hotnews[dot]ro. Noi vom trata cu toata atentia articolul tau si, daca il vei trata la fel, ii vom acorda prima pagina. Datele tale raman strict confidentiale, iar identitatea va fi protejata.

* Redactia SW isi rezerva dreptul de a modera materialele primite si de a le publica sub aceasta rezerva.

* Redactia SW isi rezerva dreptul de a alege, de a edita si de a transforma o parte dintre comentariile postate de cititori (ca raspuns la articolele de pe site) in materiale de sine statatoare

* Redactia SW isi rezerva dreptul de a sterge sau edita mesajele ce contin atacuri la persoana, insulte sau cuvinte licentioase



Autor: V.V.
 


 SHARE :  Trimite pe mail
mainFamiliemamatatascoalaviolentabunici CITESTE MAI MULTE DESPRE

24776 citiri

108 comentarii

Participa la discutie. Citeste comentariile cititorilor si exprima-ti si tu parerea!
Adauga comentariu
Nume
Email
Website
Subiect
Comentariu
2000 caractere ramase
 
  Trimite

Good to know

Plângi în fața copilului sau te ascunzi în baie? Să ascunzi emoțiile negative de copil sau să le exprimi? Studiile spun că există o cale de mijloc

Plângi în fața copilului sau te ascunzi în baie? Să ascunzi emoțiile negative de copil sau să le exprimi? Studiile spun că există o cale de mijloc

Mulți părinți nu vor să devina emoționali în fața copiilor. Este bine sa procedezi asa sau ar trebui sa ii spui copilului ca ti-e frica de paianjeni sau ca esti furios din cauza jobului? În timp ce tema este complexă, din studii reies câteva răspunsuri clare, conform theconversation .

Good to know

Prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție

Prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție

Căpitanul Andreea Oana Ardeleanu a executat astazi, de la ora 10.00, zborul de evaluare pentru obținerea calificării de instructor de zbor pe aeronava IAR 99 devenind, astfel, prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție.

Familie

„Tatăl meu a avut două familii. M-am născut când tatăl meu era încă în divorț de prima sa soție”

„Tatăl meu a avut două familii. M-am născut când tatăl meu era încă în divorț de prima sa soție”

În curând, se împlinesc 14 ani de când tatăl meu a murit. S-a întâmplat brusc și, oarecum, neașteptat. Nu mai era chiar tânăr și nici cu sănătatea nu stătea prea bine. Era însă, în ciuda problemelor de sănătate, într-o formă foarte bună. S-a dus așa cum și-a dorit: ”mâncat bine, dormit bine, dimineața sculat mort”.

Relatii

 Oamenii au parte de mai puțin sex decat crezi

Oamenii au parte de mai puțin sex decat crezi

Noi considerăm că tinerii au parte de mai mult sex decât au în realitate, iar bărbații au viziune distorsionata asupra vieții sexuale a femeilor tinere, conform unui nou studiu.

Familie

Generația lui ''am fost bătut când eram mic și uite că n-am nimic

Generația lui ''am fost bătut când eram mic și uite că n-am nimic

Au trecut câteva zile de când niște femei au plecat pe lumea cealaltă lăsându-și copiii pe mâna cine știe cui pe lumea asta. Am urmărit cât am putut cazul Nicoletei Botan. Am dat drumul chiar și la televizor, cu ocazia asta. M-am uitat la știri! M-am uitat câteva zile.

Good to know

Există femei care nu-și doresc copii. Și dacă nici nu-i fac, e foarte bine

Există femei care nu-și doresc copii. Și dacă nici nu-i fac, e foarte bine

Există femei care nu-și doresc copii, dar nu au curajul să admită și să spună. Prietena mea o recunoaște: nu-i plac copiii, nu o emoționează obrăjorii bucălați și nici nu simte că viața ei e incompletă fără o pereche de mânuțe încolăcite în jurul gâtului.

Relatii

Poti avea o viata sexuala si daca ai copii

Poti avea o viata sexuala si daca ai copii

Cand sunteti doar voi doi, sexul se poate întâmpla oricând, oriunde, dar pe masura ce familia începe să crească, momentele de intimitate pot deveni o amintire.