Smart Woman

Aparitia unui nou membru in familie, unul ce solicita toata atentia parintilor si o parte majora a fondurilor acestora, are un impact major asupra cuplului. De aceea este foarte important ca aceasta decizie sa fie discutata de ambii parteneri cu atentia cuvenita, povesteste scriitoarea si experta in probleme de cuplu Kristen Houghton, in paginile publicatiei Huffington Post.

Traditional asociem casatoria cu marirea familiei, desi ideea este "invechita". Din ce in ce mai multe cupluri asteapta cativa ani buni inainte de a avea un copil, in timp ce alte cupluri pornesc in viata hotarate sa nu aduca pe lume un copil. Supravietuirea si fericirea cuplului nu par insa a fie amenintate de aceasta decizie, atata vreme cat e luata de comun acord.

Rasfoind prin arhivele personale, Houghton da exemplul unui cuplu care a hotarat de comun acord sa nu faca copii. Cei doi au o casnicie fericita de 22 de ani. "Am luat decizia potrivita pentru noi. Eu si sotul meu ne-am casatorit imediat dupa terminarea liceului. Eram copii la randul nostru si am decis ca, daca e sa facem copii, se va intampla mult mai tarziu. Timp de sase ani am facut scoala la seral, in timp ce ziua mergeam la munca. Dupa absolvire am petrecut cinci ani punandu-ne pe picioare carierele. In cele din urma am ajuns in punctul in care sa ne putem bucura de aspectul financiar al muncii noastre. Am calatorit, ne-am construit casa de vis pe care o voiam; ne-am bucurat de viata. Ca in perioada in care ne-am construit casa, am avut o discutie serioasa si am decis sa nu facem copii. Nu regretam decizia luata", povesteste sotia.

Ideea unei casnicii fara copii a fost adesea discutata la nivel social; insa concluzia specialistilor este urmatoarea: de cele mai multe ori, cuplurile care decid la tinerete sa nu aiba copii regreta cand este prea tarziu pentru a mai face ceva. Pe de alta parte, cuplurile care "contempla" ideea sunt acuzate de egoism. Li se spune ca pierd o experienta deosebita, ca viata lor nu va insemna nimic in final si ca nu va fi nimeni care sa aiba grija de ei la batranete.

In realitate, nu toata lumea este facuta sa aiba copii, iar asta nu are de-a face cu egoismul; este o decizie personala, luata de doi oameni maturi care aleg sa isi organizeze viata.

Singurele persoane care au drept de veto asupra acestei decizii sunt cei doi soti. Solutia este "corecta" pentru un cuplu, doar atata vreme cat sotii sunt complet de acord. Atunci cand unul dintre ei este constrans emotional sa accepte sau evita sa isi dezvaluie adevaratele dorinte din diverse motive, casnicia va fi cu siguranta afectata.

Exemplul unui astfel de caz vine din grupul meu de cunoscuti. E vorba despre un cuplu care are in jur de 30 de ani de casnicie. Ea nu si-a dorit niciodata copii si a evitat, cum a putut in conditiile dictaturii comuniste, sa ramana insarcinata. A recurs la anticonceptionale cumparate pe sub mana prin pile si relatii si luate, bineinteles, fara acordul sotului care isi dorea copii. Poate din inconstienta sau delasare, sotul  nu a aflat niciodata de ce nu a avut copii. Acum mai sunt impreuna doar din inertie si, fara a dramatiza, alcoolul e bun prieten al sotului. Nu as putea spune daca acesta e singurul motiv care a contribuit la starea deplorabila a relatiei insa este, cu siguranta, unul important.

Cele mai fericite casnicii sunt cele in care partenerii gandesc asemanator, macar in ceea ce priveste aspectele majore ale existentei comune. Iar decizia de a avea sau nu copii nu e una care sa fie luata in deradere. In plus, e dificil sa revii asupra ei ani mai tarziu, prin urmare odata luata trebuie asumata pe viata de ambii parteneri.