Smart Woman

Cu mult inainte de a ma naste eu, undeva intr-un sat ialomitean o tanara fata de 18 ani isi incepuse viata cu adevarat. Nu este vorba despre o viata simpla si nicidecum usoara. Ioana, caci asa o cheama, ajunsese la varsta maritisului. Tatal sau, un om aspru, ii stabilise deja alesul. Dupa cum era de asteptat, faptele au urmat cursul planuit de tata, iar Ioana s-a casatori cu tanarul, nu tocmai chipes.

Dragomir era mai mare cu un an. Iar la cei 19 ani ai lui incerca sa faca lucrurile asa cum stia el mai bine. Era totusi un om bun si nu avea nicio vina. A trecut un an, cum spunem noi modernii „de acomodare”, si proaspatul sot a trebuit sa plece in armata. Trebuie sa mentionez ca situatia lor materiala nu era tocmai buna, dar se descurcau. A plecat si dus a fost timp de cateva luni pana la prima permisie.

Fratele Ioanei era un om dintr-o bucata, muncitor si indragostit de bautura. A venit cumnatul din armata pentru cateva zile, da-i si sarbatoreste cu tuica. “-Dragomire, du-te tu in crama si ada sticla aia cu tuica.” Se intoarce bunicul meu, mandru cu beutura. A sorbit dintr-o inghititura licoarea pe care tocmai si-o pusese in pahar. I s-a facut rau si a orbit instant. Era alcool in stare pura!

Din acel moment lucrurile au luat o turnura nefericita. S-a nascut primul copil, o fetita, iar Ioana a luat toate greutatile pe umerii ei de femeie. Primavara mergea la sapa la vie, la porumb si in gradina casei. Semana ardei, rosii, vinete si alte de-ale gurii. Pamantul trebuia sapat de cateva ori pana la culegerea roadelor, femeia se ducea singura. Acasa, Mariana se juca cu papusi facute din cateva vreascuri de lemn si par de la stiuletii de porumb. Apare al doilea copil, un baietel. La scurt timp moare...

Dragomir se plimba in intuneric prin curte, invatase rostul intregii gospodarii fara sa distinga nimic. Ioana il punea sa curete tigaia de arsura din urma mancarii. Ajuta atat cat putea. Dar era neputincios. Femeia nu l-a parasit, a ramas alaturi de el. A acceptat o viata potrivnica, fara sa clipeasca. Trebuia sa faca ceva! Trebuia sa aduca bani in casa. A ales sa mearga la ferma.

Asadar, a ajuns sa-si imparte viata intre munca la camp, munca din gradina si munca de pe terenurile altora. Lua cativa bani pentru a cumpara doua-trei carpe pe post de haine si chibrituri pentru a face focul in casa. Erau zile in care nu avea nici macar un bat de chibrit si se ducea mandra, pentru ca era o femeie mandra, la vecina Leana sa-i ceara cu imprumut cateva bete.

Mancau untura intinsa cu economie pe mamaliga facuta si lasata sa se intareasca. Presarau putina sare pentru un plus de gust. O incalzeau cand era prea sleita pe godin. Apoi se incalzeau la gura sobei. Apare al treilea copil, tot un baiat. Dan, Danut ii ziceau. Mariana, ca sora mai mare, a trebuie sa aibe grija de el. Sa-i spele hainele, sa-i dea de mancare, sa stea cu ochii dupa el prin gradina. Mereu se ascundea dupa maturi si manca pamant. Iar Mariana il gasea mereu cu gura plina de tarana.

Mama venea de la camp ostenita, punea capul pe perna dar nu putea sa lipeasca geana de geana. Erau saraci. Erau prea saraci pentru a mai putea dormi linistiti.

Anii au trecut, Mariana s-a casatorit si ea cu un om bun, sanatos. Au plecat ca sa-si intemeieze o familie. Au sosit copii, eu si fratele meu. Au urmat apoi povestile despre viata la tara si despre vremurile pe care le-au trait bunicii care au avut atata grija de noi: Ioana, care are numai un metru jumatate si Dragomir care a trait toata viata in bezna. Ne-a ingrijit, ne trezea cu gogosi calde, colarezi si porumb fiert. Si ne-au dat tot ce au avut mai bun si ne-au facut, mie si fratelui meu, copilaria de vis.

Acum stau si ma gandesc cum a putut oare o mana de femeie sa reziste fara un barbat, un sot adevarat, fara un sprijin in saracia care i-a urmat ca un blestem aproape toata viata? Cum poate inca sa roboteasca atat prin gradina? Cum poate sa aiba grija de pasari, de animale si sa ne intampine cu un zambet senin la poarta? Cum au unii oameni atata tarie, atata generozitate si atata dorinta de lupta cu viata?

Nota redactiei: Acest material a fost primit la rubrica “Articolul tau”.

Scrie-ne si tu pe adresa redactiei smartwoman[at]hotnews[dot]ro. Noi vom trata cu toata atentia articolul tau si, daca il vei trata la fel, ii vom acorda prima pagina. Datele tale raman strict confidentiale, iar identitatea va fi protejata.

*Redactia SW isi rezerva dreptul de a modera materialele primite si de a le publica sub aceasta rezerva.