Acasa | Articolul tau | Singur

Singur

 SHARE  

Adaugat in 21 martie 2011

Singur

"Macar sa plece cu lumina..." / Foto: Agerpres

Aseara am intrat intr-o farmacie. Era aproape sfarsitul programului si nu se mai afla nimeni acolo in afara de cele doua farmaciste si o  femeie-gardian cu mustata care dormita pe un scaun. Pe farmacista care s-a ocupat de mine nu o mai vazusem - cumpar frecvent de acolo; o drupa roscata si rubiconda cu pistrui si c-un zambet desenat permanent pe buzele roz . A fost teribil de amabila si de "profi" cu mine. Vorbea cu caldura, cu suflet... Ma gandeam : "cat e de draguta farmacista asta..."; si, ca atunci cand cineva se poarta cald cu tine, toata figura ei mi s-a parut luminoasa, buna si frumoasa.

Imi parea chiar rau ca nu cumpar mai multe.  Voiam intr-un fel s-o rasplatesc pentru amabilitatea ei. Parca ma simteam datoare pentru atata bunavointa, si totusi am cumparat ce-mi trebuia, am multumit cu caldura si am iesit. "Vizita" mea durase in jur de 5 minute. Cand am iesit, in stanga, la cativa metri, zacea intins pe spate un batran solid, inalt, cu parul complet alb. O doamna micuta il mangaia pe frunte filial, dar si matern.  Ii vorbea incet si linistitor si privea ingrijorat in departare.  Imaginea mi-a creat instantaneu o stare de neliniste si de tristete. M-am apropiat sa vad daca pot sa ajut si eu cu ceva, am sunat la 112 - mai sunase cineva, i-am luat si eu pulsul...

Avea ochii albastri si privirea ratacita. Nu simteam niciun puls, parca era tot al meu. Am vrut sa-i asez sub cap propria sacosa ca sa nu stea direct pe asfalt,  insa am fost oprita la timp de cineva care mi-a spus ca nu ii face bine. Dintr-o data mi-a venit gandul salvator: m-am ridicat repede si am intrat in farmacie fericita ca cineva "cu pregatire" e atat de aproape si poate sa-l ajute pe batran.  Le-am spus intr-un suflet farmacistelor ce se intamplase. Ma adresam mai mult farmacistei care imi pusese cu atata caldura medicamentele in plasa. Eram convinsa ca ea va veni imediat si va face ce e mai bine pentru batran. Vorbeam, ma auzeam vorbind si foarte rapid entuziasmul meu se scurgea topit sub privirile lor. Ma uitam cu stupoare la cele trei femei din farmacie. Gardianul avea aceeasi privire somnolenta si tampa, farmacista calda si buna ma privea mut si cu raceala, fara sa i se clinteasca un muschi pe fata, iar cealalta farmacista, slabuta si cu trasaturi ascutite era intre doua pareri: sa ramana impasibila dupa tejghea precum colega ei sau sa dea glas brumei de omenie ce o impingea sa faca ceva? In final s-a urnit intr-un demers curajos catre usa, dar la jumatatea drumului s-a oprit si s-a intors biruita, spunandu-mi las ca "nu stie ce ar putea sa faca ea".

Am insistat revoltata si le-am spus ca toti cei de afara care incearca sa faca ceva pentru batran sunt oameni lipsiti de orice pregatire medicala si ca poate ele ar putea sa faca mai mult. Fara succes. Acum toate trei ma priveau ca pe o nebuna ratacita. Am iesit in graba sa vad daca a venit ambulanta. Intre timp coborase de la o clinica din apropiere o doamna doctor care deja statea in genunchi si ii facea omului masaj cardiac.

Bastonul si sacosa cu o pereche de ochelari deasupra erau tot langa el. Batranul era imbracat foarte prost, cu niste pantaloni verzi de bumbac si o camasa groasa, veche, de un gri spalacit. Avea un singur detaliu de "eleganta": un fular frumos gri inchis, asezat burghez la gat. Fularul si figura lui, figura unui barbat frumos candva, ii dadeau un aer demn, in ciuda faptului ca zacea intins acolo fara nici un ajutor. Ingrijorarea si confuzia mea de la inceput se transformasera intr-o mila nemarginita. Ma uitam la el, la degetele lui frumoase asezate invins pe asfalt, la parul alb tuns scurt, la privirea albastra si fara sens, la piciorul drept descaltat de pantof si ciorap pentru a i se lua pulsul. Era ca un arbore cazut la pamant...

Ma gandeam cu tristete ca poate este asteptat acasa, poate are o sotie care habar nu are ce s-a intamplat, ca poate are copii si nepoti care vor suferi cand vor auzi "vestea". Asa mi-a venit ideea sa intreb daca il cunoaste cineva sau daca s-a gasit vreun act asupra lui. Mi s-a spus sa caut in sacosa, poate gasesc acolo vreun bulletin. Am luat sacosa neagra de panza si-am desfacut-o: avea doar un portofel negru,  ieftin si subtire si o cutie uzata de carton cu cateva pastile. Mi-era jena sa-i deschid portofelul, ma simteam prost, mi se parea ca nu am dreptul. L-am frunzarit repede, ca pe un obiect contaminat parca. Avea in el buletinul si patru lei. I-am vazut adresa, am citit-o cu voce tare, am pus repede portofelul la loc si am avut grija sa ii pun si ochelarii in sacosa. Ma gandisem la tatal meu care e atat de neajutorat cand nu-si gaseste ochelarii... Ma mai gandeam ca, la cat e de sarac, sigur nu-si va mai permite altii daca se intampla ceva cu acestia. Le-am spus tuturor sa aiba grija, ca in sacosa sunt si niste ochelari.

Intre timp sosisera cei de la SMURD. L-au preluat din mainile doctoritei care ii facuse resuscitarea. L-au conectat la aparatul lor. Pe monitor a aparut linia scrijelita a pulsului: era cand grabita, in colturi, cand dreapta, lungindu-se spre nicaieri; atunci cand cadea invinsa in acel punct continuu, se aprindea concomitent butonul rosu din dreapta. Era ca un joc cinic cu viata unui om.

Un tanar de pe margine m-a auzit cand am citit adresa si mi-a zis ca locuieste in zona si crede ca stie unde trebuie sa ajungem. Am privit cateva clipe cu speranta spre monitor si m-am ridicat repede sa merg impreuna cu el sa anuntam familia omului. Intr-un fel, in sinea mea, imi doream sa nu fi fost eu cea a carei imagine va ramane pentru tot restul vietii impregnata pe retina celui lovit de veste, dar pana la urma, era ceea ce trebuia sa fac.

In momentul ala de zapaceala nu am realizat ca batranul locuia la aceeasi adresa la care locuisem eu in urma cu doi ani. Imi suna teribil de cunoscut, dar nu ma puteam aduna. Am alergat bezmetici pana am gasit blocul cu pricina. Am ajuns la usa, am batut, nu raspundea nimeni. Am sunat la vecini, a raspuns o doamna in varsta care s-a pus pe un interogatoriu interminabil. Batranul locuia singur de multa vreme,  "are doar un fiu care locuieste in Bucuresti, dar vine din an in Paste pe la el si nici o paine nu-i aduce". Ne-a dus la un vecin care avea numarul de telefon al fiului,  am luat numarul, am sunat si mi-a raspuns o voce de barbat in varsta. I-am spus ce se intamplase: "da, da, da...", un "da" liniar de cateva ori, fara nici o emotie, nimic, nici o reactie.  In afara de "da", nu am auzit nimic. I-am spus ca ma voi intoarce la locul unde se afla tatal sau si ca il voi suna sa ii spun la ce spital l-au dus. Am mai auzit un "da", dupa care, golita de energie si de nadejde, am inchis. Tanarul care venise cu mine amutise si el.

Ne-am intors in tacere. Batranul era tot acolo, un cerc mare de oameni il impresura, iar butonul monitorului era mai mult rosu. Ma uitam la cei din jur: unii taceau, altii spuneau tampenii, unii aveau o curiozitate morbida. Langa mine, un cuplu: ea impasibila, se ruga plictisita de el sa plece, el fuma si se uita la om cu o expresie dezgustatoare, de concentrare sadica si lipsita de orice forma de respect sau mila pentru omul de pe jos. Parca facea un studiu, dar nici studiu nu e bine spus, pentru ca atunci cand faci un studiu, te intereseaza ce studiezi….

Apoi am auzit langa mine ca ar fi mai bine sa aprinda cineva o lumanare "macar sa plece cu lumina". M-am dus la un magazin care era langa farmacie si am cerut o lumanare. Patronul, un arab teribil de omenos, care sunase primul la urgente si chemase doctorita de la clinica, mi-a oferit o lumanare rotunda, din acelea care se folosesc pentru orice altceva decat pentru... ultima lumina a unui om.
Am aprins-o.  Batea vantul, am facut palmele caus si am adapostit-o acolo. Ma gandeam ca e ultima consolare pentru batranul care murea singur, pe un asfalt, langa niste oameni care fie fumau, fie stateau in genunchi sa-l mai aduca la viata. M-am gandit la fiul sau care a primit vestea ca un perete. M-am revoltat, l-am sunat din nou "si totusi, nu puteti veni ? stati la trei  statii de aici... nu e nimeni din familie cu el, cred ca va muri". Mi-a raspuns ca si cum ar fi vrut sa scape repede de mine "bine, bine, viu..."

Trecusera vreo patruzeci si cinci de minute de cand incepuse totul. Era tarziu, ma sunase sotul sa-mi spuna ca ni s-a spart o teava.
"S-a spart o teava"... pai, pai, un om moare, si moare singur. A facut si el un copil, dar acel copil nu vine la el sa-i ridice capul de pe asfaltul rece. Sunt niste straini aici care ii tin lumanarea, "sa plece si el cu lumina..."

Nu mai auzeam nimic. Ma gandeam sa plec, statusem ca la un spectacol trist sperand pana la capat intr-un happy-end. Printr-o rascolitoare coincidenta, de cate ori se auzea in monitor sunetul de viata care capituleaza, de cate ori butonul era din nou rosu, vantul imi stingea lumanarea. Nu voiam sa cred in astfel de "prostii" si totusi, mi s-a intamplat de cateva ori. In timp ce incercam impreuna cu o doamna de langa mine care facuse si ea rost de o lumanare subtire dar franta la mijloc sa reaprindem luminile, am auzit ca printr-un vis ca a murit. De ceva vreme devenise evident ca se va intampla asta, dar n-am vrut sa accept. Am sperat pana la capat. I-am spus indignata doamnei de alaturi ca nu a venit fiul nici acum si uite, s-a stins. Cineva mi-a soptit "ssst, uitati-l acolo, a venit". M-am uitat curioasa; voiam sa-l vad si eu pe zidul cu care vorbisem. Un batran era si el, cu parul alb, sapca, imbracat "bine". Statea cu palmele impreunate in fata si privea in jos cu aceeasi privire a fumatorului care ma dezgustase mai devreme. Langa el, nevasta-sa. Scancea usor, ca pentru sine. Numai ea parea atinsa un pic de intamplare. I-am vazut langa omul mort si m-am simtit linistita ca "are cine sa-l ingroape". Dar in sinea mea stiam cat de singur plecase... Am plecat si eu. Mi-am mai intors privirea o singura data ca pentru ramas bun. Cineva il acoperea cu niste folie alba. Mainile frumoase ii ramasesera pe afara...

Nota redactiei: Acest material a fost primit la rubrica “Articolul tau”.

Scrie-ne si tu pe adresa redactiei smartwoman[at]hotnews[dot]ro. Noi vom trata cu toata atentia articolul tau si, daca il vei trata la fel, ii vom acorda prima pagina. Datele tale raman strict confidentiale, iar identitatea va fi protejata.

* Redactia SW isi rezerva dreptul de a modera materialele primite si de a le publica sub aceasta rezerva.

* Redactia SW isi rezerva dreptul de a alege, de a edita si de a transforma o parte dintre comentariile postate de cititori (ca raspuns la articolele de pe site) in materiale de sine statatoare

* Pentru a evita confuziile si a pastra coerenta discutiei va rugam sa postati folosind un singur nume / ID in cadrul aceluiasi articol

Redactia SW isi rezerva dreptul de a sterge sau edita mesajele ce contin atacuri la persoana, insulte sau cuvinte licentioase



Autor: Uchi
 


 SHARE :  Trimite pe mail
maindoctorbatransmurdfarmacielumanare CITESTE MAI MULTE DESPRE

14391 citiri

45 comentarii

Participa la discutie. Citeste comentariile cititorilor si exprima-ti si tu parerea!
Adauga comentariu
Nume
Email
Website
Subiect
Comentariu
2000 caractere ramase
 
  Trimite

Good to know

Plângi în fața copilului sau te ascunzi în baie? Să ascunzi emoțiile negative de copil sau să le exprimi? Studiile spun că există o cale de mijloc

Plângi în fața copilului sau te ascunzi în baie? Să ascunzi emoțiile negative de copil sau să le exprimi? Studiile spun că există o cale de mijloc

Mulți părinți nu vor să devina emoționali în fața copiilor. Este bine sa procedezi asa sau ar trebui sa ii spui copilului ca ti-e frica de paianjeni sau ca esti furios din cauza jobului? În timp ce tema este complexă, din studii reies câteva răspunsuri clare, conform theconversation .

Good to know

Prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție

Prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție

Căpitanul Andreea Oana Ardeleanu a executat astazi, de la ora 10.00, zborul de evaluare pentru obținerea calificării de instructor de zbor pe aeronava IAR 99 devenind, astfel, prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție.

Familie

„Tatăl meu a avut două familii. M-am născut când tatăl meu era încă în divorț de prima sa soție”

„Tatăl meu a avut două familii. M-am născut când tatăl meu era încă în divorț de prima sa soție”

În curând, se împlinesc 14 ani de când tatăl meu a murit. S-a întâmplat brusc și, oarecum, neașteptat. Nu mai era chiar tânăr și nici cu sănătatea nu stătea prea bine. Era însă, în ciuda problemelor de sănătate, într-o formă foarte bună. S-a dus așa cum și-a dorit: ”mâncat bine, dormit bine, dimineața sculat mort”.

Relatii

 Oamenii au parte de mai puțin sex decat crezi

Oamenii au parte de mai puțin sex decat crezi

Noi considerăm că tinerii au parte de mai mult sex decât au în realitate, iar bărbații au viziune distorsionata asupra vieții sexuale a femeilor tinere, conform unui nou studiu.

Familie

Generația lui ''am fost bătut când eram mic și uite că n-am nimic

Generația lui ''am fost bătut când eram mic și uite că n-am nimic

Au trecut câteva zile de când niște femei au plecat pe lumea cealaltă lăsându-și copiii pe mâna cine știe cui pe lumea asta. Am urmărit cât am putut cazul Nicoletei Botan. Am dat drumul chiar și la televizor, cu ocazia asta. M-am uitat la știri! M-am uitat câteva zile.

Good to know

Există femei care nu-și doresc copii. Și dacă nici nu-i fac, e foarte bine

Există femei care nu-și doresc copii. Și dacă nici nu-i fac, e foarte bine

Există femei care nu-și doresc copii, dar nu au curajul să admită și să spună. Prietena mea o recunoaște: nu-i plac copiii, nu o emoționează obrăjorii bucălați și nici nu simte că viața ei e incompletă fără o pereche de mânuțe încolăcite în jurul gâtului.

Relatii

Poti avea o viata sexuala si daca ai copii

Poti avea o viata sexuala si daca ai copii

Cand sunteti doar voi doi, sexul se poate întâmpla oricând, oriunde, dar pe masura ce familia începe să crească, momentele de intimitate pot deveni o amintire.