Smart Woman

Eram pusti, aveam cativa ani si aveam niste amici foarte buni la bunici. Peste ani, prietenia noastra a ramas, s-a pastrat intacta in ciuda faptului ca ei locuiau intr-un oras micut de provincie iar eu in Bucuresti. In dorinta de a-i avea drept prieteni in "marea cetate" unde cu greu reusisem sa leg cateva prietenii de-a lungul anilor, le-am propus sa vina sa lucreze si ei aici. Ascunzandu-ma de parinti, i-am ajutat cu diverse chestii, bani, uneori si haine, tigari, totul culminand cu mutarea lor intr-o garsoniera modesta pe care le-am inchiriat-o la un pret modic si ajutorul dat pentru achizitionarea unei masini SH.

Au platit mereu consecvent, i-am ajutat neconditionat, pana cand a aparut ruputura in amicitia noastra. Poate judec gresit, insa eu o asociez cu influenta feminina nefasta. Daca prietena unuia dintre ei a fost de-a dreptul ok, nu se poate spune acelasi lucru si despre cealalta, care de multe ori mi-a reprosat felul meu de a fi (da de ce nu ai prietena, da' de ce umbli aiurea, cum poti sa tii doua joburi si un master s.a.m.d) culminand cu momentul in care i-a zis prietenului: ”alegi! ori el ori eu”. Pe tanarul crai evident l-a lasat ratiunea intr-un moment cheie si l-a luat pe dinainte ce avea in pantaloni, asta traducandu-se printr-o atitudine ignoranta si uneori zeflemitoare.

Prin iarna, ramasesem intepenit prin Drumul Taberei cu masina intre blocuri la o aruncatura de bat de un mall. Stiind ca sunt in zona  si intr-un sfert de ora urmeaza ca ei sa mearga la un film 3D  i-am sunat si le-am zis sa vina sa ma ajute si pe mine sa ies. „Nu iubi nu te duce ca pierdem filmul!” s-a auzit o voce pe fundal. Si "iubi" evident ca nu a venit. Enervat peste masura pentru atitudinea sfidatoare m-am comportat si eu la fel.

Prin primavara, urmarind tabelul de intretinere am constatat ca aveau datorii cam mari si i-am rugat civilizat sa le achite. Asta i-a enervat peste masura si au plecat din garsoniera fara sa ma anunte, afland in 2 saptmani de la un vecin de gestul lor. Hai sa zicem ca as trece cu vederea, dar in urma mi-au lasat datorii de 1100 de lei, plus de asta au cautat sa seteze si alti cunoscuti impotriva mea spunandu-le de vezi doamne moralitatea mea indoielnica. Odata m-am intalnit cu tatal lor la tara si omul m-a intrebat pe sleau:”Mah, e adevarat? Ca eu te stiu de cand erai tanc si desi sunt copii mei tot nu ii cred”.

Daca altii s-ar fi enervat, ar fi amenintat, “s-ar fi dus cu tiganii peste ei”, le-ar fi spart cauciucurile masinii (si alea cumparate de mine), eu nu am facut NIMIC. De ce? Simplu! Era sub demnitatea mea sa ma comport asa plus de asta, e pacat de momentele alea frumoase petrecute impreuna. Am lasat totul in conservare si poate intr-o zi cineva acolo sus le va lumina mintea si vor constientiza greseala.

Intamplarea numarul doi, oarecum asemanatoare cu cea din articolul caruia ii raspund:

Am cunoscut-o absolut intamplator intr-un moment de ratacire interioara. Dupa indelugi incercari de a ma face sa ma indragostesc de ea, vazand ca nu merge, a dezvoltat o adevarata obsesie precum personajul din Wiker Park (pentru cine a vazut filmul). Intr-un moment de slabiciune, i-am cedat pentru ca... nici eu nu stiu... am cedat. I-am dat de inteles ca e o simpla intamplare, insa ea nu s-a oprit aici.

Le-a spus amicilor mei ca suntem impreuna, a cautat prietenia unei foste prietene pentru a o elimina si pe ea din schema si a se asigura ca e singura „pretendenta”. Intre timp, intelegand tot ce se intampla intre noi in termenii unei relatii „deschise”, a avut tot felul de aventuri cu oameni care au cam injosit-o prin comortamentul lor sordid. Vina evident a fost tot a mea pentru ca nu am acceptat sa fim impreuna iar asta a dus-o in pragul apoplexiei avand atacuri de panica si tot felul de stari confuze.

In vara, fiind deranjat  de atitudinea ei, am decis sa o ignor definitiv. Pentru a-mi atrage atentia, a inceput sa le trimita un mesaj standard tuturor din lista mea de Facebook spunandu-le cum de mai pot fi amici cu mine in conditiile in care eu nu fac altceva decat sa ii jecamnesc de bani, si ii vorbesc de rau pe toti (plus alte afronturi). Intre ei mai sunt si oameni care mi-au fost clienti si pentru ca domnisoara nu era lipsita de inteligenta si imaginatie, a zis sa diversifice putin situatia si fiecaruia in parte i-a scris cum ca singurul meu interes ar fi sa il storc de bani si sa le distrug vietile pentru ca sunt spion strain si am aici un scop bine definit, ba mai mult cica as fi si traficant de droguri.

La fel si cu ea, nu am facut nimic! De ce? Puteam sa ii fac si eu la randul meu mult rau, aveam toate mijloacele, dar din nou, am o onoare ce prefer sa ramana nepatata, si tocmai de aceea nu m-as fi simtit in largul meu.

Povestea merge insa mai departe. Totul a culimnat cu intalnirea unor amici cu care ma intelegeam bine si carora le-a marturisit ca eu am obligat-o sa le trimita mesaje de flirt, cand erau impreuna, tocmai pentru a determina despartirea lor pentru ca as avea o problema cu ea (prietena amicului). Nestapanindu-si lacrimile (disimulate) de crocodil si plangand pana la sufocare, i-a impresionat si pe ei dandu-le de gandit daca chiar era asa sau nu.

In ultima vreme fiind constrans de ceva probleme  financiare ale parintilor dar si de sanatate ale bunicii mele ce m-a crescut, am cam intrat „pe invisible” in relatia cu ei lasandu-i probabil sa creada ca atitudinea mea se justifica prin cele indrugate de domnisora de mai sus. In fapt, pe langa cele mentionate mai sus, de vreo trei luni am intalnit pe cineva care m-a ravsit (in sensul bun) de-a dreptul prin blandetea, delicatetea si condescendenta ei si cred ca si asta m-a determinat sa raman putin invizibil.

Pentru mine se incheie un an al dezamgirilor in privinta unor oameni de la care aveam oaresce asteptari. Pe de alta parte am intalnit oameni minunati precum o colega de serviciu cu care ma inteleg minunat si care ma sustine neconditionat, ba mai mult ma cunoste indeaproape si poate confirma pentru ceea ce scriu eu aici, dar din prea multa integritate si distinctie (uneori exagerate) nu se angajeaza in discutii pe forumuri.

Inchei povestea mea prin a va incuraja pe toti cei care ati avut neplaceri in viata datorita unori oameni in care v-ati pus toata increderea, oameni care pareau facuti pentru a petrece o viata intreaga alaturi. Pana la urma Octavian Paler avea dreptate “Pe masura ce crestem descoperim ca pana si persoana care nu trebuia sa te dezamageasca vreodata, probabil o va face. “

Nota redactiei: Acest material a fost primit ca raspuns la articolul "Fostul imi instalase pe calculator un program. Asa a aflat de noua mea iubire si atunci a inceput cosmarul"

Scrie-ne si tu pe adresa redactiei smartwoman[at]hotnews[dot]ro. Noi vom trata cu toata atentia articolul tau si, daca il vei trata la fel, ii vom acorda prima pagina. Datele tale raman strict confidentiale, iar identitatea va fi protejata.

* Redactia SW isi rezerva dreptul de a modera materialele primite si de a le publica sub aceasta rezerva.

* Redactia SW isi rezerva dreptul de a alege, de a edita si de a transforma o parte dintre comentariile postate de cititori (ca raspuns la articolele de pe site) in materiale de sine statatoare

* Redactia SW isi rezerva dreptul de a sterge sau edita mesajele ce contin atacuri la persoana, insulte sau cuvinte licentioase