Acasa | Articolul tau | Psihoteroare la locul de munca - cand directorul conduce dupa regula "daca nu esti de acord cu mine esti impotriva mea"

Psihoteroare la locul de munca - cand directorul conduce dupa regula "daca nu esti de acord cu mine esti impotriva mea"

 SHARE  

Adaugat in 14 februarie 2011

Psihoteroare la locul de munca - cand directorul conduce dupa regula

Psihoteroare la locul de munca / Foto: Reuters

Nu am stiut ca-i spune asa: PSIHOTEROAREA LA LOCUL DE MUNCA, nu am stiut ca se fac cercetari asupra acestui fenomen pana nu am asistat la cursurile domnului conf.univ. dr. X . La un moment dat aveam impresia ca vorbeste despre mine, a fost cumplit sa trec prin toate fazele pe care domnul profesor le numea intr-un cuvant “mobbing”.

Ca sa intelegem mai bine esenta mobbing-ului este necesara cunoasterea comportamentelor la care recurg agresorii in raport cu victimele lor. Heinz Leyman, doctor in psihologie, profesor la Universitatea din Stockolmn, a descoperit in cursul a 300 de interviuri, 45 asemenea comportamente pe care le-a dispus in 5 categorii:

1. Actiuni vizand impiedicarea victimei de a se exprima
2. Actiuni vizand izolarea victimei
3. Actiuni ce presupun desconsiderarea victimei in fata colegilor
4. Discreditarea victimei in munca sa
5. Compromiterea sanatatii victimei

In expunerea mea am sa relatez cele intamplate cu sinceritate si responsabilitate. M-am angajat intr-o companie multinationala. Directorul sucursalei - o femeie, autoritara, stilata,  frumoasa dar care conducea dupa principiul “daca nu esti de acord cu mine esti impotriva mea”. Inca de la inceput, colegii m-au avertizat asupra acestui aspect, dar recunosc ca nu l-am luat in seama pentru ca eu consideram ca daca iti faci treaba corect si ai rezultate bune nu are nimeni ce sa-ti reproseze. Cata naivitate!

Dupa un timp s-a constituit un nou departament in cadrul aceleiasi companii unde am aplicat pentru noul post la incurajarile ei: “esti potrivita pentru asta, stiu ca te vei descurca foarte bine…”. Directorul departamentului nou infiintat: sotul ei. Nu mai eram in subordonarea ei, am devenit colege, dar biroul unde imi desfasuram activitatea era in sucursala pe care ea o conducea. Noul  job presupunea si deplasarea la Bucuresti cate o saptamana pe luna unde sotul ei conducea acest nou departament, pentru a ne presta activitatea la sediul central.

La un moment dat directoarea a inceput sa-mi adreseze diferite intrebari: ce faceti voi la Bucuresti? ce ai vazut pe acolo? ce barfe ai auzit? Intrebari care m-au luat prin surprindere si la care am raspuns: muncim acolo, ne specializam (era un domeniu cu totul nou) , “ce sa vad? nu inteleg intrebarea… nu am auzit niciun fel de barfe…” . Nu stiam la ce se refera.

A trecut timpul, a fost foarte greu, am muncit foarte mult si am avut rezultatele cele mai bune din tara! Am fost premiata, am primit diplome, mi-au marit salariul, m-au avansat ca si coordonator zonal, totul era perfect! Dar cum ce este bun si frumos nu tine foarte mult (in tara asta), am observat o schimbare de atitudine din partea ei.

In prima faza am zis ca poate are o zi rea, poate are o zi de “minim” intelectual sau emotional pentru ca se comporta de parca era o alta persoana decat stiam eu. Si de aici incepe cosmarul. Nu  mai raspundea la salut, cand vroiam sa o anunt despre diferitele proceduri aparute pe parcurs imi intorcea spatele sau imi inchidea usa in fata. Prima mea reactie a fost sa-l informez pe seful meu (sotul ei) despre situatie. El a spus sa-mi vad de treaba in continuare, sa-mi fac treaba cat pot de bine, ca si pana acum, ca totul este in regula.

A urmat “izolarea victimei”: m-a mutat intr-un alt birou. A inceput sa-mi controleze munca (desi nu eram in subordonarea ei), trimetea mail-uri catre conducerea de la  Bucuresti cu diferite reclamatii la adresa mea si a muncii mele (“discreditarea victimei in munca sa”), ba mai mult a pus colaboratori sa trimita mail-uri cu diferite acuzatii. In urma acestor acuzatii trebuia sa fac rapoarte si sa demonstrez ca sunt nefondate. A infuriat-o si mai mult faptul ca reuseam sa-mi demonstrez nevinovatia.

A trecut la pasul urmator care zic eu mi-a pus “capac”: desconsiderarea victimei in fata colegilor. Nu ma mai chema la sedinte (desi trebuia sa informez colegii de tot ce se intampla in noul departament), le “ordona” colegiilor sa nu mai vorbeasca cu mine, le spunea tot felul de lucruri urate, degradante despre mine. Totusi unii colegi veneau cand nu era ea in sucursala si ma intrebau ce se intampla. Nu stiam nici eu ce se intampla! Ma duceam plangand la serviciu si plecam plangand catre casa. Dar nu a mai trecut mult timp si a explodat!

Intr-o zi m-a chemat la ea in birou, a inchis usa si a inceput punandu-si mainile in cap si tragandu-se de par,  o avalansa de cuvinte urate (expresii de “dupa blocurile gri”), chiar obscenitati! Mi-a spus  ca “ma va distruge”!Am ramas inlemnita! Niciun cuvant sau gest nu am putut face! Nu-mi venea sa cred ca doamna directoare poate sa se exprime in halul acela si ca ma ameninta. Printre obscenitati mi-a spus de fapt care era problema: ei, aveau probleme in cuplu de mai multi ani (eu nu am stiut de ele) si faptul ca eu nu-i spuneam nimic din ce credea ea ca se intampla pe la Bucuresti a facut-o sa credea ca eu eram de partea lui si ca il “acopeream”.

Iarasi l-am sunat pe seful meu direct si i-am relatat tot ce s-a intamplat. M-a sfatuit sa-mi iau concediu cateva zile pana se linistesc apele. Nu am facut acest lucru, pentru ca mi-am dat seama ca apele nu se vor linisti.

Am demisionat. Desi am zis ca ma voi lupta si“voi muri cu dreptatea in mana”, am demisionat dupa 4 luni de cosmar. Ajunsesem intr-o stare psihica precara, care imi dauna mie si familiei mele. Norocul meu a fost ca cei de acasa m-au sustinut si au fost langa mine pe tot parcusul acestui cosmar. Sotul meu chiar a intreprins niste actiuni, de genul ca a venit la birou sa discute cu ea dar nu a reusit sa o gaseasca, a sunat-o dar nu i-a raspuns la telefon.

In cele 15 zile de preaviz am reusit sa-mi gasesc alt serviciu. Mi-am seama ca e vital sa-mi gasesc alt serviciu nu sa stau acasa si sa-mi “ling ranile”. Am inceput noul serviciu in urmatoarea zi a incheierii preavizului. In drum spre noul loc de munca am facut un accident de masina (eu am fost vinovata) in care am implicat alte 2 masini. Toate trei masinile au fost “dauna totala”(desi aveam viteza de 35km/h). Dinamica accidentului a fost una “interesanta” si “rar intalnita”, dupa spusele politistilor.

Am sunat la 112. Auzeam sirenele si primul instinct a fost sa fug,… Nu am fugit, ma uitam cu vin masinile de pompieri, de politie, salvari, Smurd-ul si aveam impresia ca eu nu sunt implicata ci sunt martora acestui accident. Nu au fost victime, slava Domnului!

Poate parea un paradox, dar am simtit un lucru dupa accident: am avut nevoie de acel accident ca sa ma trezeasca din cosmar! Sa nu-mi mai canalizez toata energia si toate gandurile la ce s-a intamplat si mai ales de ce mi s-a intamplat mie pentru ca eram total nevinovata! Sa scap de frustrare! Ca si cand te doare un deget dupa care  iti rupi mana si nu mai bagi in seama ca te durea degetul.

Am primit multe telefoane de la fostii colegi prin care incercau sa ma sustina moral si sa-mi spuna ca sunt alaturi de mine dar nu pot afisa acest lucru, pentru ca asa cum spuneam mai sus daca nu erai de acord cu ea erai impotriva ei. Acum stiut ca se numeste “psihoteroare la locul de munca” sau “mobbing”.

In momentul de fata am o functie manageriala, imi place foarte mult ce fac si am reusit sa am o relatie normala si sincera cu colectivul pe care il conduc si ii indemn tot timpul la comunicare. Sfatul meu pentru cei care traiesc asemenea cosmaruri la locul de munca este sa plece cat pot de repede pentru ca atata timp cat nu exista reglementari legale si nu ai cui sa te adresezi, nu prea ai sanse sa invingi mai ales ca este foarte greu sa dovedesti prin probe ceea ce se intampla.

Nota redactiei: Acest material a fost primit la rubrica “Articolul tau”.

Scrie-ne si tu pe adresa redactiei smartwoman[at]hotnews[dot]ro. Noi vom trata cu toata atentia articolul tau si, daca il vei trata la fel, ii vom acorda prima pagina. Datele tale raman strict confidentiale, iar identitatea va fi protejata.

* Redactia SW isi rezerva dreptul de a modera materialele primite si de a le publica sub aceasta rezerva.

* Redactia SW isi rezerva dreptul de a alege, de a edita si de a transforma o parte dintre comentariile postate de cititori (ca raspuns la articolele de pe site) in materiale de sine statatoare

* Redactia SW isi rezerva dreptul de a sterge sau edita mesajele ce contin atacuri la persoana, insulte sau cuvinte



Autor: Alice
 


 SHARE :  Trimite pe mail
mainproblemedemisieserviciumultinationalamobbingpsihoteroare la serviciuconducere CITESTE MAI MULTE DESPRE

15045 citiri

85 comentarii

Participa la discutie. Citeste comentariile cititorilor si exprima-ti si tu parerea!
Adauga comentariu
Nume
Email
Website
Subiect
Comentariu
2000 caractere ramase
 
  Trimite

Good to know

Plângi în fața copilului sau te ascunzi în baie? Să ascunzi emoțiile negative de copil sau să le exprimi? Studiile spun că există o cale de mijloc

Plângi în fața copilului sau te ascunzi în baie? Să ascunzi emoțiile negative de copil sau să le exprimi? Studiile spun că există o cale de mijloc

Mulți părinți nu vor să devina emoționali în fața copiilor. Este bine sa procedezi asa sau ar trebui sa ii spui copilului ca ti-e frica de paianjeni sau ca esti furios din cauza jobului? În timp ce tema este complexă, din studii reies câteva răspunsuri clare, conform theconversation .

Good to know

Prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție

Prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție

Căpitanul Andreea Oana Ardeleanu a executat astazi, de la ora 10.00, zborul de evaluare pentru obținerea calificării de instructor de zbor pe aeronava IAR 99 devenind, astfel, prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție.

Familie

„Tatăl meu a avut două familii. M-am născut când tatăl meu era încă în divorț de prima sa soție”

„Tatăl meu a avut două familii. M-am născut când tatăl meu era încă în divorț de prima sa soție”

În curând, se împlinesc 14 ani de când tatăl meu a murit. S-a întâmplat brusc și, oarecum, neașteptat. Nu mai era chiar tânăr și nici cu sănătatea nu stătea prea bine. Era însă, în ciuda problemelor de sănătate, într-o formă foarte bună. S-a dus așa cum și-a dorit: ”mâncat bine, dormit bine, dimineața sculat mort”.

Relatii

 Oamenii au parte de mai puțin sex decat crezi

Oamenii au parte de mai puțin sex decat crezi

Noi considerăm că tinerii au parte de mai mult sex decât au în realitate, iar bărbații au viziune distorsionata asupra vieții sexuale a femeilor tinere, conform unui nou studiu.

Familie

Generația lui ''am fost bătut când eram mic și uite că n-am nimic

Generația lui ''am fost bătut când eram mic și uite că n-am nimic

Au trecut câteva zile de când niște femei au plecat pe lumea cealaltă lăsându-și copiii pe mâna cine știe cui pe lumea asta. Am urmărit cât am putut cazul Nicoletei Botan. Am dat drumul chiar și la televizor, cu ocazia asta. M-am uitat la știri! M-am uitat câteva zile.

Good to know

Există femei care nu-și doresc copii. Și dacă nici nu-i fac, e foarte bine

Există femei care nu-și doresc copii. Și dacă nici nu-i fac, e foarte bine

Există femei care nu-și doresc copii, dar nu au curajul să admită și să spună. Prietena mea o recunoaște: nu-i plac copiii, nu o emoționează obrăjorii bucălați și nici nu simte că viața ei e incompletă fără o pereche de mânuțe încolăcite în jurul gâtului.

Relatii

Poti avea o viata sexuala si daca ai copii

Poti avea o viata sexuala si daca ai copii

Cand sunteti doar voi doi, sexul se poate întâmpla oricând, oriunde, dar pe masura ce familia începe să crească, momentele de intimitate pot deveni o amintire.