Smart Woman

Mi-am amintit cu bucurie de momentele cand, copil fiind, asteptam 1 Martie. Si nu pentru doamna profesoara, ci pentru mine, pentru mine si prietenii mei. Asezam frumos martisoarele pe o bucatica dreptunghiulara de hartie (cand crescusem ceva mai mare, era chiar “personalizata”). Binenteles, alegerea martisorului era una din deciziile vietii mele: cine merita anul acesta cel mai frumos, sau cel mai urat (in functie de preferinte, afinitati cat si…anul trecut ce am primit, ce ar trebui inlocuit). Creativitatea si ingeniozitatea imi era pusa la grea incercare, astfel incat trebuia sa fac fata. O data deciziile luate, asezam martisoarele in pungute si plecam fericita spre clasa.

Bucurie mare. Fetele imparteau martisoare intre ele, baietii asemenea. Se ingramadeau care mai de care sa ofere si ei martisoare. Evident, dadeam martisoare si baietilor (noi fetele) desi numarul acestora era minimal prin comparatie cu cel al fetelor. Insa aveam “tactica”; cel putin asta era tactica mea personala: de fiecare data imi ramaneau cateva martisoare pe care nu le doream in colectia mea astfel incat oferirea lui unui baiat nu facea decat sa implineasca valoarea martisorului. Am sa ma explic. Pentru mine era bucurie ca scapam de el, pentru baiat bucuria era si mai mare ca “era bagat in seama” si binenteles “valoarea artistica” palea in fata importantei in grup. Deci, martisorul indeplinea dubla fericire. Evident exista si reversul medaliei: martisoarele urate celor mai antipatici colegi (si mai ales colege). Practic: martisorul era mesagerul personal al fiecaruia dintre noi, prin el ne exprimam simpatia sau antipatia pentru o anume persoana (nu conta daca e fata sau baiat).

Martisorul este mesajerul nostru pentru un nou inceput. Si cum orice inceput merita analizat… perioada cea mai interesanta (la care si acum visez) era cea de dupa. Seara, cu punga plina (sau nu) stateam si analizam “castigul”: care e cel mai frumos martisor (evident de la cine), care e cel mai urat, daca sunt multe sau putine (numarul intotdeauna dadea gradul de popularitate), daca sunt moderne sau vechi (gradul de importanta pe care l-a dat respectivul) gradul de personalitate, etc. aveam un cod secret (atunci cred involuntar) al mesajului de inceput de primavara.

De-a lungul timpului am uitat sa “imi numar martisoarele”. Am uitat ca acesta reprezinta mai mult decat 2 fire de ata. Din pacate, anul acesta nu am ce numara dar ma pregatesc sa imi refac colectia de martisoare de care candva eram tare mandra. Sper ca anul viitor, daca nu voi avea ce numara, macar sa am ce oferi.

Un inceput. O noua primavara.

Nota redactiei: Acest material a fost primit la rubrica “Articolul tau”.

Scrie-ne si tu pe adresa redactiei smartwoman[at]hotnews[dot]ro. Noi vom trata cu toata atentia articolul tau si, daca il vei trata la fel, ii vom acorda prima pagina. Datele tale raman strict confidentiale, iar identitatea va fi protejata.

* Redactia SW isi rezerva dreptul de a modera materialele primite si de a le publica sub aceasta rezerva.

* Redactia SW isi rezerva dreptul de a alege, de a edita si de a transforma o parte dintre comentariile postate de cititori (ca raspuns la articolele de pe site) in materiale de sine statatoare

* Pentru a evita confuziile si a pastra coerenta discutiei va rugam sa postati folosind un singur nume / ID in cadrul aceluiasi articol

* Redactia SW isi rezerva dreptul de a sterge sau edita mesajele ce contin atacuri la persoana, insulte sau cuvinte licentioase