Acasa | Articolul tau | Mamele de baieti vs. iubite/sotii. Ce te faci cu soacra atunci cand sotul tau este foarte legat de ea?
Conflictul soacra-nora / Foto: Reuters
De mica am tot auzit-o pe mama plangandu-se in diverse situatii de relatia cu soacra, ba am fost si martora la unele discutii usor intepatoare; iar de-a lungul timpului, am mai auzit in stanga si-n dreapta de conflicte asemanatoare, dar si de cazuri oficial fericite. Am concluzionat atunci ca totul tine de noroc, o minte deschisa, mult bun simt si educatie.
Concluzia mea de acum, dupa patru ani de relatie cu un barbat inca foarte legat emotional de mama lui, este ca exista o diferenta mare de relationare mama-copil intre o mama de baiat si o mama de fata, iar nevoia de control prin santaj emotional in primul caz se face simtita destul de mult cat sa enerveze pana si cea mai calma si educata iubita/sotie.
Problema se complica de cele mai multe ori cand apar discutii tensionate in cuplu din cauza asta. De obicei, ea se revolta si-i atrage atentia lui (a deschide subiectul cu mama lui e in multe cazuri sinucidere curata, pentru ca va dramatiza situatia la maxim si tot tu vei fi facuta sa pari cea vinovata), iar el ii ia apararea mamei (pentru ca „na, asa e ea, stii ca se supara pe urma” sau si mai grav „eu cred ca tu ai o problema aici, mama a vrut doar sa ne ajute”). Situatiile de genul acesta par a fi fara iesire: ea e la mijloc si la fel este si el. Ambii pot fi acuzati ca nu pun piciorul in prag atunci cand trebuie si ca evita conflictul deschis de teama reactiilor mamei.
Cheia cea mai evidenta pentru solutionarea conflictului pare a sta astfel in mana mamei lui, prin acordarea libertatii copilului atunci cand trebuie, prin renuntarea la obsesia de control si o atitudine corecta si sanatoasa. In acest mod, nu ar mai aparea triunghiul relational ea – el – ma ma lui, ci ar exista doar relatia normala ea si el – parintii. Este dificil insa cand, din cauza unor circumstante mai dificile ale vietii, mama se incapataneaza sa vada lucrurile dintr-o singura perspectiva, iar cei doi ajung in cele mai multe cazuri in situatia de a ceda, a intelege, a lasa de la ei.
Voi prin ce situatii asemanatoare ati trecut si ce solutii ati gasit?
Nota redactiei: Acest material a fost primit la rubrica “Articolul tau”.
Scrie-ne si tu pe adresa redactiei smartwoman[at]hotnews[dot]ro. Noi vom trata cu toata atentia articolul tau si, daca il vei trata la fel, ii vom acorda prima pagina. Datele tale raman strict confidentiale, iar identitatea va fi protejata.
*Redactia SW isi rezerva dreptul de a modera materialele primite si de a le publica sub aceasta rezerva.
Despre conflictul soacra—nora se tot vorbeste de generatii bune, se fac si bancuri pe seama asta, si aproape ai senzatia ca a capatat statut de mit, asta pana in momentul in care te confrunti personal cu situatii de genul acesta.
De mica am tot auzit-o pe mama plangandu-se in diverse situatii de relatia cu soacra, ba am fost si martora la unele discutii usor intepatoare; iar de-a lungul timpului, am mai auzit in stanga si-n dreapta de conflicte asemanatoare, dar si de cazuri oficial fericite. Am concluzionat atunci ca totul tine de noroc, o minte deschisa, mult bun simt si educatie.
Concluzia mea de acum, dupa patru ani de relatie cu un barbat inca foarte legat emotional de mama lui, este ca exista o diferenta mare de relationare mama-copil intre o mama de baiat si o mama de fata, iar nevoia de control prin santaj emotional in primul caz se face simtita destul de mult cat sa enerveze pana si cea mai calma si educata iubita/sotie.
Problema se complica de cele mai multe ori cand apar discutii tensionate in cuplu din cauza asta. De obicei, ea se revolta si-i atrage atentia lui (a deschide subiectul cu mama lui e in multe cazuri sinucidere curata, pentru ca va dramatiza situatia la maxim si tot tu vei fi facuta sa pari cea vinovata), iar el ii ia apararea mamei (pentru ca „na, asa e ea, stii ca se supara pe urma” sau si mai grav „eu cred ca tu ai o problema aici, mama a vrut doar sa ne ajute”). Situatiile de genul acesta par a fi fara iesire: ea e la mijloc si la fel este si el. Ambii pot fi acuzati ca nu pun piciorul in prag atunci cand trebuie si ca evita conflictul deschis de teama reactiilor mamei.
Cheia cea mai evidenta pentru solutionarea conflictului pare a sta astfel in mana mamei lui, prin acordarea libertatii copilului atunci cand trebuie, prin renuntarea la obsesia de control si o atitudine corecta si sanatoasa. In acest mod, nu ar mai aparea triunghiul relational ea – el – ma ma lui, ci ar exista doar relatia normala ea si el – parintii. Este dificil insa cand, din cauza unor circumstante mai dificile ale vietii, mama se incapataneaza sa vada lucrurile dintr-o singura perspectiva, iar cei doi ajung in cele mai multe cazuri in situatia de a ceda, a intelege, a lasa de la ei.
Voi prin ce situatii asemanatoare ati trecut si ce solutii ati gasit?
Autor: Ana