Smart Woman

S-a vorbit mult in paginile acestui site despre cum ar trebui crescut un copil. Au fost comentarii din cele mai variate mergand pana la extreme. Putini au fost cei care au mentionat in comentariile lor nevoia de educatie, de buna crestere, de ceea ce alta data se numea "cei sapte ani de acasa". Traim intr-o lume in care personalitatea se formeaza mai mult prin neinfranare decat prin infranare, ca in alte vremuri. Omul acum are tot mai multa identitate, lucruri care ii plac si cu care se identifica, dar tot mai putin caracter. Iar caracterul (si nu ma refer aici la cel de exceptie) se formeaza in familie, prin dragoste dar si prin severitate. E o alchimie delicata in care afectiunea se imbina cu autoritatea, atat mama cat si tatal copilului avand rolurile lor bine definite.

Dar lucrurile au evoluat mult si nu este evident ca spre bine. Iata un exemplu: mergeti pe strada si vedeti pe zidurile din jur tot felul de semne care par niste semnaturi alambicate. Tot mai multe. Au alura de graffiti dar sunt mai debraba monocrome si nu reprezinta altceva decat semnatura.

V-ati intrebat vreo data cine face aceste mazgaleli pe ziduri ? Asta ar fi prima intrebare. A doua ar fi evident de ce o face ? Ce ii mana pe acesti tineri sa umble cu un marker in buzunar si sa "cucereasca" orice surafata plana intalnita in cale ? Sunt ei niste rebeli ? Vor sa protesteze impotriva a ceva ? Dumnezeule! as fi primul care as intelege. Am fost si eu emotionat prin anii '80 cand am vazut prima oara "Ancheta asupra unui tanar care nu a facut nimic". Am scris si eu pe zidurile scolii "After Christ Devil Comes" si nu ma refeream defel la lucruri teologice... ci la lumea aceea care ne era permanent prezentata ca fiind raiul pe pamant desi... Pe atunci chiar erau motive sa protestezi. Asa ca as intelege...

Dar acum ? Sunt acesti tineri saraci jigniti de opulenta celor din jur? Cei pe care i-am vazut eu provin mai degraba din familii care nu pot fi numite cu usurinta sarace. Ba chiar deloc.

Si atunci ? Ce ii mana pe acesti tineri sa lase un semn "permanent" al trecerii lor efemere prin aceasta lume? Eu cred ca o fac din plictiseala si egotism. Plictiseala, pentru ca parintii lor nu au reusit sa le transmita un sens al existentei. Nu, nu e vorba de dinstinctia intre a fi si a avea. Ci de faptul ca orice om are un anumit orizont, un anumit camp de asteptare in privinta destinului sau. Aceasta viziune tine si de educatie, de exemplele din familie, de parinti. Eu cred ca acesti tineri oameni nu au asa ceva. Habar nu au de unde vin si incotro se indreapta. Nu luati asta ca ceva abisal si teosofic. Nu. E vorba de e o incredibila confuzie, de  o lipsa cumplita a directiei. Nimic nu le da acestor copii elementele necesare pentru a-si gasi un drum in viata. Vazand si facand e sloganul lor. Si aici parintii sunt primii care sunt de vina. Dar ce vina? Pentru ca acum 20 si ceva de ani si ei erau tot asa...

Si egotism am spus. Egotism pentru ca intr-o lume lipstita de orice fel de semnificatie (directia da semnificatie spatiului) existenta e cufundata in absurd. Si atunci la fel ca si cainii care dau semnificatie colturilor de strada... acesti tineri oameni cauta cu mijloacele pe care la au la indemana sa dea si ei semnificatie spatiului inconjurator.

Il alte vremuri tinerii erau incurajati sa planteze un copac. Pe vremea comunistilor am fost si eu obiectul acestei propagande pe care am urat-o cu toata fiinta mea. Am aflat insa ca si intainte de comunisti elevii erau incurajati sa planteze copaci. O vreme nu am stiut ce sa cred. Mai apoi insa am fost in situatia sa plantez cativa copaci... mda... sentimentul pe care il ai atunci cand te uiti la cat de mult a crescut copacul sadit de tine e remarcabil. E altceva. Acum ma uit la constructiile uriase din beton, cu parcari uriase... nici un copac desi potentatii acelor companii cheltuiesc milioane pe diverse alte chestii dar nu si cativa lei pentru un copac. Macar si-ar fi putut si ei lasa masina la umbra. Dar nu, ei au aer conditionat. E o lume bolnava care uraste lumea asa cum e ea si vrea sa o schimbe... sa isi lase fiecare semnul trecerii lor efemere... la fiecare colt de strada. Uitati-va la expresia de satisfactie a tanarului nostru (din poza) in momentul in care isi lasa semnul distinctiv pe un banal tobogan. In acel moment el este un cuceritor, el ia simbolic in stapanire un spatiu, da sens unei lumi care nu are sens altfel pentru el.

Aici revin la lipsa de sens a acestei lumi. Sensul acestei societati a fost creat si recreat de cateva ori fie pe baza comunitatii organice a natiunii fie pe cea a colectivitatii sociale a clasei dar nici unul nu a supravietuit. Lumea din jurul nostru nu are sens si cred ca acest tanar cu un marker in mana este demonstratia cea mai buna a acestei afirmatii. Vor veni psihologi sa dezbata chestiunea, profesori, parinti. Nu vor putea sa convinga prea mult ca pot gasi un sens acestei activitati la care se dedau un numar tot mai mare de tineri din ziua de azi. Este afirmarea naturala a egoului, e un semn indubitabil al existentei personale, o intelegere particulara a "permanentei" si continuitatii ?

De aceea am comentat adesea critic rolul parintilor din lumea noastra. Ei esueaza cel mai adesea in a-si juca acest rol cum trebuie. Voi putea fi numit conservator, ultra-conservator, hitler, etc. Dar ceea ce spun nu va putea fi trecut cu usurinta cu vederea: traim intr-o lume in care comoditatile au inlocuit educatia. Serviciul si relatiile de serviciu au inlocuit familia, gradinita si after-school-ul au inlocuit parintii, mass-media a inlocuit cultura, si in extremis o mazgaleala pe un gard a inlocuit sensul vietii.

Vor veni parinti sa lase dovada eforturilor facute intru cresterea copiilor lor. Unii for fi de buna credinta alti o for face doar pentru ca se simt atacati in modul lor de viata. Dar ei nu vor putea sa probeze existenta unui sens al acestei lumi. In afara plasmei lor mai mari decat a vecinului, a vacantei lor in Barceona, a jipanului din fata casei, a "toalelor" de firma cu care isi inzestreaza progeniturile, etc. Si nu e vorba numai de vecinatatea unui cartier înstărit aici pentru că acest mod de a vedea lucrurile este extrem de contagios. Nu vor putea proba nici măcar existenţa unui copac... care să-l fi plantat în viata lor.

Şi să vă spun ceva: această lipsă de sens se vede! Se vede nu numai pe pereţii mâzgăliţi de niste tineri confuzi ci şi când te uiţi la acest oraş. Nimic nu are sens. Şi mă veţi ierta că v-o spun aşa direct: asta se datoreaza şi modului în care oamenii au înteles să îşi joace rolul de părinţi. Pentru că dacă nu ai o înţelegere cât de cât a existenţei tale ce sens are să dai naştere unei alte existenţe ? Una nu o justifică pe cealaltă.

In parcul Herastrau / Foto: Severus

Nota redactiei: Acest material a fost primit la rubrica “Articolul tau”.

Scrie-ne si tu pe adresa redactiei smartwoman[at]hotnews[dot]ro. Noi vom trata cu toata atentia articolul tau si, daca il vei trata la fel, ii vom acorda prima pagina. Datele tale raman strict confidentiale, iar identitatea va fi protejata.

* Redactia SW isi rezerva dreptul de a modera materialele primite si de a le publica sub aceasta rezerva.

* Redactia SW isi rezerva dreptul de a alege, de a edita si de a transforma o parte dintre comentariile postate de cititori (ca raspuns la articolele de pe site) in materiale de sine statatoare.