Acasa | Articolul tau | Ne plangem ca avocatul nu are chitantier sau ca profesoara miroase a vodka, dar nu venim cu solutii. Vrem sa primim inainte de a da...
E mai usor sa pleci decat sa ramai si sa lupti pentru schimbare / Foto: Agerpres
- Acest material a fost primit ca reactie la articolul "Te iubesc, fa!"
Din start, vreau sa lamuresc un lucru: plec de la premisa, indiscutabila, ca ceea ce e dincolo nu are nicio legatura cu ceea ce este aici. Nu comentez, sub nicio forma si in niciun fel, civilizatia si lucrurile bune si frumoase care se intampla, aproape zi de zi, dincolo, asa cum nu comentez situatia, dramatica, de aici. Le consider niste lucruri date, niste lucruri asupra carora atat voi cat si eu am cazut de acord ca exista si ca se intampla. Ceea ce vreau sa comentez este atitudinea fata de ceea ce se intampla aici.
Evident ca e atat de frumos si de facil sa inchidem ochii si sa ne imaginam fericirea de a merge "zilnic cu bicicleta. Si vreau sa fac asta purtand fusta care sa faca falfal in jurul meu. Vreau ca bicicleta mea sa aiba un cos un spate sau in fata, in care sa fie mereu o franzela luata de mine dimineata, care sa miroasa de sa ucida toti daunatorii care strica holdele lumii. Vreau sa intalnesc alti oameni care au si ei biciclete cu franzele si sa ne oprim cu bicicleta alaturi sa stam la taclale despre drepturile omului" (hotcity.ro - "11, pardon, 12 Motive pentru care o sa emigrez"). Cine nu vrea asta?
Dar, cine e capabil sa faca sa se intample asta? Toti vrem sa-l vedem "pe Sting (…) intr-o sala cu scaune rosii pufoase si draperii fara miros de mucegai, cu alte 200 de persoane, intr-o zi de marti." Toti vrem sa traim "undeva unde sa-mi pot alege lejer distractiile, iar cand ma duc la un eveniment sa nu gasesc o ciobaneala" ("11, pardon, 12 Motive...").
E frumos, e gustos, e dulce, nimic de zis. La asta visez si eu; cu ochii deschisi... In toate mail-urile sau articolele scrise de diverse persoane pe aceasta tema am observat ca exista doar plangeri, bazate pe diverse observatii (ca scuipam pe strada, ca avocatul nu are chitantier, ca profesoara de franceza miroase a vodka, etc.), dar nimeni, nimeni si iar nimeni nu a fost capabil (sau nu s-a obosit, sic!) sa dea o solutie la aceste comportamente, la aceste chestiuni. Toti criticam, toti injuram, toti suntem nemultumiti, dar niciunul nu e capabil sa ofere o solutie concreta, palpabila, care sa se muleze pe acest popor (nenorocit). Toti injuram si nu apreciem nicicum ceea ce se intampla in Romania, toti am vrea sa fie altfel, toti afirmam ca intelegem de ce suntem asa cum suntem, de ce se intampla toate cele, dar putini dintre noi si acceptam ceea ce intelegem.
Normal, aproape instantaneu, se ridica adrenalina in noi si intrebam: "da’ de ce am accepta?" Parerea mea este ca cei mai multi dintre noi asteapta ca sa le fie dat, sa primeasca mai inainte de a da, omitand sa accepte faptul ca nimeni, dar nimeni, nu iti da mai inainte sa primeasca. Niciun stat. Intai te impoziteaza si apoi iti ofera o decenta. Faptul ca dincolo s-a ajuns ca granita dintre a da si a primi sa fie foarte mica, nu dovedeste decat taria acelor popoare care, la randul lor, nu s-au nascut nici civilizate si nici educate (din contra, niste barbari care si-au bazat si isi bazeaza decenta, de multe ori, pe furt si pe crima), ci au facut asta pe parcurs. E drept ca parcursul lor a fost (mult) diferit de al nostru, insa au luptat si au muncit pentru a fi cei ce sunt astazi.
Cum s-a tradus aceasta lupta daca nu printr-o rezistenta, voita, impusa, sau de mila, de sila, la tot ceea ce i-a incercat? Acum revin, un pic si, pe alocuri, cu putina exagerare, la situatia materiala, sociala si morala a majoritatii celor ce afirma emigrarea in diversele mail-uri sau articole. Multi dintre ei au reusit aici sa aiba o situatie materiala, de cele mai multe ori, cel putin decenta, o situatie sociala la fel, cu amici sau prieteni relativ asemanatori si care sa aiba niste principii destul de sanatoase, cel putin la nivel declarativ.
Din pacate, toti acestia uita faptul ca ceea ce au reusit aici, cel putin din punct de vedere material, depaseste, de regula, ceea ce puteau realiza dincolo (aici e acea putina exagerare despre care am vorbit mai sus). Da, e drept, se poate raspunde : "dar nu am nevoie de atata, am nevoie de liniste, de frumos, de decenta." Si, totusi, daca e asa, de v-ati zbatut atat de mult aici?
Intrebati-va, voi, adrisantii acestui articol, in intimitatea voastra, daca reuseati, dincolo, sa realizati aceleasi lucruri pe care le-ati facut aici, intr-un termen atat de scurt. Intrebati-va daca puteati sa capacitati atatea pesoane din jurul vostru, sa va faceti atatia prieteni, amici sau cunostinte si sa va petreceti atat de mult cu ei, chiar daca, pe unii, ii invitati/suportati din varii motive.
Pe de alta parte, noi chiar nu datoram nimic acestei tari, acestui loc unde, vrem nu vrem, ne-am nascut. Nimeni nu (mai) simte nevoia, placerea de a schimba ceva, chiar daca e vorba de ceva mic, mic si neinsemnat ? Chiar toti avem impresia ca destinul nostru este de a face lucruri marete, lucruri care sa treaca dincolo de veacuri?
Ne plangem, acum, ca tara e unde e si e cum e, ca poporul e vraiste, dar refuzam sa acceptam ca parintii si bunicii nostri nu au fost capabili sa opuna rezistenta si sa schimbe, adica sa faca acele lucruri de care fugim noi astazi. Nu (mai) vrem sa opunem rezistenta, nu (mai) vrem sa ne chinuim sa schimbam. De ce? Oare pentru ca nu avem, nici noi, forta interioara necesara? Oare pentru ca, la intalniri, la petreceri, nu suntem capabili de mai mult de o discutie de un pahar.
E mult mai simplu sa luam totul (aproape) de-a gata, sa fugim si sa ne fericim, acolo, despre ce noroc a dat peste noi ca am plecat si ca in jurul nostru e destul de frumos, nevrand sa acceptam (ce de vazut cu siguranta vedem si simtim asta in interiorul nostru) ca, de fapt, am fugit, ca am refuzat sa fim mai buni decat bunicii, parintii nostri…
Este evident ca noi, cateva exemple particulare, nu vom schimba (mai) nimic, insa, datorita faptului ca natura ne-a inzestarat cu o putere de intelegere peste medie, avem si obligatia de a-i indruma pe cei multi, dar si, adevarat, dreptul de a culege roadele inzestrarii noastre de la natura. Natura ne-a dat, dar mai avem si obligatia de a restitui. Cum ar fi fost daca am fi fost prosti, daca nu am fi avut aceasta capacitate de a intelege si de a face ceea ce suntem?
Desi nu sunt o persoana evlavioasa nu pot sa nu recunosc maiestria urmatorului rationament expus de Nicu Steinhardt in "Jurnalul Fericirii" si voi incerca o paralela intre ceea ce vrem (unii dintre) noi si ceea ce vor altii (dintre noi) : "In rezumat: ne mantuim, desigur, prin credinta, nu prin fapte. (Daca am crede ca ne mantuim prin fapte am cugeta ca fariseii, am vedea in mantuire un contract, un drept, un act magic, Dumnezeu fiind obligat sa ne dea mantuirea in schimbul faptelor bune). Dar credinta atrage inevitabil dupa sine faptele bune, ori macar dorinta ori incercarea de a le face si pararea de rau cand dorinta nu se indeplineste, cand incercarea da gres…"
Bunicul si strabunicul meu au facut cate un an de puscarie politica, iar de cealalta parte am stat de vorba si am ascultat un tip care facuse 4 ani la Gherla, Poarta Alba etc. si un an de domiciliu obligatoriu intr-o comuna numita Latesti si pe care il bufnea plansul din fraza-n-fraza. Pentru ce? Pentru ca urmasii lui sa simta o repulsie infinita fata de lucrurile, de nazuintele si de curajul lor, pentru care ei au facut puscarie? Dati doar o cautare pe Google si veti vedea ce a insemnat inchisoarea politica in anii 1950-1964... Daca, atunci, majoritatea romanilor aveau curaj, noi astazi nu mai purtam aceasta "corespondenta".
Nota redactiei: Acest material a fost primit la rubrica “Articolul tau”.
Scrie-ne si tu pe adresa redactiei smartwoman[at]hotnews[dot]ro. Noi vom trata cu toata atentia articolul tau si, daca il vei trata la fel, ii vom acorda prima pagina. Datele tale raman strict confidentiale, iar identitatea va fi protejata.
* Redactia SW isi rezerva dreptul de a modera materialele primite si de a le publica sub aceasta rezerva.
* Redactia SW isi rezerva dreptul de a alege, de a edita si de a transforma o parte dintre comentariile postate de cititori (ca raspuns la articolele de pe site) in materiale de sine statatoare
* Redactia SW isi rezerva dreptul de a sterge sau edita mesajele ce contin atacuri la persoana, insulte sau cuvinte