Acasa | Articolul tau | Prin muzee mici din Bucuresti: Comorile Capitalei ascunse dupa porti inchise, pe strazi pline de caini comunitari

Prin muzee mici din Bucuresti: Comorile Capitalei ascunse dupa porti inchise, pe strazi pline de caini comunitari

 SHARE  

Adaugat in 29 septembrie 2010

Prin muzee mici din Bucuresti: Comorile Capitalei ascunse dupa porti inchise, pe strazi pline de caini comunitari

Muzeul Theodor Aman / Foto: Agerpres

Zaresc pe zidul unor casute vechi sau langa usa de intrare a unor blocuri interbelice textul "Casa memoriala X. Aici a trait si a scris intre anii ...". De fiecare data trec pe langa ele in graba, pentru ca trebuie sa ajung urgent undeva, si ma gandesc: "Ce interesant! Sa nu uit de locul asta. Odata, cand o sa am timp, o sa vin sa-l vizitez".

Nu trebuie sa va spun ca niciodata nu am timp pentru asta si de cele mai multe ori, desi imi propun sa nu o fac, uit de locul respectiv si am aceeasi revelatie de fiecare data cand vad din nou placuta.Numai ca-ntr-o zi, acum un an si ceva, m-am hotarat sa fac totusi ceea ce mi-am propus si pentru ca mi-am gasit si companie in acest demers, am inceput sa caut pe net muzee din Bucuresti. Sunt multe site-uri, multe liste, am printat-o pe cea care mi s-a parut cea mai cuprinzatoare si am trecut la atac.

Am exclus numele sonore si deja vazute precum Muzeul de Istorie, Muzeul National de Arta, Muzeul Satului, al Taranului, Antipa, Cotroceni, George Enescu si altele asemenea si ne-am orientat catre ceea ce noi ne asteptam a fi micile comori ascunse ale istoriei Bucurestiului. Cat de ascunse le-am gasit a fi va povestesc in continuare.

Casa Memoriala Constantin Nottara de pe Bd. Dacia este atat de ascunsa incat ne-a fost imposibil s-o localizam. Probabil ca lipsa taberelor de cercetasi si-a spus cuvantul in cazul meu, pentru ca la adresa gasita de mine nu era decat un bloc obisnuit de locatari, fara niciun semn distinctiv cu privire la vreo casa memoriala.

La Muzeul D. Ghiata de pe Dr. Clunet am gasit placuta cu textul amintit, dar cainii fiorosi de dincolo de gard ne-au dat de inteles ca locatarii actuali nu taie bilete pentru vizitare. Nu ne-a parut rau ca am batut drumul pana acolo pentru ca zona este superba pentru o plimbare intr-o duminica insorita.

Ne-a mai crescut inima putin cand am vazut ca muzeul Th. Aman este renovat si arata intr-adevar excelent, dar nici pe acesta nu l-am putut vizita din motivul clasic: poarta inchisa, fara program de vizitare, fara vreun anunt privind statusul lucrarilor sau o posibila data de deschidere.

Muzeul Zambaccian e cu totul alta poveste. O casa romaneasca superba, bine intretinuta, cu niste colectii absolut impresionante de pictori romani si francezi, a caror faima atrage un numar mare de vizitatori. O incantare sa admiri in Romania, in colectii permanente, Cezanne, Matisse, Picasso, Sisley, Renoir sau Delacroix, ca sa enumar numai cativa.

Spre deosebire de acesta, la Muzeul Storck, ne-a intampinat o curatoare extrem de amabila, dar surprinsa de oaspeti. Ne-a rugat sa asteptam putin pana termina de udat florile din gradina si se spala pe maini si ne-a intrebat daca dorim sa ne spuna cate ceva despre casa si exponate ca si cand i-am fi facut o favoare daca acceptam. Ne-a povestit totul cu lux de amanunte, cu rasuflarea taiata parca de emotie si ne-a condus cu politetea si atentia cu care primesti oaspeti in propria-ti casa. De fapt, ne-a lasat impresia ca avea atat de putini vizitatori, incat muzeul nu mai era demult un loc de munca si ne-a parut rau ca am pus-o in incurcatura atunci cand am intrebat-o daca putem face fotografii si cat ne costa asta. S-a dus sa consulte lista de preturi si am observat cu stupoare, si noi ca si ea, ca nu exista un tarif decat pentru ora de filmare, dar nu si pentru fotografiere. S-a decis sa ne taxeze un bilet in plus si astfel am rezolvat dilema.

La muzeul Victor Babes am ajuns din intamplare, plimbandu-ne pe stradutele din jur si admirand arhitectura caselor. Printre frunzele unui copac, am zarit o placuta veche si prafuita, cum erau cele de pe vremuri. Muzeul...o casa veche, gri si prafuita, cu etaj. Am intrat in curte, pe usa era pus un lacat, iar dincolo de zabrele, un sigiliu cerat langa care era scris programul de vizitare. Ne-am uitat la ceas, eram in timpul programului. Ne-am uitat una la alta, nu intelegeam nimic. La un moment dat, din spatele curtii apare un individ in pijama si papuci, care ne directioneaza catre o alta intrare, cea buna, in casa memoriala. Am ezitat probabil putin, pentru ca s-a simtit dator sa ne conduca si nu stiu daca a facut bine sau rau pentru ca mi-a fost realmente teama in timp ce ne arata drumul pe un coridor ingust si intunecat, cu pereti tapetati cu postere cojite, inecat intr-un miros de mancare invechita si aer inchis.

Pe partea dreapta erau cateva usi putin crapate prin care mi-a fost jena sa privesc, iar in capat, o alta usa, ceva mai larg deschisa, unde se zarea o silueta supraponderala intinsa pe un pat. La auzul nostru, s-a ridicat din pat si ne-a preluat de la ghidul nostru initial, trimitandu-ne la etaj unde se afla "doamna care se ocupa de muzeu". Am respirat usurate ca exista totusi un etaj,  ceva mai multa lumina si ca exista si o doamna care stia despre muzeu si parea fericita de musafiri. Casa in sine se afla intr-o stare ce poate fi imbunatatita, dar are o poveste ce merita ascultata. Obiecte  cu o istorie speciala dau viata unui personaj exceptional, care pentru noi este de cele mai multe ori doar numele unui institut (cel mai vechi institut stiintific medical din Romania). La plecare nu m-am putut abtine sa n-o intreb pe curatoare daca au vizitatori. Raspunsul a fost mai mult decat ma asteptam: "Pe vremuri, veneau aici studentii de la medicina sa tina semninarii. Acum..."

Nota redactiei: Acest material a fost primit la rubrica “Articolul tau”.

Scrie-ne si tu pe adresa redactiei smartwoman[at]hotnews[dot]ro. Noi vom trata cu toata atentia articolul tau si, daca il vei trata la fel, ii vom acorda prima pagina. Datele tale raman strict confidentiale, iar identitatea va fi protejata.

* Redactia SW isi rezerva dreptul de a modera materialele primite si de a le publica sub aceasta rezerva.

* Redactia SW isi rezerva dreptul de a alege, de a edita si de a transforma o parte dintre comentariile postate de cititori (ca raspuns la articolele de pe site) in materiale de sine statatoare.



Autor: Andreea M.
 


 SHARE :  Trimite pe mail

8362 citiri

27 comentarii

Participa la discutie. Citeste comentariile cititorilor si exprima-ti si tu parerea!
Adauga comentariu
Nume
Email
Website
Subiect
Comentariu
2000 caractere ramase
 
  Trimite

Good to know

Plângi în fața copilului sau te ascunzi în baie? Să ascunzi emoțiile negative de copil sau să le exprimi? Studiile spun că există o cale de mijloc

Plângi în fața copilului sau te ascunzi în baie? Să ascunzi emoțiile negative de copil sau să le exprimi? Studiile spun că există o cale de mijloc

Mulți părinți nu vor să devina emoționali în fața copiilor. Este bine sa procedezi asa sau ar trebui sa ii spui copilului ca ti-e frica de paianjeni sau ca esti furios din cauza jobului? În timp ce tema este complexă, din studii reies câteva răspunsuri clare, conform theconversation .

Good to know

Prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție

Prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție

Căpitanul Andreea Oana Ardeleanu a executat astazi, de la ora 10.00, zborul de evaluare pentru obținerea calificării de instructor de zbor pe aeronava IAR 99 devenind, astfel, prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție.

Familie

„Tatăl meu a avut două familii. M-am născut când tatăl meu era încă în divorț de prima sa soție”

„Tatăl meu a avut două familii. M-am născut când tatăl meu era încă în divorț de prima sa soție”

În curând, se împlinesc 14 ani de când tatăl meu a murit. S-a întâmplat brusc și, oarecum, neașteptat. Nu mai era chiar tânăr și nici cu sănătatea nu stătea prea bine. Era însă, în ciuda problemelor de sănătate, într-o formă foarte bună. S-a dus așa cum și-a dorit: ”mâncat bine, dormit bine, dimineața sculat mort”.

Relatii

 Oamenii au parte de mai puțin sex decat crezi

Oamenii au parte de mai puțin sex decat crezi

Noi considerăm că tinerii au parte de mai mult sex decât au în realitate, iar bărbații au viziune distorsionata asupra vieții sexuale a femeilor tinere, conform unui nou studiu.

Familie

Generația lui ''am fost bătut când eram mic și uite că n-am nimic

Generația lui ''am fost bătut când eram mic și uite că n-am nimic

Au trecut câteva zile de când niște femei au plecat pe lumea cealaltă lăsându-și copiii pe mâna cine știe cui pe lumea asta. Am urmărit cât am putut cazul Nicoletei Botan. Am dat drumul chiar și la televizor, cu ocazia asta. M-am uitat la știri! M-am uitat câteva zile.

Good to know

Există femei care nu-și doresc copii. Și dacă nici nu-i fac, e foarte bine

Există femei care nu-și doresc copii. Și dacă nici nu-i fac, e foarte bine

Există femei care nu-și doresc copii, dar nu au curajul să admită și să spună. Prietena mea o recunoaște: nu-i plac copiii, nu o emoționează obrăjorii bucălați și nici nu simte că viața ei e incompletă fără o pereche de mânuțe încolăcite în jurul gâtului.

Relatii

Poti avea o viata sexuala si daca ai copii

Poti avea o viata sexuala si daca ai copii

Cand sunteti doar voi doi, sexul se poate întâmpla oricând, oriunde, dar pe masura ce familia începe să crească, momentele de intimitate pot deveni o amintire.