Acasa | Articolul tau | Nu concepeam viata fara ea. Asa a devenit obisnuita acel “NU” si atunci nici macar nu am mai cerut nimic

Nu concepeam viata fara ea. Asa a devenit obisnuita acel “NU” si atunci nici macar nu am mai cerut nimic

 SHARE  

Adaugat in 23 mai 2011

Nu concepeam viata fara ea. Asa a devenit obisnuita acel “NU” si atunci nici macar nu am mai cerut nimic

Acum am cea mai scumpa sotie din lume / Foto: Photoxpress

Haideti sa va zic si eu povestea mea. Da, povestea mea, nu presupuneri si teorii. Am 40 de ani iar la 22 de ani am intalnit iubirea vietii mele. Dupa cinci ani ne-am casatorit (cand am terminat facultatea). Am fost indragostit lulea. Am fost un spirit aventuros - ski, pescuit la pastrav, motocicleta, munte, calatorii. Siam sa fac bani - cinstit, nu la negru - nu foarte multi, dar suficienti cat sa ne permita toate acestea.

- Citeste aici articolul care a generat acest comentariu-reactie

La inceput totul a fost bine, dar, treptat, am inceput sa accept tot mai mult acel “nu” care insotea inevitabil orice parere sau idee a mea. Am tacut, pentru ca era iubirea vietii mele, si m-am conformat. Lipsa aventurii a stins cumva lumina din ochii mei. Ma uitam in oglinda si nu imi placea ce vedeam. Burta crestea incet, dar sigur. Insa o iubeam, nu concepeam viata fara ea. Treptat, acel “nu” a devenit obisnuita si atunci nici macar nu am mai cerut nimic.

Schiurile s-au ruginit, muntele a devenit o masa de pamant vazuta de pe fereastra, unditele s-au demodat. Padurile, raurile si natura adolescentei mele a devenit ceva indepartat. Dar am acceptat situatia, era iubirea vietii mele. Ne-am casatorit la sfarsitul facultatii. Am luat un apartament cu credit. Munceam pe branci. Mai scapam la cate un pescuit. Nu fara cateva remarci acide din partea ei. Atat cat sa ma faca sa nu ma simt bine. De multe ori renuntam in ultimul moment. Doar o iubeam.

La doi ani de la casatorie, casa ni se parea goala. Atunci am zis sa facem un copil. Peste doua luni a venit vestea cea mare: ne inmultim! Cateva luni mai tarziu eram tata. I-am facut patutul cu mana mea, eram fericit. A iesit un copil extraordinar, frumos, sanatos, care crestea vazand cu ochii. Doi ani a stat cu copilul acasa - jos palaria! Devotament dus la extrem. Dar nici eu nu m-am mai miscat nicaieri. N-am avut cerc de prieteni si nici nu beau bere. Doar o iubeam pe ea.

O iubeam chiar si cand imi injura mama. Atunci am aflat ca familia e compusa doar din mama tata si copil. Parintii tai nu mai sunt familia ta. Fratele tau nu mai conteaza, nu se poate sa il ajuti. Am fost un pic mirat, ceva se desira incet in mine. Am inceput sa protestez, la una la alta. Mare greseala! Nici nu va zic… In timpul acesta avansam, faceam bani. Cateodata ma intrebam pentru ce oare? Copilul crestea foarte istet, foarte cuminte, facea pian ca asa a vrut mami, concursuri peste concursuri castigate - la care mami se umfla in pene. Tati - vedea orele nenumarate in fata pianului, ore de copilarie care nu se mai intorc niciodata, departe de padurile si bunicii din ele.

Si, odata, o greseala in concert care aduce o mentiune. Mami dintr-o data devine altceva, nu mama, si intoarce spatele copilului cu lacrimi in ochi. Atunci ceva s-a trezit in mine. M-am intors spre ea si i-am zis cu o voce urcata din iad: “tocmai ai facut greseala vietii tale”. Copilul si-a pierdut increderea in el si a aparut ceva ce nu cunostea: tracul. Care a adus dupa el esecurile. In sinea mea ma bucuram: mai mult timp pentru bunici, pentru matematica, pentru engleza, pentru viata, pentru zambet, pentru prieteni. Asa a si fost. Si viata a continuat.

Pana vara trecuta. Criza si-a spus cuvantul. N-au mai fost bani asa de multi pentru Turcia si am convenit sa mergem mai aproape. M-am straduit. Toata vacanta am stat cu copilul, ea se odihnea. Concediile mele erau fara drept de apel ale lor, declarate, fara pescuit, fara alte chestii. Si eram fericit ca am reusit sa-i fac sa se simta bine. Dar, pe drumul spre casa, se dezlantuie furtuna: ca vacanta a fost o tampenie, ca trebuia sa mergem in Turcia, ca acolo a fost ca dracu’ (apartament de doua camere in hotel in Budapesta) ca nu a fost soare, numai psicina, ca nu… ca nu… ca nu…

Atunci am avut o revelatie. M-am uitat o clipa in ochii ei mijiti de ura si am inteles. Nu m-a iubit niciodata si orice as face e inutil. Iubirea mea de o viata. Atunci s-a rupt ceva in mine, cu zgomot. Am oprit masina pe marginea autostrazii. M-am uitat bine la ea. Nu stiu cum m-am uitat, dar pentru prima data in viata am vazut in ochii ei frica. Si de atunci n-am mai iubit-o. Pur si simplu. M-am intors la drum fara un cuvant si am ramas tacut pana acasa.

Restul vacantei l-am facut de unul singur - la pescuit, cu tatal meu, caruia i-am cerut iertare. Mi-am facut prieteni niste oameni extraordinari, pe care ii iubesc. M-am facut si vanator, am inceput sa umblu peste tot, zbor, skiez in mijlocul saptamanii, merg la sala de sport, am dat 20 de kg jos si credeti-ma ca nu pierd o ora fara sa fac ceea ce imi place. Sunt un tata mult mai bun, pentru ca in sfarsit am coloana vertebrala. Traiesc langa ea, vorbesc cu ea, sunt politicos, ii zambesc. Muncesc, am avansat brusc la serviciu pentru ca ceva s-a schimbat in mine si seful meu a vazut asta in momentul in care i-am dat peste nas - am coloana vertebrala.

Am invatat eu sa zic “nu” cu zambetul pe buze si sa fac cum cred mai bine. Ma duc si imi imbratisez mama fara a-mi pasa ca sunt acuzat ca sunt mamos. Imi sun zilnic parintii sa-i intreb ce fac. Si o fac fara “jena”. Ies cu baietii la orice ora si stam la un pahar de vorba fara macar sa ma ametesc vreodata. Si ma simt extraordinar in pielea mea. Si stiti ce e culmea? Femeile simt intotdeauna un barbat - roiesc in jurul meu ca mustele. Si stiti ceva? Nu i-am fost necredincios (inca) pentru ca nu imi sta in caracter. Ce este de neinteles pentru mine e ca acum am cea mai scumpa sotie din lume.

S-a ingrasat un pic.  Nu-mi displace. Dar o inteleg, stresul de a trai cu un barbat e mare si mancarea e o refulare, credeti-ma ca stiu. N-am mai auzit un repros de veacuri. Nici macar la clasicele sosete de langa pat. Planuiesc sa merg la vanatoare in Africa. Dar sa nu-i spuneti. O sa-i fac o surpriza si o sa-i spun cu o zi inainte sa-mi calce camasile de vanatoare. Am 40 de ani si sunt barbat, iar viata de abia acum incepe. Ce este mai trist e ca nu o mai iubesc… chiar deloc.

Sfat pentru fete: cand prindeti un prost asa ca mine si il mirositi: nu il castrati. Aratati-i ca iubiti tot ce iubeste si el si va va iubi si mai mult. Dati-i libertate si nu il tintuiti in jug. Va veni tot la voi. Pentru noi, barbatii, libertatea da culoare vietii. Renuntam de bunavoie la ea prin casatorie, dar nu o luati de tot. Lungiti un pic lesa, ca nu doare.

Sfat pentru baieti : fiti barbati pana la capat. Nu renuntati la spiritul vostru, oricare ar fi acela. Invatati sa ziceti “NU” tare si raspicat. Si cedati atunci cand ea se asteapta cel mai putin sa cedati. Sa nu stie niciodata de unde sa va apuce. Le place sa tina lesa in mana dar nu le lasati sa va puna botnita, nu uitati ca aveti si voi colti. Cand simtiti ca greseste, nu acceptati. Daca vedeti ca nu poate accepta nici un compromis, pur si simplu va intoarceti si plecati. Cat mai departe de ea. Statistica spune ca pe pamant sunt mult mai multe femei decat barbati. Va salut si ne vedem la vanatoare/pescuit/zbor/ sau unde vreti voi…

Nota redactiei: Acest comentariu a fost postat la articolul Toate placerile si tabieturile barbatului se transforma in vicii, dupa nunta, in ochii celei care i-a devenit sotie

Scrie-ne si tu pe adresa redactiei smartwoman[at]hotnews[dot]ro. Noi vom trata cu toata atentia articolul tau si, daca il vei trata la fel, ii vom acorda prima pagina. Datele tale raman strict confidentiale, iar identitatea va fi protejata.

* Redactia SW isi rezerva dreptul de a modera materialele primite si de a le publica sub aceasta rezerva.

* Redactia SW isi rezerva dreptul de a alege, de a edita si de a transforma o parte dintre comentariile postate de cititori (ca raspuns la articolele de pe site) in materiale de sine statatoare

* Pentru a evita confuziile si a pastra coerenta discutiei va rugam sa postati folosind un singur nume / ID in cadrul aceluiasi articol

Redactia SW isi rezerva dreptul de a sterge sau edita mesajele ce contin atacuri la persoana, insulte sau cuvinte licentioase



Autor: Aman
 


 SHARE :  Trimite pe mail
mainFamiliecopilarierelatiecasatorieiubirelibertatesustinerepasiuninegare CITESTE MAI MULTE DESPRE

19147 citiri

130 comentarii

Participa la discutie. Citeste comentariile cititorilor si exprima-ti si tu parerea!
Adauga comentariu
Nume
Email
Website
Subiect
Comentariu
2000 caractere ramase
 
  Trimite

Good to know

Plângi în fața copilului sau te ascunzi în baie? Să ascunzi emoțiile negative de copil sau să le exprimi? Studiile spun că există o cale de mijloc

Plângi în fața copilului sau te ascunzi în baie? Să ascunzi emoțiile negative de copil sau să le exprimi? Studiile spun că există o cale de mijloc

Mulți părinți nu vor să devina emoționali în fața copiilor. Este bine sa procedezi asa sau ar trebui sa ii spui copilului ca ti-e frica de paianjeni sau ca esti furios din cauza jobului? În timp ce tema este complexă, din studii reies câteva răspunsuri clare, conform theconversation .

Good to know

Prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție

Prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție

Căpitanul Andreea Oana Ardeleanu a executat astazi, de la ora 10.00, zborul de evaluare pentru obținerea calificării de instructor de zbor pe aeronava IAR 99 devenind, astfel, prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție.

Familie

„Tatăl meu a avut două familii. M-am născut când tatăl meu era încă în divorț de prima sa soție”

„Tatăl meu a avut două familii. M-am născut când tatăl meu era încă în divorț de prima sa soție”

În curând, se împlinesc 14 ani de când tatăl meu a murit. S-a întâmplat brusc și, oarecum, neașteptat. Nu mai era chiar tânăr și nici cu sănătatea nu stătea prea bine. Era însă, în ciuda problemelor de sănătate, într-o formă foarte bună. S-a dus așa cum și-a dorit: ”mâncat bine, dormit bine, dimineața sculat mort”.

Relatii

 Oamenii au parte de mai puțin sex decat crezi

Oamenii au parte de mai puțin sex decat crezi

Noi considerăm că tinerii au parte de mai mult sex decât au în realitate, iar bărbații au viziune distorsionata asupra vieții sexuale a femeilor tinere, conform unui nou studiu.

Familie

Generația lui ''am fost bătut când eram mic și uite că n-am nimic

Generația lui ''am fost bătut când eram mic și uite că n-am nimic

Au trecut câteva zile de când niște femei au plecat pe lumea cealaltă lăsându-și copiii pe mâna cine știe cui pe lumea asta. Am urmărit cât am putut cazul Nicoletei Botan. Am dat drumul chiar și la televizor, cu ocazia asta. M-am uitat la știri! M-am uitat câteva zile.

Good to know

Există femei care nu-și doresc copii. Și dacă nici nu-i fac, e foarte bine

Există femei care nu-și doresc copii. Și dacă nici nu-i fac, e foarte bine

Există femei care nu-și doresc copii, dar nu au curajul să admită și să spună. Prietena mea o recunoaște: nu-i plac copiii, nu o emoționează obrăjorii bucălați și nici nu simte că viața ei e incompletă fără o pereche de mânuțe încolăcite în jurul gâtului.

Relatii

Poti avea o viata sexuala si daca ai copii

Poti avea o viata sexuala si daca ai copii

Cand sunteti doar voi doi, sexul se poate întâmpla oricând, oriunde, dar pe masura ce familia începe să crească, momentele de intimitate pot deveni o amintire.