Smart Woman

Probabil ca nu exista cimitir mai apasator decat mina Baia Noua, decat atmosfera de acolo. Buruieni care mai au putin si sterg amintiri si cladiri, cladiri care asteapta, impasibil, un timp ce nu va mai veni… De la accident s-a luat masura inchiderii minei, o decizie care nu trebuie comentata, in conditiile de atunci, dar nici in cele de acum. Ceea ce a mai ramas la Baia Noua, in aceasta mina pierduta-n verdele copacilor care se taie haotic, de la o vreme, te rascoleste.

Am pasit incet, printre resturi de carbune, cu grija sa nu carecumva sa pice, de sus, ultimele tigle ale unui acoperis inutil. Viata in mina este, de departe, moartea de zi cu zi a unei sorti. Pastrezi starea de liniste si pasesti printre resturi metalice in speranta ca vocile pe care le auzi o sa-ti atraga atentia. Se aud voci la Baia Noua, se simte inca mirosul minerului iesit din pamant, se simte pamantul respirand in rasuflarea celui care impinge vagonetul. Te simti strain de tot si teama, nejustificata, de altfel, te face sa vorbesti in soapta cu orice urma omeneasca, chiar si cu urma pasilor ultimului om pe acolo. Intre sinele vagonetilor au rasarit ciuperci vii, monumental de frumoase, care te izbesc in obiectivul aparatului, dar care tot a carbune miros.

Linistea pamantului, stinsa in candele / Foto: St. JUST

Prin definitie, culoarea predominanta a carbunelui te indispune, gandurile fug tot spre gura minei, spre adancurile de unde ai impresia ca auzi strigate, icnete, scrasnet de roti de vagonet. Nu poate nimeni rezista mai mult de 5 minute in gura unei mine parasite, cu atat mai mult cu cat pe acolo au iesit, pentru ultima data, doi mineri morti. Pe undeva, prin spatele cladirilor administrative, gunoaie multe, de parca cineva ar fi dorit sa uite de verdele ierbii si al pamantului de suprafata. O cruce de fier, neagra, strajuieste, la margine de padure, parca pentru a opri navala salbatica a naturii inspre tot ce este uman.

La ceva distanta de mina propriu zisa, o alta cruce, un borcan cu cateva flori uscate si aceleasi nelipsite candele rosii, in care flacara s-a stins odata cu vietile, sub pamant. Nu mai este carbune si, probabil de aceea, candelele isi striga lumina, nearzand.

Nu se poate descrie haosul din birourile TESA, cum s-ar spune, peste tot acte, chitante, contracte de munca, dispozitii ale sefilor si ale sefilor lor, fiole alcoolscop, termometre, comprimate de nitroglicerina. Hartii si vieti aruncate vraiste, lasate tribut unor morti care vegheaza la linistea minei si a padurii prin doua candele atarnand in rugina minei.

Daca nu ar fi forfota si mirosul caracteristic unei mine, care-ti rascoleste sufletul, probabil ca ai trece nepasator printre abandonarea asta trista. O casca de miner langa o usa intredeschisa, manusi, cizme si salopete cazute intr-un vestiar rupt de orice civilizatie.

Acum, la Baia Noua se simte cel mai bine forfota din urma cu 4 ani. O simti in sange, in minte, te-ntorci nedumerit sa nu scapi un cuvant pe care nu ti-l adreseaza nimeni… Este o liniste colorata-n carbunele care asteapta, inca, sa dea lumina pentru candelele care stau de straja la gura minei.

La iesirea din localitate, indicatorul are urme serioase de rugina, o rugina care contrasteaza puternic cu doua candele stinse si cu ciupercile monumental de albe, rasarite din carbunele pamantului care respira a oameni, a forfota, a lumina…

Nota redactiei: Acest material a fost primit in cadrul concursului “Articolul tau merita un premiu: saptamana acesta am pus in joc un MP3 Player”

Scrie-ne si tu pe adresa redactiei smartwoman[at]hotnews[dot]ro. Vezi aici regulamentul concursului. Noi vom trata cu toata atentia articolul tau si, daca il vei trata la fel, ii vom acorda prima pagina. Datele tale raman strict confidentiale, iar identitatea va fi protejata.

* Redactia SW isi rezerva dreptul de a modera materialele primite si de a le publica sub aceasta rezerva.

* Redactia SW isi rezerva dreptul de a alege, de a edita si de a transforma o parte dintre comentariile postate de cititori (ca raspuns la articolele de pe site) in materiale de sine statatoare