Smart Woman

Joshua Bell a sustinut marti seara primul sau recital din Romania. Stia la ce sa se astepte; a mai cantat in fata unui public romanesc de doua ori, insa de fiecare data cu o orchestra in spate. Aseara l-a avut alaturi doar pe Sam Haywood, un cunoscut pianist britanic, colaborator al lui Bell dar si magician amator, dupa cum informeaza organizatorii Cruciadei Culturii in brosura spectacolului.

A concertat in fata unei sali arhipline pentru un public variat ce a adunat cateva vedete autohtone, politicieni, persoane trecute bine de prima tinerete, destul de multi tineri, ba chiar si cativa copii. Tinerii asezati pe trepte sau in picioare langa usa  mi-au amintit de spectacolele studentesti din Sala Mica a Casei de Cultura a Studentilor din Cluj la care nu ajungeau niciodata scaunele. Popularitatea lui Joshua Bell i-a adus pe toti in sala Ateneului Roman, lucru de apreciat daca e sa ne gandim ca cel mai ieftin bilet a ajuns la 200 RON. Nu e de mirare, avand in vedere ca in SUA biletele pentru spectacolele sale costa in medie 100 $  si se vand cu zile bune, ba chiar saptamani, inainte de ziua zero.

Pentru un profan ca mine recitalul a fost un adevarat deliciu muzical, o escapada de 2 ore din realitatile bucurestene si de micile probleme de moment cum ar fi durerile de spate cauzate de scaunul incomod al lojei de rang II. Un cunoscator ar spune ca notele ce ies din viora lui Bell pur si simplu curg. Probabil o persoana complet dezinteresata fortata sa asiste la spectacol ar declara ca Joshua Bell face muzica clasica suportabila.

Serata dedicata sonatei a continut cinci fragmente muzicale din Mozart, Beethoven, Ravel, Ceaikovski si Sarasate la care s-a adaugat pe moment Nocturna pentru vioara compusa de Chopin, interpretata la finalul spectacolului in raspuns la aplauzele publicului.

La scurt timp dupa inceperea spectacolului publicul romanesc a trebuit sa raspunda unei intrebari deloc de neglijat: "cand trebuie sa aplaud?" Si-au pus-o si altii mai mari inaintea noastra; Barack Obama i-a incurajat pe cei prezenti la un concert sustinut de Joshua Bell la Casa Alba la sfarsitul anului trecut sfatuindu-i sa nu isi faca griji daca nu stiu cand sa aplaude, povesteste New York Times. Presedintele american nu s-a temut sa para un novice in ale muzicii clasice declarand "Eu o am pe Michelle sa ma ajute. Voi sunteti pe cont propriu." In sala Ateneului publicul a inceput sa aplaude cu neincredere in timpul primului moment de respiro dupa cateva secunde de tacere apasatoare. Drept raspuns, Bell s-a uitat zambind spre sala lasand sa se inteleaga ca inca nu e momentul, urmeaza un alt fragment al aceleiasi piese. Odata ajunsi la Ceaikovski aplauzele nu au mai putut fi insa tinute in frau. Bell si-a lasat vioara de pe umar, Haywood s-a ridicat de la pian si impreuna au facut inca o plecaciune catre public.

Astfel de mici momente au dus la formarea unui sentiment de camaraderie intre public si artist. La asta a contribuit si sesiunea de autografe de la sfarsitul spectacolului in timpul careia Bell a strans mana celor ce s-au apropiat pentru o semnatura care sa le completeze amintirile.

M-am ferit sa citesc prea multe despre Bell inainte de spectacol. Nu am vrut ca impresiile mele sa fie mediate de ceea ce spun altii. Stiam doar ca e unul dintre cei mai apreciati violonisti ai zilelor noastre. Am aflat mai apoi ca a inceput sa cante la varsta de 4 ani cand a primit in dar de la parinti o vioara. Le-a venit idea dupa ce l-au surprins cantand fragmente muzicale celebre cu ajutorul unor elastice prinse de sertare. La 14 ani a urcat pe scena alaturi de Riccardo Muti si Orchestra din Philadelphia. E castigatorul unui Grammy si o piesa interpretata de el a primit un Oscar in 2000 pentru cea mai buna coloana sonora (Vioara Rosie). Am mai aflat amuzata ca a fost numit de People Magazine unul dintre cei 50 cei mai frumosi oameni din lume .

Doreste ca prin muzica sa ii apropie pe tineri de acest domeniu. Un prim pas in aceasta directie e reprezentat si de promovarea unui videoclip de-al sau pe VH1. Din ratiuni asemanatoare,  ultimul album lansat,  At Home with Friends, contine duete cu muzicieni pop si jazz apreciati precum Sting, Regina Spektor, Marvin Hamlish.

O alta incercare de a se apropia de public a intrat in istorie. In 2007 a cantat fragmente celebre la metroul din Washington pe vioara Stradivarius din 1713 lasand cutia viorii deschisa pentru donatii. Intrebarea din spatele experimentului realizat cu ajutorul publicatiei Washington Post a fost una cat se poate de interesanta: "Poate frumusetea sa razbata intr-un spatiu banal si intr-un moment neconvenabil?" Raspunsul a fost "nu". Unul dintre cei mai mari violonisti al zilelor noastre, interpretand poate cea mai frumoasa muzica scrisa vreodata pe o vioara a carei valori o atinge pe cea a unei picturi de Renoir a adunat in 45 de minute de cantat la metrou 32 de dolari din care 20 au fost lasati de singura persoana care l-a recunoscut. Din cei 1 070 de oameni care au trecut prin fata lui doar 7 s-au oprit sa il asculte pentru cel mult cateva minute si 27 i-au dat bani.

Bell face parte din cultura populara, lucru mai rar pentru un interpret de muzica clasica. A aparut (impreuna cu nelipsita vioara) alaturi de personajele din Sesame Street, ba chiar a fost "tinta" unui episod din benzile desenate Denis pericol public in care copila Margaret nu se poate decide daca atunci cand va creste "vrea sa fie Joshua Bell sau sa fie doamna Joshua Bell".

Aceste mici episoade din istoria violonistului au contribuit la crearea unei imagini mai putin obisnuite pentru un astfel de personaj. Joshua Bell pare accesibil in ciuda renumelui de superstar pe care il neaga adesea.

Joshua Bell interpretand Chopin (Nocturna pentru vioara)