Smart Woman

Numarul din martie al publicatiei de specialitate Animatia: Un jurnal interdisciplinar prezinta un articol semnat de Tom Klein, specialist im imagistica artei moderne aplicate in animatie, in care autorul vorbeste despre directorul de animatie Shamus Culhane inaintand teoria ca episoadele "Ciocanitoare Woody" realizate de acesta cuprind secvente de film artistic experimental mult prea scurte pentru a fi observate de publicul neavizat, titreaza New York Times. Astfel, publicul animatiei vizioneaza mini-clipuri de arta abstracta fara a fi constienti de asta.

Fascinatia lui Klein fata de lucrarile lui Culhane a inceput in urma cu 16 ani. I-a atras atentia o scena din "The Loose Nut"(1945), unul dintre episoadele regizate de Culhane, in care Woody intra cu un cilindru compactor in usa unei magazii iar ecranul pare sa explodeze rezultand o imagine fragmentata ce aminteste de lucrarile lui Willem de Kooning mai degraba decat de ceva produs de studiourile de animatie Walter Lantz. Ulterior, in urma cercetarilor academice, Klein si-a dat seama ca avusese in fata ochilor o opera de arta inteligent ascunsa de "ambitiosul si usor frustratul director de animatie Shamus Culhane", isi aminteste autorul.

Shamus Culhane (1908-1996) e unul dintre pionierii animatiei. Si-a inceput cariera la 17 ani cand, inlocuind un coleg beat, a animat o scena cu o maimuta si un prosop fierbinte, informeaza necrologul artistului realizat de New York Times in februarie 1996. In cele sase decenii de activitate a lucrat pentru 18 studiouri diferite si a animat personaje precum Krazy Kat, Betty Boop, Popeye, Pluto - "esenta cainelui", cum il numea Culhane- si Woody Woodpecker. Shamus Culhane e singurul animator care a lucrat la primele patru desene animate majore: "Alba ca Zapada" (Disney, 1937), Pinocchio (Disney, 1940), "Calatoriile lui Gulliver" (Studiurile Fleischer, 1939) si "Mr. Bug Goes to Town" (Studiourile Fleischer, 1941). Poate cel mai cunoscut fragment video ce ii poarta semnatura e marsului piticilor ce canta "Heigh Ho" din "Alba ca Zapada". Printre episoadele seriei Woody ce i-au dovedit maiestria se numara si "Barbierul din Sevilla" in care ciocanitoarea interpreteaza cunoscuta arie italiana.

In articolul "Woody Abstract: Experimente de film in animatiile lui Shamus Culhane", Tom Klein il descrie pe artist drept un adept al avangardei, influentat de lucrarile unor autori rusi precum Sergei Eisenstein si Vsevolod Pudovkin si de filmele lui Fritz Lang si Jean Renoir. Culhane vorbeste despre impactul acestora si despre fascinatia pentru teoria ruseasca a filmului intr-o scrisoare cuprinsa in autobiografia sa, "Animale ce vorbesc si alti oameni", indicand faptul ca nimic din ce a extras din studiile lui nu a cauzat probleme cu domnul Lantz, seful studiurilor Lantz.

Experimentele animate stau drept dovada. Cele 2 secunde din explozia realizata in "Woody Dines Out" (1945) sunt descrise de Klein drept fragmente "improvizate precum muzica vizuala". Culhane recunoste in autobiografia sa ca acesta este un moment inspirat de Sergei Eisenstein.

Insa cel mai lung astfel de experiment e reprezentat de cele 7 secunde in care cilindul compactor intra in forta in magazie. Ulterior, in cadrul aceluiasi episod, Woody explodeaza in timp ce loveste o bila de TNT asemanatatoare cu o minge de golf rezultand o configuratie abstracta pe care Klein o descrie drept "convergenta animatiei cu tehnica de montaj ruseasca".

In palmaresul lui Culhane se mai inscriu si feste gandite pentru publicul matur. O astfel de festa e scena din desenul "The Greatest Man in Siam" (1944), in care personajul Cel mai rapid om din Siam intra in cadru prin niste usi ce te trimit cu gandul spre organele sexuale feminine si trece prin dreptul altor usi cu forma falica.

Glumele vizuale fac deliciul animatiilor iar artistii gasesc adesea modalitati de a introduce cadre ce trec neobservate, povesteste Charles Solomon, critic de animatie, pentru New York Times. Una dintre glumele preferate e sa ascunda caricaturi ale unor persoane reale in scene, cum e cazul in "Alladin" sau "Printesa si Broasca" in care apar imaginile regizorilor John Musker si Ron Clements. Solomon sustine ca si imaginea lui e ascunsa in scena "Rapsodiei albastre" din "Fantasia/2000".

Glumele nu trec intotdeauna atat de neobservate pe cat s-ar dori. Un astfel de exemplu e scena din "Who Framed Roger Rabbit" (Robert Zemeckis, 1988) in care Jessica Rabbit, diva animata imbracata intr-o rochie mulata pe forme, aruncata dintr-un taxi ce se izbeste de un stalp, isi arata pentru o fractiune de secunda partile intime pe care animatorul a uitat sa le acopere cu lenjerie de corp observata. "Se spune ca animatorii Disney s-au amuzat ani la randul introducand ocazional cadre deocheate- ce nu puteau fi detectate pe ecrane unde imaginile ruleaza la 24 cadre pe secunda. Aceste exemple care, conform zvonurilor, includ o veverita din "Alba ca Zapada" care isi face nevoile in padure, nu au putut fi dovedite pana la aparitia playerului laserdisc ce permite utilizatorului sa vizioneze scenele cadru cu cadru", scria revista Variety in 1994 ducand la indepartarea scenei din desenul "Who Framed Roger Rabbit".