Acasa | Calatorii | Muzeul de icoane pe sticla din Sibiel: "E extraordinar. E incredibil. E cunoscut. Dar nu in Romania"
Muzeul Pr. Zosim Oancea din Sibiel / Foto: Liliana Oprisan
Cateva cuvinte despre muzeu. E extraordinar. E incredibil. E cunoscut. Dar nu in Romania. Ori sunt eu de-a binelea ignoranta, caz in care imi cer scuze public, dar pur si simplu nu stiam mai nimic despre acest loc inainte de a pasi printre icoane. Am intalnit o doamna muzeograf care s-a plimbat impreuna cu noi si ne-a dat cateva explicatii sumare. Asa am aflat ca Muzeul Pr. Zosim Oancea din Sibiel gazduieste cea mai mare expozitie de icoane pe sticla din Transilvania existenta astazi.
Icoana vine din cuvantul grecesc eikon, care inseamna imagine. O icoana se naste din rugaciune, iar adeseori aceste icoane erau pictate in timpul postului, atunci cand starea spirituala si meditativa era predominanta. Culorile folosite sunt toate de origine naturala si minerala (albul din var, galbenul din argila, rosul din saruri de cupru, albastru din saruri de cobalt).
Am aflat ca protectorul primaverii e Sf. Gheorghe, ades reprezentat in zona Brasovului, in Tara Barsei. Al verii e Sf. Ilie, cel cu carul de foc ce strabate cerul si aduce ploaia. Al toamnei e Sf. Dumitru si al iernii e Sf. Nicolae. Cine altul ar fi putut incheia suita a patru sfinti din patru anotimpuri, altul decat bunul Nicolae ce poarta cu sine dojana nuielei, precum si bucuria nemarginita a darurilor din papuci.
Cateva cuvinte despre cel ce a fost preotul Zosim Oancea. Un om a carui viata e marcata de doua mari minuni. Prima e perioada petrecuta la Aiud, pentru 9 ani de detentie (urmati de alti 6 in lagar), timp in care il simte pe Dumnezeu atat de aproape de parca erau colegi de celula. A doua mare minune e acest muzeul de icoane pe sticla, care a devenit cunoscut in lumea intreaga. Ne povestea doamna muzeograf, ca vin chinezi, australieni, americani care poarta cu sine un ghid despre Romania si spun ca it's a must acest muzeu. Si vin si romani, dar mai rar si din intamplare.
M-a impresionat in mod deosebit postfata singurei carti a acestui muzeu. (O carte, a carui realizator e un italian, nu un roman. Pacat.) Aceasta e scrisa de fiul preotului Zosim Oancea, care si-a cunoscut de abia la varsta de 9 ani tatal (sotia sa era insarcinata cand acesta a fost ridicat de securitate). A doua intalnire cu tatal sau este cand acesta e eliberat definitiv din lagar si intrand in casa unde mama lui il astepta singura, acestia se aproprie unul de altul, "o imbratisare si nici un cuvant". El se retrage, nedumerit, incepand sa desluseasca dragostea nesfarsita, dincolo de zidurile inchisorii, "a carui temei e fiintarea lui".
"Gugalind", am gasit site-ul muzeului icoanelor pe sticla din Sibiel. Mi-am dat seama ca am fost atinsa de gratie si ca pasii mi-au fost indreptati catre aceasta minunata calatorie printre icoane.
Credit foto: Liliana Oprisan